După un sezon ratat, Real Madrid pregăteşte revanşa. Florentino Perez, fost şi nou preşedinte al clubului, continuă un raid masiv de racolări prin Europa, însoţit de creditul nelimitat al băncilor spaniole. Real adună un superstar după altul şi nimeni nu ştie cînd se va opri.
Mai întîi, a fost cumpărat Cristiano Ronaldo. Operaţia a adus la Madrid un atu enorm şi a lăsat Manchester United cu o pronblemă enormă. Manchester a reacţionat cumpărîndu-l pe Valenica, un ecuadorian foarte promiţător, extremă la Wigan, un club minuscul. Apoi, cînd toată lumea credea că urmează încă două-trei achiziţii de rutină, Real a făcut o nouă mutare şi a licitat masiv, aducîndu-l pe Kaka. Real şi-a găsit foarte probabail, noul conducător de joc iar AC Milan a intrat, practic, într-o criză greu rezolvabilă. Real a continuat pe piaţa spaniolă şi l-a adus, de la Valencia, pe Raul Albiol, în sfîrşit un fundaş clasic, într-o echipă care tinde să cumpere şi să joace numai cu atacanţi.
Acum 2 zile a venit rîndul lui Karim Benzema de la Lyon. Real a pus mîna pe cel mai constant şi eficient vîrf al Europei iar Lyon a devenit, brusc, o echipă obişnuită. Nimic nu sugerează că Real se va opri aici. Ţinta următoare e cunoscută: Frank Ribery, omul echipă de la Bayern Munchen. Ribery e vînat şi de Manchester dar discuţiile continuă doar cu Real. Bayern cere o ofertă ieşită din comun şi Real a arătat că nu face decît oferte ieşite din comun. Cu sau fără Ribery, delirul financiar pus în mişcare de Real va da, din toamnă, cea mai puternică echipă de club a Europei. Ceva între circ şi vis.
Însă extravaganţă bulimică a Realului pune cîteva probleme importante. Mai întîi, banii. Demonstraţia de forţă a Realului dovedeşte două lucruri care se bat cap în cap. Mai întîi că banii au dereglat fotbalul european. În al doiulea rînd, că banii nu sînt cel mai important lucru.
Real contează pe fonduri fabuloase, sub garanţia colectivă a băncilor spaniole care pun la un loc fotbalul, afacerile şi narcisismul. Succesul total al Realului e vital pentru investiţiile dar şi pentru orgoliul băncilor spaniole. În consecinţă, Real defilează prin Europa cu un carnet de cecuri inepuizabil şi racolează, lăsînd în urmă echipe descompletate şi debusolate.
Însă ofertele Realului nu au succes doar pentru că sparg cotele de transfer. În fond, Manchester City licitează cu un nivel peste Real şi nu reuşeşte nimic. Kaka nu a vrut să vină deşi i s-au oferit 100 de milioane de euro. Eto’o şi Tevez evită, deasemenea, să facă pasul. Diferenţa vine din carisma fără egal a Realului. Adevărul e că aproape toţi marii jucători ai Europei visează, în secret sau cu voce tare, să joace, într-o zi, la Real, pe Bernabeu. Din acest punct de vedere banii sînt bineveniţi dar stau pe locul doi.
În sfîrşit, încă un amănunt dictat de psiholgie şi orgoliu. Multă lume are impresia că Real construieşte acum echipa imbatabilă în Liga Campionilor. Corect şi insuficient. Liga rămîne ţinta Realului dar mobilul de adîncime al marii campanii e, înainte de toate, supremaţia Bacelonei, marele rival istoric. Dacă Liga Campionilor era cîştigată de orice alt club, Real ar fi făcut o simplă operaţie de restaurare. Actuala campanie de reconstrucţie e dictată de singurul pariu viu la Real: un met6ru sau un milimetru peste Barcelona.
În rest, dezmăţul desfăţurat de Real rămîne o problemă pentru stabilitatea fotbalului de club european. UEFA şi FIFA gîndesc, deja, mijloace de limitare a licitaţiei mamut care dictează acum cursul fotbalului euopean. Cazinoul riscă să ia locul competiuţiei şi să lase în cursă doar trei patru cluburi sau, mai bine zis, trei patru surse de capital financiar.
Mai întîi, a fost cumpărat Cristiano Ronaldo. Operaţia a adus la Madrid un atu enorm şi a lăsat Manchester United cu o pronblemă enormă. Manchester a reacţionat cumpărîndu-l pe Valenica, un ecuadorian foarte promiţător, extremă la Wigan, un club minuscul. Apoi, cînd toată lumea credea că urmează încă două-trei achiziţii de rutină, Real a făcut o nouă mutare şi a licitat masiv, aducîndu-l pe Kaka. Real şi-a găsit foarte probabail, noul conducător de joc iar AC Milan a intrat, practic, într-o criză greu rezolvabilă. Real a continuat pe piaţa spaniolă şi l-a adus, de la Valencia, pe Raul Albiol, în sfîrşit un fundaş clasic, într-o echipă care tinde să cumpere şi să joace numai cu atacanţi.
Acum 2 zile a venit rîndul lui Karim Benzema de la Lyon. Real a pus mîna pe cel mai constant şi eficient vîrf al Europei iar Lyon a devenit, brusc, o echipă obişnuită. Nimic nu sugerează că Real se va opri aici. Ţinta următoare e cunoscută: Frank Ribery, omul echipă de la Bayern Munchen. Ribery e vînat şi de Manchester dar discuţiile continuă doar cu Real. Bayern cere o ofertă ieşită din comun şi Real a arătat că nu face decît oferte ieşite din comun. Cu sau fără Ribery, delirul financiar pus în mişcare de Real va da, din toamnă, cea mai puternică echipă de club a Europei. Ceva între circ şi vis.
Însă extravaganţă bulimică a Realului pune cîteva probleme importante. Mai întîi, banii. Demonstraţia de forţă a Realului dovedeşte două lucruri care se bat cap în cap. Mai întîi că banii au dereglat fotbalul european. În al doiulea rînd, că banii nu sînt cel mai important lucru.
Real contează pe fonduri fabuloase, sub garanţia colectivă a băncilor spaniole care pun la un loc fotbalul, afacerile şi narcisismul. Succesul total al Realului e vital pentru investiţiile dar şi pentru orgoliul băncilor spaniole. În consecinţă, Real defilează prin Europa cu un carnet de cecuri inepuizabil şi racolează, lăsînd în urmă echipe descompletate şi debusolate.
Însă ofertele Realului nu au succes doar pentru că sparg cotele de transfer. În fond, Manchester City licitează cu un nivel peste Real şi nu reuşeşte nimic. Kaka nu a vrut să vină deşi i s-au oferit 100 de milioane de euro. Eto’o şi Tevez evită, deasemenea, să facă pasul. Diferenţa vine din carisma fără egal a Realului. Adevărul e că aproape toţi marii jucători ai Europei visează, în secret sau cu voce tare, să joace, într-o zi, la Real, pe Bernabeu. Din acest punct de vedere banii sînt bineveniţi dar stau pe locul doi.
În sfîrşit, încă un amănunt dictat de psiholgie şi orgoliu. Multă lume are impresia că Real construieşte acum echipa imbatabilă în Liga Campionilor. Corect şi insuficient. Liga rămîne ţinta Realului dar mobilul de adîncime al marii campanii e, înainte de toate, supremaţia Bacelonei, marele rival istoric. Dacă Liga Campionilor era cîştigată de orice alt club, Real ar fi făcut o simplă operaţie de restaurare. Actuala campanie de reconstrucţie e dictată de singurul pariu viu la Real: un met6ru sau un milimetru peste Barcelona.
În rest, dezmăţul desfăţurat de Real rămîne o problemă pentru stabilitatea fotbalului de club european. UEFA şi FIFA gîndesc, deja, mijloace de limitare a licitaţiei mamut care dictează acum cursul fotbalului euopean. Cazinoul riscă să ia locul competiuţiei şi să lase în cursă doar trei patru cluburi sau, mai bine zis, trei patru surse de capital financiar.
