In urma cu 60 de ani, in momentul fondarii organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, tarile fondatoare iesisera abia de 4 ani din razboi. Tratatul fondator a fost astfel conceput incat sa le ofere membrilor o garantie ca vor fi aparati de catre ceilalti in cazul unui conflict armat. Asa a fost redactat cel mai important pasaj al tratatului, si anume Articolul V, care declară: Părţile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele va sprijini Partea sau Părţile atacate prin efectuarea imediată a oricărei acţiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forţei armate, pentru restabilirea şi menţinerea securităţii zonei nord-atlantice.
Nu era, desigur, niciun secret ca Tratatul facea aluzie la URSS. Europenii au strabatut deceniile Razboiului Rece in angoasa unui atac eventual al URSS-ului. Ca raspuns la fondarea Aliantei Nord Atlantice, sovieticii au creat atunci Pactul de la Varsovia, prin care tarile comuniste isi luau angajamente similare celor continute in Tratatul fondator al NATO. Din fericire, Artcolul 5 a fost invocat o singura data, in septembrie 2001, imediat dupa atentatele teroriste din New York. Articolul a fost invocat de catre aliatii europeni, care si-au oferit de indata ajutorul militar Statelor Unite.
Membrii europeni ai NATO au considerat in unanimitate ca teritoriul Statelor Unite fusese atacat si ca deci actiunile militare comune erau justificate. Administratia Bush a preferat insa sa nu dea curs ofertei NATO, asa incat fortele americane au atacat singure Afganistanul. Abia dupa caderea regimului Talibanilor, aliatii europeni din NATO au fost invitati sa trimita in Afganistan trupe de mentinere a pacii.
Asa incat, desi Articolul 5 a fost invocat o data, el nu a fost niciodata aplicat. El ramane insa potential aplicabil, ceea ce explica conditia esentiala pusa de NATO tarilor candidate: sa nu aiba conflicte teritoriale cu vecinii. Asta inseamna ca tari precum Georgia si Ucraina, ba chiar si Moldova daca ar dori eventual sa candideze, nu au nici o sansa de a fi primite daca nu isi rezolva conflictele teritoriale. Nici o tara din NATO nu ar dori sa se regaseasca in situatia de a fi obligate sa trimita, in virtutea articolului 5, soldati care sa moara pentru Abhazia, Crimea, sau… Transnistria…
Nu era, desigur, niciun secret ca Tratatul facea aluzie la URSS. Europenii au strabatut deceniile Razboiului Rece in angoasa unui atac eventual al URSS-ului. Ca raspuns la fondarea Aliantei Nord Atlantice, sovieticii au creat atunci Pactul de la Varsovia, prin care tarile comuniste isi luau angajamente similare celor continute in Tratatul fondator al NATO. Din fericire, Artcolul 5 a fost invocat o singura data, in septembrie 2001, imediat dupa atentatele teroriste din New York. Articolul a fost invocat de catre aliatii europeni, care si-au oferit de indata ajutorul militar Statelor Unite.
Membrii europeni ai NATO au considerat in unanimitate ca teritoriul Statelor Unite fusese atacat si ca deci actiunile militare comune erau justificate. Administratia Bush a preferat insa sa nu dea curs ofertei NATO, asa incat fortele americane au atacat singure Afganistanul. Abia dupa caderea regimului Talibanilor, aliatii europeni din NATO au fost invitati sa trimita in Afganistan trupe de mentinere a pacii.
Asa incat, desi Articolul 5 a fost invocat o data, el nu a fost niciodata aplicat. El ramane insa potential aplicabil, ceea ce explica conditia esentiala pusa de NATO tarilor candidate: sa nu aiba conflicte teritoriale cu vecinii. Asta inseamna ca tari precum Georgia si Ucraina, ba chiar si Moldova daca ar dori eventual sa candideze, nu au nici o sansa de a fi primite daca nu isi rezolva conflictele teritoriale. Nici o tara din NATO nu ar dori sa se regaseasca in situatia de a fi obligate sa trimita, in virtutea articolului 5, soldati care sa moara pentru Abhazia, Crimea, sau… Transnistria…
