Acum 50 de ani, la 24 iulie 1959, America a deschis un tîrg de produse industriale şi electrocasnice de larg consum în Uniunea Sovietică care avea să devină faimos pentru celebra „dezbatere de la bucătărie”, între vicepreşedintele de atunci al Statelor Unite Richard Nixon şi premierul sovietic Nikita Hrusciov. Cîţiva din organizatorii acestui tîrg i-au spus corespodnentului Europei Libere Gregory Feifer că Expoziţia Naţională Americană deschisă la Moscova în 1959 i-ar putea servi drept model preşedintelui Barack Obama în eforturile sale de a îmbunătăţi relaţiile actuale dintre Washington şi Moscova: „N-am vrut să-i convingem pe sovietici că capitalismul e mai bun decît comunismul, am vrut doar să le arătăm cine sînt americanii”
Inginerii americani au construit într-un parc dintr-o suburbie moscovită mai multe pavilioane lucitoare cu aspect futurist, unde au fost expuse ultimele noutăţi în materie de bunuri de larg consum din Statele Unite
În ciuda căldurii de nesuportat, mai mult de 2 milioane de oameni au năvălit în Parcul Sokolniki să-i asculte pe ghizii americani care prezentau maşini de spălat, automobile cu caroserii strălucitoare, aparate de fotografiat Polaroid, o machetă în mărime naturală a unei case pentru o familie, şi diverse alte produse americane
Designer-ul şef al expoziţiei Jack Masey a declarat Europei Libere că obiectivul principal al expoziţiei nu era să-i facă pe sovietici să creadă că capitalismul e mai bun decît comunismul, ci doar să le spună cine sînt, de fapt, americanii.
Expoziţia a avut un succes nemaipomenit. Vizitatorii stăteau ore întregi ca să intre, şi mulţi dintre ei au gustat aici pentru prima oară în viaţa lor Pepsi Cola.
Convorbirea din bucătărie, primul semnal dezgheţului?
În ziua deschiderii oficiale, Nixon şi Hruşciov s-au oprit în faţa unei bucătării echipate complet şi au început o discuţie despre progresele tehnologice ale ţărilor lor, pe care au continuat-o într-un studio de televiziune RCA expus alături. Nixon a sugerat că Statele Unite au luat-o înaintea Uniunii Sovietice, cel puţin în dezvoltarea benzii video color pe care era înregistrată în acel moment convorbirea dintre ei: „Asta arată care sînt posibilităţii unei comunicării din ce în ce mai dezvoltate, iar această comunicare ne învaţă unele lucruri şi vă învaţă şi pe voi unele lucruri, pentru că pînă la urmă nu le ştiţi chiar pe toate”
Hruşciov a răspuns că sovieticii erau mai avansaţi în majoritatea domeniilor, adăugînd că, americanii oricum vor folosi banda video cu înregistrarea numai în scopuri propagandistice: „Ce vorbesc eu acum e tradus numai pentru urechile tale, americanii nu vor auzi niciodată vorbele mele”
La vremea respectivă, americanii credeau că Nixon a cîştigat, cum se spune, disputa. Dar mulţi dintre cei prezenţi atunci au fost de părere că faptul că în sine că discuţia a avut loc a fost mult mai important decît cine a avut sau nu dreptate.
Corul Armatei Roşii şi Benny Goodman
La începutul lui iulie 2009, cîţiva dintre participanţii la expoziţia americane de la Moscova din 1959 s-au adunat la reşedinţa ambasadorului american din capitala Rusiei.
Expertul în relaţii internaţionale Eduard Ivanian, care era în ’59 un tînăr funcţionar în minsiterul sovietic al culturii, a spus că nimeni din ce prezenţi la discuţia dintre Nixon şi Hruşciov nu ştia că Ampex, compania americană care a fabricat echipamentul video pe care era înregistrată convorbirea dintre cei doi, fusese înfiinţată de un emigrant rus în Statele Unite: „Ampex e prescurtarea de la Alexander Mateievici Ponyatov Excellence. Ponzatov e cel care inventat acel camere de luat vederi. Dacă Nixon şi Hruşciov ar fi ştiut asta, dezbaterea ar fi continuat pe un cu totul alt ton, şi Hruşciov ar fi cîştigat fără îndoială”
Ivanian adaugă că natura agresivă a relaţiilor din timpul Războiului Rece au afectat negativ negocierile dinaintea organizării expoziţiei: oficialităţile de la departamentul de stat american nu au fost de acord ca vestitul cor al Armatei Roşii să cînte la New York cu ocazia unei expoziţii paralele a Uniunii Sovietice, pentru că nu doreau ca militarii sovietici să se plimbe pe străzile New York-ului. În replică, sovieticii nu i-au permis jazzman-ului Bennz Goodman să cînte la Moscova.
„Hruşciov învaţă să fie sociabil” cu Pepsi Cola
Atmosfera nu tocmai caldă de pe vremea Războiul Rece a oprit multe companii americane să se prezinte la expoziţia de la Moscova. Una din cele mai vestite firme americane care au refuzat oferta a fost Coca Cola.
David Kendal, şeful de-atunci de la Pepsi Cola, firma americană concurentă a văzut în asta o ocazie ce nu putea fi ratată. Dar majoritatea colegilor săi de la Pepsi Cola au spus că deplasarea la Moscova e o imensă pierdere debani, drept pentru care Kendal l-a rugat pe Nixon să fac în aşa fel încît să-i poată da lui Hruşciov să aibă un pahar cu pepsi. Ceea ce s-a şi întîmplat. Doar că Hruşciov a primit nu unul, ci două pahare, unul cu pepsi fabricat în America şi altul cu pepsi fabricat la Moscova, despre care liderul sovietic a spus că e mai bun decît sortimentul american: „Şi început să împartă pepsi fabricat la Moscova la toţi cei prezenţi spunîndu-le „gustaţi un pepsi bun”. Reclama noastră atunci era „Fii Sociabil, Bea Un Pepsi”, aşa ca după asta întreaga lume era împînzită cu poze ale lui Hruşciov împărţind pepsi, iar textul era: „Hruşciov Învaţă Să Fie Sociabil”
Mulţi spun că expoziţia din 1959 a fost extraordinară doar pentru simplul fapt că a avut loc şi că acest eveniment a a ajutat la pregătirea unei relaţii de înţelegere reciprocă.
Aniversarea celro 50 de ani de la expoziţia americană din Moscova a avut loc la o zi după ce preşedintele Statelor Unite Barack Obama a vizitat Rusia în încercarea de a repune pe făgaş relaţiile dintre cele două ţări, reci în vremea din urmă ca pe timpul Războiului Rece.
Ambasadorul american la Moscova John Berle spune că contactele personale dintre tinerii ghizi americani şi milioanele de vizitatori sovietici care-i asaltau cu întrebări despre cum e viaţa în America a fost realizarea cea mai bună a expoziţiei din 1959. Şi că administraţia de acum de la Washington a învăţat această lecţie a trecutului: Obama şi Medvedev au înfiinţat un grup de lucru ruso-american pentru schmburi culturale şi educative.
Inginerii americani au construit într-un parc dintr-o suburbie moscovită mai multe pavilioane lucitoare cu aspect futurist, unde au fost expuse ultimele noutăţi în materie de bunuri de larg consum din Statele Unite
În ciuda căldurii de nesuportat, mai mult de 2 milioane de oameni au năvălit în Parcul Sokolniki să-i asculte pe ghizii americani care prezentau maşini de spălat, automobile cu caroserii strălucitoare, aparate de fotografiat Polaroid, o machetă în mărime naturală a unei case pentru o familie, şi diverse alte produse americane
Designer-ul şef al expoziţiei Jack Masey a declarat Europei Libere că obiectivul principal al expoziţiei nu era să-i facă pe sovietici să creadă că capitalismul e mai bun decît comunismul, ci doar să le spună cine sînt, de fapt, americanii.
Expoziţia a avut un succes nemaipomenit. Vizitatorii stăteau ore întregi ca să intre, şi mulţi dintre ei au gustat aici pentru prima oară în viaţa lor Pepsi Cola.
Convorbirea din bucătărie, primul semnal dezgheţului?
În ziua deschiderii oficiale, Nixon şi Hruşciov s-au oprit în faţa unei bucătării echipate complet şi au început o discuţie despre progresele tehnologice ale ţărilor lor, pe care au continuat-o într-un studio de televiziune RCA expus alături. Nixon a sugerat că Statele Unite au luat-o înaintea Uniunii Sovietice, cel puţin în dezvoltarea benzii video color pe care era înregistrată în acel moment convorbirea dintre ei: „Asta arată care sînt posibilităţii unei comunicării din ce în ce mai dezvoltate, iar această comunicare ne învaţă unele lucruri şi vă învaţă şi pe voi unele lucruri, pentru că pînă la urmă nu le ştiţi chiar pe toate”
Hruşciov a răspuns că sovieticii erau mai avansaţi în majoritatea domeniilor, adăugînd că, americanii oricum vor folosi banda video cu înregistrarea numai în scopuri propagandistice: „Ce vorbesc eu acum e tradus numai pentru urechile tale, americanii nu vor auzi niciodată vorbele mele”
La vremea respectivă, americanii credeau că Nixon a cîştigat, cum se spune, disputa. Dar mulţi dintre cei prezenţi atunci au fost de părere că faptul că în sine că discuţia a avut loc a fost mult mai important decît cine a avut sau nu dreptate.
Corul Armatei Roşii şi Benny Goodman
La începutul lui iulie 2009, cîţiva dintre participanţii la expoziţia americane de la Moscova din 1959 s-au adunat la reşedinţa ambasadorului american din capitala Rusiei.
Expertul în relaţii internaţionale Eduard Ivanian, care era în ’59 un tînăr funcţionar în minsiterul sovietic al culturii, a spus că nimeni din ce prezenţi la discuţia dintre Nixon şi Hruşciov nu ştia că Ampex, compania americană care a fabricat echipamentul video pe care era înregistrată convorbirea dintre cei doi, fusese înfiinţată de un emigrant rus în Statele Unite: „Ampex e prescurtarea de la Alexander Mateievici Ponyatov Excellence. Ponzatov e cel care inventat acel camere de luat vederi. Dacă Nixon şi Hruşciov ar fi ştiut asta, dezbaterea ar fi continuat pe un cu totul alt ton, şi Hruşciov ar fi cîştigat fără îndoială”
Ivanian adaugă că natura agresivă a relaţiilor din timpul Războiului Rece au afectat negativ negocierile dinaintea organizării expoziţiei: oficialităţile de la departamentul de stat american nu au fost de acord ca vestitul cor al Armatei Roşii să cînte la New York cu ocazia unei expoziţii paralele a Uniunii Sovietice, pentru că nu doreau ca militarii sovietici să se plimbe pe străzile New York-ului. În replică, sovieticii nu i-au permis jazzman-ului Bennz Goodman să cînte la Moscova.
„Hruşciov învaţă să fie sociabil” cu Pepsi Cola
Atmosfera nu tocmai caldă de pe vremea Războiul Rece a oprit multe companii americane să se prezinte la expoziţia de la Moscova. Una din cele mai vestite firme americane care au refuzat oferta a fost Coca Cola.
David Kendal, şeful de-atunci de la Pepsi Cola, firma americană concurentă a văzut în asta o ocazie ce nu putea fi ratată. Dar majoritatea colegilor săi de la Pepsi Cola au spus că deplasarea la Moscova e o imensă pierdere debani, drept pentru care Kendal l-a rugat pe Nixon să fac în aşa fel încît să-i poată da lui Hruşciov să aibă un pahar cu pepsi. Ceea ce s-a şi întîmplat. Doar că Hruşciov a primit nu unul, ci două pahare, unul cu pepsi fabricat în America şi altul cu pepsi fabricat la Moscova, despre care liderul sovietic a spus că e mai bun decît sortimentul american: „Şi început să împartă pepsi fabricat la Moscova la toţi cei prezenţi spunîndu-le „gustaţi un pepsi bun”. Reclama noastră atunci era „Fii Sociabil, Bea Un Pepsi”, aşa ca după asta întreaga lume era împînzită cu poze ale lui Hruşciov împărţind pepsi, iar textul era: „Hruşciov Învaţă Să Fie Sociabil”
Mulţi spun că expoziţia din 1959 a fost extraordinară doar pentru simplul fapt că a avut loc şi că acest eveniment a a ajutat la pregătirea unei relaţii de înţelegere reciprocă.
Aniversarea celro 50 de ani de la expoziţia americană din Moscova a avut loc la o zi după ce preşedintele Statelor Unite Barack Obama a vizitat Rusia în încercarea de a repune pe făgaş relaţiile dintre cele două ţări, reci în vremea din urmă ca pe timpul Războiului Rece.
Ambasadorul american la Moscova John Berle spune că contactele personale dintre tinerii ghizi americani şi milioanele de vizitatori sovietici care-i asaltau cu întrebări despre cum e viaţa în America a fost realizarea cea mai bună a expoziţiei din 1959. Şi că administraţia de acum de la Washington a învăţat această lecţie a trecutului: Obama şi Medvedev au înfiinţat un grup de lucru ruso-american pentru schmburi culturale şi educative.
