Guvernul a decis că statul la stat e mai convenabil decât munca. Pentru muncă ar trebui să plăteşti salarii, compensaţii, sporuri sau prime, or dacă trimiţi pentru 10 zile în vacanţă forţată un milion şi jumătate de bugetari, poţi economisi aproape un miliard de euro. Puţin, faţă de cele aproximativ 15 miliarde de euro împrumutate de stat din surse interne şi externe de la începutul anului. Dar există şi soluţii mai radicale. Şeful statului, care s-a făcut şi săptămânile trecute mesagerul ştirilor sincere şi crude, a spus că bugetarii ar trebui examinaţi şi concediaţi dacă nu sunt competenţi.
Deocamdată rămâne de văzut dacă cei care ar trebui să-i dea afară pe incompetenţi sunt competenţii miniştri deveniţi cunoscuţi prin falimentarea bugetului după cheltuieli romantice cu serbări câmpeneşti, mici cântări ale României garnisite cu mititei, bere, pixuri şi brichete cu logouri de partid şi de stat sau servicii la preţuri de nerefuzat, cei ce au demonstrat, în mod repetat, că sunt incapabili să diagnosticheze beteşugurile economiei şi cu atât mai puţin, ieşirea din criză.
Pe de altă parte, guvernul alcătuieşte o nouă organigramă, a concediaţilor. Agenţiile, autorităţile naţionale, oficiile şi direcţiile puite pe lângă ministere au scuturat dosarele de personal pentru a concedia angajaţii excedentari. S-au tăiat circa 20 de mii de nume însă modul discreţionar şi abrupt în care s-a practicat această chirurgie pe viu ascunde, de fapt, miezul de fond al dezbaterii şi anume cât de mult s-ar economisi din buget dacă bisturiul ar tăia şi din lista de ministere, multe inutile, devenite puşculiţe pline cu care se joacă eternii clienţi de partid şi de stat!?
Discuţia pe marginea concediului fără plată şi a concedierilor are ca fundal zgomotele unei lupte mai pline de consecinţe, anume dezbaterea pe marginea proiectului de lege a salarizării. Acest proiect a fost prins de cercul vicios al monstruoasei coaliţii dintre demagogie şi sărăcie. Unii pretind că, în felul acesta, preţul muncii bugetarilor va fi cel corect. Nu se vor mai adăuga zecile de sporuri, prime, bonusuri sau beneficii oculte care creau mii de golemi salariali, secătuind resursele într-o perioadă de recesiune severă. Cadrele didactice par să fie cele mai vitregite de filosofia proiectului, valoarea socială a muncii lor fiind categorisită sub cea a unui sculer matriţer. Pentru asemenea muncă urmează să primească bani pe potrivă, chiar mai puţini ca acum.
Însă, ca într-o matrioşkă, chiar şi această dezbatere are un miez radioactiv, care stă să explodeze - problemele salariaţilor de la stat sunt dublate de acelea, mult mai grave, ale sectorului privat. Acolo au fost concediaţi deja sute de mii de oameni care nu se bucură de plasele de protecţie pe care le au angajaţii de la stat. Scăderea economică de 8 procente de la începutul anului a produs victime numai în sectorul care aducea cele mai mari contribuţii bugetare. Zarva, zgomotele, furia şi serbările isterice finanţate de la bugetul de stat ascund, sub perdele de praf, cimitirele de contribuabili privaţi şi anonimi, anihilaţi de o armă fiscală cu nume aproape mistic - impozitul forfetar. Acolo sunt banii dumneavoastră.
Deocamdată rămâne de văzut dacă cei care ar trebui să-i dea afară pe incompetenţi sunt competenţii miniştri deveniţi cunoscuţi prin falimentarea bugetului după cheltuieli romantice cu serbări câmpeneşti, mici cântări ale României garnisite cu mititei, bere, pixuri şi brichete cu logouri de partid şi de stat sau servicii la preţuri de nerefuzat, cei ce au demonstrat, în mod repetat, că sunt incapabili să diagnosticheze beteşugurile economiei şi cu atât mai puţin, ieşirea din criză.
Pe de altă parte, guvernul alcătuieşte o nouă organigramă, a concediaţilor. Agenţiile, autorităţile naţionale, oficiile şi direcţiile puite pe lângă ministere au scuturat dosarele de personal pentru a concedia angajaţii excedentari. S-au tăiat circa 20 de mii de nume însă modul discreţionar şi abrupt în care s-a practicat această chirurgie pe viu ascunde, de fapt, miezul de fond al dezbaterii şi anume cât de mult s-ar economisi din buget dacă bisturiul ar tăia şi din lista de ministere, multe inutile, devenite puşculiţe pline cu care se joacă eternii clienţi de partid şi de stat!?
Discuţia pe marginea concediului fără plată şi a concedierilor are ca fundal zgomotele unei lupte mai pline de consecinţe, anume dezbaterea pe marginea proiectului de lege a salarizării. Acest proiect a fost prins de cercul vicios al monstruoasei coaliţii dintre demagogie şi sărăcie. Unii pretind că, în felul acesta, preţul muncii bugetarilor va fi cel corect. Nu se vor mai adăuga zecile de sporuri, prime, bonusuri sau beneficii oculte care creau mii de golemi salariali, secătuind resursele într-o perioadă de recesiune severă. Cadrele didactice par să fie cele mai vitregite de filosofia proiectului, valoarea socială a muncii lor fiind categorisită sub cea a unui sculer matriţer. Pentru asemenea muncă urmează să primească bani pe potrivă, chiar mai puţini ca acum.
Însă, ca într-o matrioşkă, chiar şi această dezbatere are un miez radioactiv, care stă să explodeze - problemele salariaţilor de la stat sunt dublate de acelea, mult mai grave, ale sectorului privat. Acolo au fost concediaţi deja sute de mii de oameni care nu se bucură de plasele de protecţie pe care le au angajaţii de la stat. Scăderea economică de 8 procente de la începutul anului a produs victime numai în sectorul care aducea cele mai mari contribuţii bugetare. Zarva, zgomotele, furia şi serbările isterice finanţate de la bugetul de stat ascund, sub perdele de praf, cimitirele de contribuabili privaţi şi anonimi, anihilaţi de o armă fiscală cu nume aproape mistic - impozitul forfetar. Acolo sunt banii dumneavoastră.
