Emil Constantinescu: Iniţiativa noastră a plecat de la constatarea că zona Europei centrale şi de Est nu mai formează o prioritate pentru politica Statelor Unite. Aş vrea să precizez că nu mai formează o prioritate nu pentru că n-ar fi considerată o zonă importantă, ci pentru că la nivelul Departmentului de Stat şi al Consiliului pentru Securitate Naţională al Statelor Unite se consideră că această zonă este stabilă şi nu prezintă probleme...
Lucian Ştefănescu: Şi este într-adevăr stabilă?
Emil Constantinescu: Americanii spun, oarecum pe bună dreptate că, prin integrarea în Uniunea Euroepană, Uniunea Europană are o responsabilitate sporită pentru această zonă şi ar trebui deci să-şi asume un rol în domeniul securităţii, al politicii de apărare şi al politicii de securitate energetic Ce vrem noi ? Vrem să arătăm în această scrisoare adresată preşedintelui Obama este că da, e o realitate, nu sînt probleme dificile şi, în orice caz, nu la gradul de dificultate al celorlalte zone unde Statele Unite sînt implicate (şi nu mă refer aici numai la Irak şi Afganistan, ci şi la alte zone explozive, sensibile, delicate); dorim să arătăm aşadar că dacă se doreşte ca zona Europei Centrale şi de Est să rămnă nu numai un model teoretic, ci să fie şi practic o zonă de influenţă a politicii mondiale, relaţia cu Statele Unite trebuie nu numai să fie menţinută, dar şi dezvoltată.
Lucian Ştefănescu: În scrisoarea deschisă către preşedintele Obama, semnată şi de dumneavoastră, există cîteva semne de exclamare. Unul dintre ele referă la o creştere destul de accentuată a sentimentului antiamerican în zonă, iar această chestiune e dublată de, cum aţi spus în scrisoare, ..."o Rusie din ce înce mai expansionistă" şi care revine la vechile politici. Există o legătură între aceste două semne de exclamare?
Emil Constantinescu: Sigur că da, pentru că nu numai în fizică dar şi în politică nu există vid. Spaţiile eliberate sînt repede ocupate, aşa că orice slăbire (nu putem vorbi despre o ieşire din spaţiul central- şi est european a Statelor Unite) este ocupată imediat de Rusia. Dacă aţi observat, în scrisoare noi vorbim şi despre necesitatea unei politici comune a Uniunii Europene în această zonă care să constituie un spaţiu puternic şi care să poarte un dialog, nu unul ofensiv, şi în nici un caz agresiv, cu Rusia. Noi credem că Statele Unite nu pot pur şi simplu să se derobeze de această zonă, nici chiar invocînd succesul politic sau lipsa unor probleme iminente. Noi ne gîndim la rolul pe care Uniunea Europeană şi Statele Unite sînt chemate să-l joace în lume.
Lucian Ştefănescu: Aş vrea sa vă rog să vă referiţi la cazul concret al României, din perspectiva dumneavoastră ca fost preşedinte al acestei ţări, în această scrisoare deschisă. Cum e România? România se simte uitată de americani?
Emil Constantinescu: Nu, nu acesta este sensul. România vazută de afară arată mai bine decît văzută dinăuntru. pentru că in afară se vede numai tabloul politic, în afară nu transpare şi criza morală a României, care de fapt este principala problemă - şi mult mai dificilă - decît criza economică sau o eventuală criză politică, care de fapt nici nu există...
Lucian Ştefănescu: ....Şi care poate fi rezolvată numai dinăuntru, nu dinafară...
Emil Constantinescu: ... şi care pot fi rezolvate numai dinăuntru. După cum aţi văzut, singurele ţări citate în scrisoare sînt Polonia şi România, într-o problemă care pare că nu-şi găseşte locul, aceea a vizelor. Dar am pus-o acolo, puţin forţat oarecum, pentru ca am vrut să utilizăm impactul pe care numele şi personalitatea preşedintelui Walesa îl au şi am asociat România Poloniei pentru a marca necesitatea unui tratament corect in privinta acestor ţări. În ce priveşte cazul concret al României, el se leagă si de proiectul Nabucco. Vă amintiţi modul în care m-am legat personal de începutul acestui proiect care din nefericire, din cauza propriilor noastre greşeli, a fost mai dificil să fie impus, iar România a jucat iniţial un rol de lider în promovarea proiectului Nabucco, în virtutea fostelor relaţii excepţionale pe care Românie le-a avut cu ţările din zona Caspică şi cu Turcia pe vremea mandatului meu.
Lucian Ştefănescu: Şi este într-adevăr stabilă?
Emil Constantinescu: Americanii spun, oarecum pe bună dreptate că, prin integrarea în Uniunea Euroepană, Uniunea Europană are o responsabilitate sporită pentru această zonă şi ar trebui deci să-şi asume un rol în domeniul securităţii, al politicii de apărare şi al politicii de securitate energetic Ce vrem noi ? Vrem să arătăm în această scrisoare adresată preşedintelui Obama este că da, e o realitate, nu sînt probleme dificile şi, în orice caz, nu la gradul de dificultate al celorlalte zone unde Statele Unite sînt implicate (şi nu mă refer aici numai la Irak şi Afganistan, ci şi la alte zone explozive, sensibile, delicate); dorim să arătăm aşadar că dacă se doreşte ca zona Europei Centrale şi de Est să rămnă nu numai un model teoretic, ci să fie şi practic o zonă de influenţă a politicii mondiale, relaţia cu Statele Unite trebuie nu numai să fie menţinută, dar şi dezvoltată.
Lucian Ştefănescu: În scrisoarea deschisă către preşedintele Obama, semnată şi de dumneavoastră, există cîteva semne de exclamare. Unul dintre ele referă la o creştere destul de accentuată a sentimentului antiamerican în zonă, iar această chestiune e dublată de, cum aţi spus în scrisoare, ..."o Rusie din ce înce mai expansionistă" şi care revine la vechile politici. Există o legătură între aceste două semne de exclamare?
Emil Constantinescu: Sigur că da, pentru că nu numai în fizică dar şi în politică nu există vid. Spaţiile eliberate sînt repede ocupate, aşa că orice slăbire (nu putem vorbi despre o ieşire din spaţiul central- şi est european a Statelor Unite) este ocupată imediat de Rusia. Dacă aţi observat, în scrisoare noi vorbim şi despre necesitatea unei politici comune a Uniunii Europene în această zonă care să constituie un spaţiu puternic şi care să poarte un dialog, nu unul ofensiv, şi în nici un caz agresiv, cu Rusia. Noi credem că Statele Unite nu pot pur şi simplu să se derobeze de această zonă, nici chiar invocînd succesul politic sau lipsa unor probleme iminente. Noi ne gîndim la rolul pe care Uniunea Europeană şi Statele Unite sînt chemate să-l joace în lume.
Lucian Ştefănescu: Aş vrea sa vă rog să vă referiţi la cazul concret al României, din perspectiva dumneavoastră ca fost preşedinte al acestei ţări, în această scrisoare deschisă. Cum e România? România se simte uitată de americani?
Emil Constantinescu: Nu, nu acesta este sensul. România vazută de afară arată mai bine decît văzută dinăuntru. pentru că in afară se vede numai tabloul politic, în afară nu transpare şi criza morală a României, care de fapt este principala problemă - şi mult mai dificilă - decît criza economică sau o eventuală criză politică, care de fapt nici nu există...
Lucian Ştefănescu: ....Şi care poate fi rezolvată numai dinăuntru, nu dinafară...
Emil Constantinescu: ... şi care pot fi rezolvate numai dinăuntru. După cum aţi văzut, singurele ţări citate în scrisoare sînt Polonia şi România, într-o problemă care pare că nu-şi găseşte locul, aceea a vizelor. Dar am pus-o acolo, puţin forţat oarecum, pentru ca am vrut să utilizăm impactul pe care numele şi personalitatea preşedintelui Walesa îl au şi am asociat România Poloniei pentru a marca necesitatea unui tratament corect in privinta acestor ţări. În ce priveşte cazul concret al României, el se leagă si de proiectul Nabucco. Vă amintiţi modul în care m-am legat personal de începutul acestui proiect care din nefericire, din cauza propriilor noastre greşeli, a fost mai dificil să fie impus, iar România a jucat iniţial un rol de lider în promovarea proiectului Nabucco, în virtutea fostelor relaţii excepţionale pe care Românie le-a avut cu ţările din zona Caspică şi cu Turcia pe vremea mandatului meu.
