Dialog despre deznădejde ca ofensă adusă lui Dumnezeu

Doamenlor si domnilor, bine v-am gasit. La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul si prezentatorul emisiunii duminicale PUNCT si de la CAPAT.

Astazi mi-am propus sa caut raspuns la o intrebare ce ne framinta tot mai mult, pe masura ce ia amploare criza globala, spargind pina si tacerea autoritatilor, care, probabil, se cred chemate sa stavileasca, intii de toate, disperarea si rumorile, dupa care eventual sa imparta si piinea cea de toate zilele, nevoiasilor nemultumiti.



Asadar, in grija cui este deznadejdea? Cum nu e treaba cezarului sa se ingrijeasca de cele trei virtuti teologice – credinta, nadejdea si dragostea, ce rezulta din porunca cea dintii - am cautat raspunsul la aceasta intrebare apelind la doi distinsi interlocutori care au harul de a pastori suflete omenesti. Este preotul Vasile Ciobanu de la Biserica Sf Ierarh Nicolae din comuna Costesti, Ialoveni si scriitorul Vladimir Besleaga.

Sintem in vizita la preotul Vasile Ciobanu, mai exact la centrul social ce activeaza pe linga Biserica Sf. Ierarh Nicolae, la propriu si la figurat, pentru ca se afla chiar in curtea bisericii. Ne-am aciuat in mansarda unde se intruneste la repetitii corul de copii. Este locul cel mai potrivit pentru dialogul ce se produce intre pretoul Vasile Ciobanu si scriitorul Vladimir Besleaga

Preotul Vasile Ciobanu: Noi, cei care am ajuns sa credem in atotputernicul Dumnezeu, stim ca insusi deznadejdea este o ofensa adusa lui Dumnezeu, deoarece El este atotputernic. Si el ne-a dat multe fagaduinte nemincinoase noua. Printre care si cea care spune “niciun fir de par nu va cadea din capul vostru fara stirea mea”. Zice: Cautati Imparatia cerurilor si celelalte vi se vor adauga voua. Adica, stati, fiilor, linistiti, ca Tatal vostru are grija de ceea ce va trebuie voua".





Vladimir Besleaga: Saracia, pauperitatea, lipsurile si credinta: ele sunt compatibile. Pentru ca viata austera, viata care isi tempereaza necesitatile, ele se intilnesc si merg impreuna. Numai setea de lux nu se poate impaca cu credinta si cu austeritatea. Prin urmare saracia si credinta nu se confrunta, nu se ciocnesc una cu alta, ele se intilnesc. Noi am iesit dintr-o societatea totalitara sovietica. Si atita lumea a luat calea priobegiei si cauta de munca in alte tari pentru ca nu vrea sa coboare la un nivel de trai mai modest. Este un fel de perpetuare a unor regimuri formate in regimul acela mai vechi. Omul nostru uneori nu cuteaza a infrunta greutatile, ci mai curind cauta sa le evite.