Nu trece zi ca la o televiziune să nu spună cineva cu un oftat de înfrânt, că în spatele tuturor mizeriilor, ilegalităţilor, corupţiei se află mâna nevăzută a preşedintelui. Dacă nu el, e cineva din anturajul lui: consilieri, prieteni, rude, cumetri. fini. Toţi cei care au stat fie şi câteva clipe în apropierea preşedintelui trebuie să se aştepte ca vieţile lor să se schimbe. În rău sau în bine. Lui Gigi Becali, de pildă, nu prea i-a priit, spre deosebire de floarea partidului democrat liberal. Politicieni, jurnalişti, avocaţi, delincvenţi, toţii cred că Băsescu dă deşteptarea sau sună stingerea pe strada noastră.
Ne aflăm în faţa unei forme noi de cult al personalităţii. Traian Băsescu ţine prima pagină în ziare, este prima ştire în jurnale, chiar şi în acest comentariu pare a fi personajul principal. Este reţeta ideală a tuturor sosurilor conspiraţioniste în care îşi învârt polonicele presa şi consilieri de imagine. Toţi mai marii zilei sunt, într-un fel sau altul, amestecaţi în ciorbă. Toate anomaliile, aberaţiile şi disfuncţiile instituţiilor sau ale oamenilor sunt puse în cârca unui sau altuia. Seară de seară asistăm la o telenovelă politică. Eroul principal este mai degrabă absent, absorbit de ecuaţii conspiraţioniste care transformă realitatea de zi cu zi într-o ficţiune tenebroasă. Aceste idei fixe reuşesc să eludeze analiza marilor probleme cu care ne confruntăm, explicaţia tuturor anomaliilor fiind implicarea nemijlocită a preşedintelui-jucător care are de toate, servicii secrete, guvern, bani, influenţă şi familie pentru a conduce ţara.
Nici preşedintele nu s-a sfiit să se joace de-a Dumnezeu. Cert, se foloseşte de influenţa sa pentru a controla guvernul şi parte din servicile secrete. Dă indicaţii şi mai că nu arată cu degetul încotro ar trebui s-o ia justiţia. Are antipatii vizibile, exprimate memorabil. Ar putea fi abuzuri sau extensii ale unui sistem constituţional înlemnit. Ar putea fi dezvăluirea unui sistem clientelar care a funcţionat constant după revoluţie. Scenariile infernale l-au transformat pe Traian Băsescu din politicianul marginal de acum câţiva ani în singurul candidat viabil pentru preşedinţie. Sondajele arată că imaginea lui publică a avut de câştigat de pe urma tuturor criticilor şi acuzaţiilor. Capacitatea lui de a atrage atenţia sau ranchiuna a funcţionat hipnotic. Intelectuali de vază îl apreciază şi vad în el o şansă democratică, falşi legalişti, falşi moralişti îl detestă.
Propria agresivitate sau abilitatea politică, lipsa de inspiraţie şi de informaţie sau orbirea prietenilor şi adversarilor l-au transformat pe Traian Băsescu în subiect principal al actualităţii, înaintea problemelor generate de criză sau de stângăciile guvernamentale. Probabil îşi doreşte această expunere publică, suntem în an electoral şi atacurile televizate îi fac publicitate. Criticile vin, mai ales, de la adversarii care cred că nimeni nu-l poate înfrânge şi ştiu că de ce le este frica nu scapă. Un fel de câinii latră, caravana trece! României îi rămân problemele. Multe.
Ne aflăm în faţa unei forme noi de cult al personalităţii. Traian Băsescu ţine prima pagină în ziare, este prima ştire în jurnale, chiar şi în acest comentariu pare a fi personajul principal. Este reţeta ideală a tuturor sosurilor conspiraţioniste în care îşi învârt polonicele presa şi consilieri de imagine. Toţi mai marii zilei sunt, într-un fel sau altul, amestecaţi în ciorbă. Toate anomaliile, aberaţiile şi disfuncţiile instituţiilor sau ale oamenilor sunt puse în cârca unui sau altuia. Seară de seară asistăm la o telenovelă politică. Eroul principal este mai degrabă absent, absorbit de ecuaţii conspiraţioniste care transformă realitatea de zi cu zi într-o ficţiune tenebroasă. Aceste idei fixe reuşesc să eludeze analiza marilor probleme cu care ne confruntăm, explicaţia tuturor anomaliilor fiind implicarea nemijlocită a preşedintelui-jucător care are de toate, servicii secrete, guvern, bani, influenţă şi familie pentru a conduce ţara.
Nici preşedintele nu s-a sfiit să se joace de-a Dumnezeu. Cert, se foloseşte de influenţa sa pentru a controla guvernul şi parte din servicile secrete. Dă indicaţii şi mai că nu arată cu degetul încotro ar trebui s-o ia justiţia. Are antipatii vizibile, exprimate memorabil. Ar putea fi abuzuri sau extensii ale unui sistem constituţional înlemnit. Ar putea fi dezvăluirea unui sistem clientelar care a funcţionat constant după revoluţie. Scenariile infernale l-au transformat pe Traian Băsescu din politicianul marginal de acum câţiva ani în singurul candidat viabil pentru preşedinţie. Sondajele arată că imaginea lui publică a avut de câştigat de pe urma tuturor criticilor şi acuzaţiilor. Capacitatea lui de a atrage atenţia sau ranchiuna a funcţionat hipnotic. Intelectuali de vază îl apreciază şi vad în el o şansă democratică, falşi legalişti, falşi moralişti îl detestă.
Propria agresivitate sau abilitatea politică, lipsa de inspiraţie şi de informaţie sau orbirea prietenilor şi adversarilor l-au transformat pe Traian Băsescu în subiect principal al actualităţii, înaintea problemelor generate de criză sau de stângăciile guvernamentale. Probabil îşi doreşte această expunere publică, suntem în an electoral şi atacurile televizate îi fac publicitate. Criticile vin, mai ales, de la adversarii care cred că nimeni nu-l poate înfrânge şi ştiu că de ce le este frica nu scapă. Un fel de câinii latră, caravana trece! României îi rămân problemele. Multe.
