Născut în România, istoric cunoscut pentru cărțile sale numeroase publicate în Franța, fost ambasador israelian la Paris, conducător al unui Centru de studii internaționale la Universitatea din Tel Aviv și director științific al Muzeului Europei de la Bruxelles, Elie Barnavi este, împreună cu un alt istoric cunoscut, polonezul Krzysztof Pomian, curatorul unei expoziții itinerante despre care s-a vorbit relativ mult.
Expoziția se intitulează “Europa, aceasta este istoria noastră” și a fost concepută și inaugurată la Bruxelles, în 2007, cu ocazia aniversării de 50 de ani a Tratatului de la Roma, care a pus bazele viitoarei unități europene. Expoziția se află în acest moment la Wroclaw, în Polonia, ca element al altei aniversări, de 20 de ani de la primele alegeri libere și de cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană.
In viitor, expoziția va fi găzduită de Spania, Ungaria și Letonia. Intre particularitățile ei, este aceea de a fi modulabilă, fiindcă, subliniază curatorii expoziției, istoria este privită în diferite țări din unghiuri nu întotdeuna identice. Or, unul din scopurile expoziției este să țină cont și să pună în evidență experiențele particulare, să reamintească, în spatele destinului colectiv, percepțiile naționale diferite, confruntarea memoriilor care, însumate, conduc la o identitate europeană.
Polonezii, asemenea cehilor sau balticilor care au vizitat expoziția la Bruxelles, au fost surprinși, de exemplu, să vadă că în sala dedicată „părinților fondatori” ai Europei unite, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide de Gasperi, erau expuși și o serie de „părinți înrudiți” ce au contribuit la evoluția continentului. Iar între ei, Truman, Churchill, Marshall, Keynes se învecinau cu Stalin. Pentru Elie Barnavi, Stalin ar fi „un părinte negativ, a cărui umbră amenințătoare a grăbit unificarea europeană”. Polonezii au găsit gestul și explicațiile date drept „prea sofisticate și șocante”, excesiv de intelectuale iar, în consecință, în varianta de la Wroclaw a expoziției, Stalin a fost extras și pus la locul lui, într-o sală aparte și sub o lumină roșie.
Spații diferite ale expoziției ilustrează alte capitole ale istoriei europene: divizarea continentului prin Cortina de fier, decolonizarea, optimismul vestului și bunăstarea anilor 50-60, sfîrșitul dictaturilor în Spania, Grecia și Portugalia, pentru a se ajunge la o reconstituire a celebrului Checkpoint Charlie de la Berlin și a se trece în spațiul Europei răsăritene. Reprezentarea istoriei acesteia a nemulțumit din nou o serie de vizitatori și, după reproșul unuia din ei, citat de „Le Monde”, „pentru voi comunismul este asemenea unei plimbări la țară”.
Pentru polonezi, nici căderea Zidului Berlinului nu este corect reprezentată sau nu din perspectiva percepției estice. „Ceea ce noi am trăit aici, nu este prezentat conform istoriei noastre”, nota primarul Wroclaw-ului, adăugînd: „sfîrșitul comunismului nu a început la căderea Zidului de la Berlin, ci cu mult înainte, la noi, grație sindicatului Solidaritatea, bisericii catolice, papei Ioan Paul al II-lea”.
Iar curatorii au modificat în conformitate modulele expoziției din Polonia, observînd că, pe de o parte, „memoria occidentală reține evenimentele spectaculoase și nu procesul lent de cădere a dominourilor” (K. Pomian), iar pe de alta, după cum, spune Elie Barnavi, „există mai ales această fractură fundamentală”, care separă istoriile. „Pentru Occidentali, marea afacere este Hitler. Pentru Estici, marea afacere este Stalin, chiar dacă ei le-au trăit pe amîndouă”.
Expoziția se intitulează “Europa, aceasta este istoria noastră” și a fost concepută și inaugurată la Bruxelles, în 2007, cu ocazia aniversării de 50 de ani a Tratatului de la Roma, care a pus bazele viitoarei unități europene. Expoziția se află în acest moment la Wroclaw, în Polonia, ca element al altei aniversări, de 20 de ani de la primele alegeri libere și de cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană.
In viitor, expoziția va fi găzduită de Spania, Ungaria și Letonia. Intre particularitățile ei, este aceea de a fi modulabilă, fiindcă, subliniază curatorii expoziției, istoria este privită în diferite țări din unghiuri nu întotdeuna identice. Or, unul din scopurile expoziției este să țină cont și să pună în evidență experiențele particulare, să reamintească, în spatele destinului colectiv, percepțiile naționale diferite, confruntarea memoriilor care, însumate, conduc la o identitate europeană.
Polonezii, asemenea cehilor sau balticilor care au vizitat expoziția la Bruxelles, au fost surprinși, de exemplu, să vadă că în sala dedicată „părinților fondatori” ai Europei unite, Konrad Adenauer, Jean Monnet, Alcide de Gasperi, erau expuși și o serie de „părinți înrudiți” ce au contribuit la evoluția continentului. Iar între ei, Truman, Churchill, Marshall, Keynes se învecinau cu Stalin. Pentru Elie Barnavi, Stalin ar fi „un părinte negativ, a cărui umbră amenințătoare a grăbit unificarea europeană”. Polonezii au găsit gestul și explicațiile date drept „prea sofisticate și șocante”, excesiv de intelectuale iar, în consecință, în varianta de la Wroclaw a expoziției, Stalin a fost extras și pus la locul lui, într-o sală aparte și sub o lumină roșie.
Spații diferite ale expoziției ilustrează alte capitole ale istoriei europene: divizarea continentului prin Cortina de fier, decolonizarea, optimismul vestului și bunăstarea anilor 50-60, sfîrșitul dictaturilor în Spania, Grecia și Portugalia, pentru a se ajunge la o reconstituire a celebrului Checkpoint Charlie de la Berlin și a se trece în spațiul Europei răsăritene. Reprezentarea istoriei acesteia a nemulțumit din nou o serie de vizitatori și, după reproșul unuia din ei, citat de „Le Monde”, „pentru voi comunismul este asemenea unei plimbări la țară”.
Pentru polonezi, nici căderea Zidului Berlinului nu este corect reprezentată sau nu din perspectiva percepției estice. „Ceea ce noi am trăit aici, nu este prezentat conform istoriei noastre”, nota primarul Wroclaw-ului, adăugînd: „sfîrșitul comunismului nu a început la căderea Zidului de la Berlin, ci cu mult înainte, la noi, grație sindicatului Solidaritatea, bisericii catolice, papei Ioan Paul al II-lea”.
Iar curatorii au modificat în conformitate modulele expoziției din Polonia, observînd că, pe de o parte, „memoria occidentală reține evenimentele spectaculoase și nu procesul lent de cădere a dominourilor” (K. Pomian), iar pe de alta, după cum, spune Elie Barnavi, „există mai ales această fractură fundamentală”, care separă istoriile. „Pentru Occidentali, marea afacere este Hitler. Pentru Estici, marea afacere este Stalin, chiar dacă ei le-au trăit pe amîndouă”.
