In lumea culturală se produc adesea semnificative evenimente neașteptate iar unul dintre ele s-a petrecut recent, la Praga, lansarea unor înregistrări istorice de concert, datînd din 1939, descoperite în mod fericit în arhivele radioului norvegian, la Oslo. Este un eveniment deoarece ele ilustrează arta dirijorală a unuia din cei mai mari șefi de orchestră ai secolului al XX-lea, Václav Talich, într-un moment istoric de cumpănă cînd Cehoslovacia era îngenunchiată de naziști, urmare a acordurilor de la München și agresivității dezlănțuite a lui Hitler.
Vaclav Talich live 1939Setul de două CD-uri a fost realizat de compania de discuri a Filarmonicii cehe și include două capodopere reprezentative ale muzicii și implicit ale mișcării de emancipare națională cehe, poemul simfonic Má vlast (Patria mea) al lui Bedrich Smetana și Dansurile slave ale lui Dvořák. Inregistrările istorice de la Oslo, transmisiuni radio ale unor concerte de la primul Festival al Mai-ului muzical praghez, inițiat chiar de Václav Talich, vin să se adauge unei discografii bogate a unui dirijor profund nedreptățit în primul deceniu de regim comunist din Cehoslovacia post-belică.
Nu întîmplător, Talich, născut în 1883, este considerat ultimul din seria marilor dirijori filozofi ai secolului trecut, de talia unui Wilhelm Furtwängler sau Bruno Walter. Educat inițial ca violonist, cîntînd sub bagheta lui Dvořák, apoi în Filarmonica din Berlin, remarcat ca interpret al lui Smetana, dirijînd în premieră mondială Sinfonietta lui Janáček, cu o formație și cultură dirijorală clasică, aprofundată la pupitrul mai multor orchestre internaționale, ultima fiind cea din Stockholm, Václav Talich s-a impus de la mijlocul anilor 30 ca una din principalele figuri, de talie mondială, ale lumii muzicale cehoslovace. In 1938, cînd norii negri ai istoriei planau asupra Pragăi, dirija în premieră opera Julietta a lui Martinu, care i-o dedicase, o nouă producție a operei cu valoare de simbol pentru independența cehă, Libuše și Má vlast, la aniversarea unui an de la moartea președintelui Masaryk și în ajunul celei de-a 20-a de la fondarea republicii cehoslovace.
In fața dilemei ce a confruntat mulți intelectuali ai timpului, Václav Talich a rămas să trăiască sub ocupație germană, dedicîndu-și cea mai mare parte a energiei continuării vieții muzicale naționale. Asemenea celuilalt mare dirijor controversat al timpului, Wilhelm Furtwängler, nu a avut nici un moment convingeri naziste. Cum explica într-un memoriu, republicat recent în limba engleză, Talich nu a fost un colaboraționist, dar nici un opozant deschis al nazismului, fiind silit în situații limite la gesturi de compromis. Dacă a reușit să se eschiveze, de exemplu, de la a dirija concerte de propagandă, în Protectoratul Boemiei și în capitalele europene pro-naziste, nu a reușit totuși să evite o deplasare a Filarmonicii la Berlin și Dresda, în 1941, ce avea să-i fie reproșată după război.
Arestat și anchetat timp de 3 săptămîni în 1945, avea să fie eliberat la scurtă vreme la intervenția președintelui Beneș și exonerat de orice acuzații de colaboraționism, în octombrie același an. Dar, confruntat cu voința unui muzicolog archi-rival din anii antebelici, Zdenĕk Nejedlý, refugiat în perioada războiului la Moscova, devenit comunist fanatic și instalat ca ministru al culturii, Talich avea să fie persecutat ani de-a rîndul de culturnicii comuniști; iar cariera sa avea să fie distrusă practic odată cu interdicțiile de a mai dirija Filarmonica cehă.
Orchestra de cameră, de studenți, pe care a format-o, un număr de înregistrări memorabile și cîțiva ani de activitate muzicală și profesorală în Slovacia, la Bratislava, iar apoi, la Praga în calitate de consilier muzical al Radioului, nu au putut compensa nedreptățile suferite concomitent și dispariția sa forțată de pe marile scene internaționale. Un ultim concert încheia, în 1955, un deceniu de nedreptăți și declin. Avea să moară în 1961, recunoscut, prea tîrziu și distins, ca Artist Național.
*Czech Philharmonic Orchestra. Václav Talich live 1939. Smetana Dvořák. CPO 0002-2032 (2009) 2 CD.
Nu întîmplător, Talich, născut în 1883, este considerat ultimul din seria marilor dirijori filozofi ai secolului trecut, de talia unui Wilhelm Furtwängler sau Bruno Walter. Educat inițial ca violonist, cîntînd sub bagheta lui Dvořák, apoi în Filarmonica din Berlin, remarcat ca interpret al lui Smetana, dirijînd în premieră mondială Sinfonietta lui Janáček, cu o formație și cultură dirijorală clasică, aprofundată la pupitrul mai multor orchestre internaționale, ultima fiind cea din Stockholm, Václav Talich s-a impus de la mijlocul anilor 30 ca una din principalele figuri, de talie mondială, ale lumii muzicale cehoslovace. In 1938, cînd norii negri ai istoriei planau asupra Pragăi, dirija în premieră opera Julietta a lui Martinu, care i-o dedicase, o nouă producție a operei cu valoare de simbol pentru independența cehă, Libuše și Má vlast, la aniversarea unui an de la moartea președintelui Masaryk și în ajunul celei de-a 20-a de la fondarea republicii cehoslovace.
In fața dilemei ce a confruntat mulți intelectuali ai timpului, Václav Talich a rămas să trăiască sub ocupație germană, dedicîndu-și cea mai mare parte a energiei continuării vieții muzicale naționale. Asemenea celuilalt mare dirijor controversat al timpului, Wilhelm Furtwängler, nu a avut nici un moment convingeri naziste. Cum explica într-un memoriu, republicat recent în limba engleză, Talich nu a fost un colaboraționist, dar nici un opozant deschis al nazismului, fiind silit în situații limite la gesturi de compromis. Dacă a reușit să se eschiveze, de exemplu, de la a dirija concerte de propagandă, în Protectoratul Boemiei și în capitalele europene pro-naziste, nu a reușit totuși să evite o deplasare a Filarmonicii la Berlin și Dresda, în 1941, ce avea să-i fie reproșată după război.
Arestat și anchetat timp de 3 săptămîni în 1945, avea să fie eliberat la scurtă vreme la intervenția președintelui Beneș și exonerat de orice acuzații de colaboraționism, în octombrie același an. Dar, confruntat cu voința unui muzicolog archi-rival din anii antebelici, Zdenĕk Nejedlý, refugiat în perioada războiului la Moscova, devenit comunist fanatic și instalat ca ministru al culturii, Talich avea să fie persecutat ani de-a rîndul de culturnicii comuniști; iar cariera sa avea să fie distrusă practic odată cu interdicțiile de a mai dirija Filarmonica cehă.
Orchestra de cameră, de studenți, pe care a format-o, un număr de înregistrări memorabile și cîțiva ani de activitate muzicală și profesorală în Slovacia, la Bratislava, iar apoi, la Praga în calitate de consilier muzical al Radioului, nu au putut compensa nedreptățile suferite concomitent și dispariția sa forțată de pe marile scene internaționale. Un ultim concert încheia, în 1955, un deceniu de nedreptăți și declin. Avea să moară în 1961, recunoscut, prea tîrziu și distins, ca Artist Național.
*Czech Philharmonic Orchestra. Václav Talich live 1939. Smetana Dvořák. CPO 0002-2032 (2009) 2 CD.
