Vineri, în faţa oficiului central al băncii falite Investprivatbank se buluciseră zeci de depunători. Oamenii erau îngrijoraţi, nervoşi şi, colac peste pupăză, toropiţi de căldură. Unii aşteptau acolo dis-de-dimineaţă şi nu reuşiseră să intre în bancă nici la ora 16.00. În momentul în care uşile se deschideau, depunătorii începeau să se certe şi chiar să se îmbrîncească, în ciuda existenţei listei care-i rînduia.
Vorba e că, pentru a-şi recupera sumele, depunătorii trebuie să-şi deschidă acum un cont pe care banii să le fie transferaţi în Banca de Economii. E un efort considerabil dacă luăm în considerare căldura mare. Oamenii, care au aşteptat mai multe ore la uşile oficiului central al Investprivatbank, au aflat în cele din urmă că pot deschide aceste conturi numai la filialele Băncii de Economii. Acolo, vor trebui să ia nişte hîrtii cu care să revină la Investprivatbank şi din nou să facă un drum la Banca de Economii. O procedură cam anevoioasă. Depunătorii, cu care am discutat vineri, erau foarte decepţionaţi: nu-şi primiseră încă banii lor.
Toată această tevătură cu falimentul Investprivatbank e şi mai neplăcută dacă ne gîndim că ea a avut loc după luni de zile în care guvernanţii ne încredinţau că Moldova e o citadelă a stabilităţii. Acum, iată, depunătorii panicaţi aşteaptă deznodămîntul. Înclin să cred că acesta va fi fericit.
Se apropie alegerile din 29 iulie şi numai nişte guvernanţi cu totul naivi nu şi-ar îndeplini promisiunea de a le returna banii depunătorilor. Unde mai pui că un atare fapt ar putea reînvia frica epocii Intercapital, ar putea genera o panică care să-i facă pe oamenii să-şi retragă banii din toate băncile. Fireşte că guvernanţii nu pot admite aşa ceva. Aşa că depunătorii Investprivatbank îşi vor recupera banii, fără îndoială.
Va rămîne însă sentimentul înfiripat încă în zorii tranziţiei, la începutul anilor ’90, acela că nimic nu e sigur în spaţiul acesta plus neputinţa omului “mic” care, deşi face coadă ore-n şir sub soarele dogoritor, depinde nu de sine, ci de bunăvoinţa oamenilor “mari”…
Vorba e că, pentru a-şi recupera sumele, depunătorii trebuie să-şi deschidă acum un cont pe care banii să le fie transferaţi în Banca de Economii. E un efort considerabil dacă luăm în considerare căldura mare. Oamenii, care au aşteptat mai multe ore la uşile oficiului central al Investprivatbank, au aflat în cele din urmă că pot deschide aceste conturi numai la filialele Băncii de Economii. Acolo, vor trebui să ia nişte hîrtii cu care să revină la Investprivatbank şi din nou să facă un drum la Banca de Economii. O procedură cam anevoioasă. Depunătorii, cu care am discutat vineri, erau foarte decepţionaţi: nu-şi primiseră încă banii lor.
Toată această tevătură cu falimentul Investprivatbank e şi mai neplăcută dacă ne gîndim că ea a avut loc după luni de zile în care guvernanţii ne încredinţau că Moldova e o citadelă a stabilităţii. Acum, iată, depunătorii panicaţi aşteaptă deznodămîntul. Înclin să cred că acesta va fi fericit.
Se apropie alegerile din 29 iulie şi numai nişte guvernanţi cu totul naivi nu şi-ar îndeplini promisiunea de a le returna banii depunătorilor. Unde mai pui că un atare fapt ar putea reînvia frica epocii Intercapital, ar putea genera o panică care să-i facă pe oamenii să-şi retragă banii din toate băncile. Fireşte că guvernanţii nu pot admite aşa ceva. Aşa că depunătorii Investprivatbank îşi vor recupera banii, fără îndoială.
Va rămîne însă sentimentul înfiripat încă în zorii tranziţiei, la începutul anilor ’90, acela că nimic nu e sigur în spaţiul acesta plus neputinţa omului “mic” care, deşi face coadă ore-n şir sub soarele dogoritor, depinde nu de sine, ci de bunăvoinţa oamenilor “mari”…
