In Romania coalitiile de guvernamint au functionat greu, adesea la limita, iar conflictele au fost mereu incrucisate: intre partidele care imparteau puterea si intre guvern si presedinte, fiindca unele prerogative institutionale se suprapun.
Romania a experimentat pina acum doua modele de convietuire in interiorul coalitiilor, ambele pornind de la un algoritm dat de numarul parlamentarilor detinut de fiecare formatiune in parte. In primul caz, folosit atit in perioadele 1996-2000 si 2004-2008, algoritmul s-a aplicat in toate institutiile publice: de la ministere la agentii locale, totul era impartit intre cele patru sau mai multe formatiuni participante la guvernare.
Al doilea model de functionare, cel care se aplica in acest moment, a fost conceput la sfirsitul anului trecut dupa alegerile generale care au avut loc in noiembrie si imparte practic institutiile statului roman in doua categorii: cele rosii, detinute de socialisti si cele portocalii conduse de democrat-liberali. In acest fel si agentiile guvernamentale sau locale se impart la rindul lor in functie de ministerele care le patroneaza. Romania este acum bicolora: ministerele muncii, sanatatii, invatamintului si internelor sint rosii, cele ale economiei, finantelor, administratiei sint portocalii. De sus de la centru pina jos la nivelul oraselor.
Socialistii si democrat-liberalii au ales aceasta varianta de coabitare in coalitia de guvernamint din ratiuni pragmatice: in primul rind raspunderea totala pentru un domeniu, dar si meritele cind este cazul revin unui singur partid, care in final va plati politic eventualele esecuri. In al doilea rind atunci cind un domeniu este administrat de un singur partid, lucrurile se desfasoara mai coerent, seretarii de stat sint mai disciplinati, iar scurgerile de informatii mai putine.
Principalul dezavantaj pentru alegatori in cazul impartirii institutiilor intre cele doua partide este lipsa controlului: socialistii pot face cee ce vor pe domeniile lor fara sa fie deranjati. Recent de pilda ministrul socialist al invatamintului a dat un ordin prin care numea directorii de scoli pe criterii politice, iar partenerii de coalitie au aflat despre aceasta idee din presa, dupa ce subordonatii socialisti pusesera deja in practica decizia.
In celalalt caz, al aplicarii algoritmului pentru fiecare institutie in parte, principalul avantaj este transparenta implicita a oricaror decizii, iar principalul dezavantaj lentoarea luarii deciziilor si transferarea certurilor din coalitie in fiecare institutie in parte.
In ambele situatii administratia publica centrala si locala se politizeaza, fiindca Romania nu are o traditie birocratica care sa asigure independenta si siguranta functionarului, asa cum se intimpla in statele cu democratie consolidata. Administratia publica ramine din acest motiv un domeniu precar in care isi exerseaza lipsa de competenta clientii partidelor.
Romania a experimentat pina acum doua modele de convietuire in interiorul coalitiilor, ambele pornind de la un algoritm dat de numarul parlamentarilor detinut de fiecare formatiune in parte. In primul caz, folosit atit in perioadele 1996-2000 si 2004-2008, algoritmul s-a aplicat in toate institutiile publice: de la ministere la agentii locale, totul era impartit intre cele patru sau mai multe formatiuni participante la guvernare.
Al doilea model de functionare, cel care se aplica in acest moment, a fost conceput la sfirsitul anului trecut dupa alegerile generale care au avut loc in noiembrie si imparte practic institutiile statului roman in doua categorii: cele rosii, detinute de socialisti si cele portocalii conduse de democrat-liberali. In acest fel si agentiile guvernamentale sau locale se impart la rindul lor in functie de ministerele care le patroneaza. Romania este acum bicolora: ministerele muncii, sanatatii, invatamintului si internelor sint rosii, cele ale economiei, finantelor, administratiei sint portocalii. De sus de la centru pina jos la nivelul oraselor.
Socialistii si democrat-liberalii au ales aceasta varianta de coabitare in coalitia de guvernamint din ratiuni pragmatice: in primul rind raspunderea totala pentru un domeniu, dar si meritele cind este cazul revin unui singur partid, care in final va plati politic eventualele esecuri. In al doilea rind atunci cind un domeniu este administrat de un singur partid, lucrurile se desfasoara mai coerent, seretarii de stat sint mai disciplinati, iar scurgerile de informatii mai putine.
Principalul dezavantaj pentru alegatori in cazul impartirii institutiilor intre cele doua partide este lipsa controlului: socialistii pot face cee ce vor pe domeniile lor fara sa fie deranjati. Recent de pilda ministrul socialist al invatamintului a dat un ordin prin care numea directorii de scoli pe criterii politice, iar partenerii de coalitie au aflat despre aceasta idee din presa, dupa ce subordonatii socialisti pusesera deja in practica decizia.
In celalalt caz, al aplicarii algoritmului pentru fiecare institutie in parte, principalul avantaj este transparenta implicita a oricaror decizii, iar principalul dezavantaj lentoarea luarii deciziilor si transferarea certurilor din coalitie in fiecare institutie in parte.
In ambele situatii administratia publica centrala si locala se politizeaza, fiindca Romania nu are o traditie birocratica care sa asigure independenta si siguranta functionarului, asa cum se intimpla in statele cu democratie consolidata. Administratia publica ramine din acest motiv un domeniu precar in care isi exerseaza lipsa de competenta clientii partidelor.
