La masa rotundă, moderată din studioul din Praga de Andrei Babiţki, au fost invitaţi să participe jurnalistul Maksim Şevcenko (Moscova), fostul reprezentant al Georgiei la NATO Zurab Abaşidze (Tbilisi) şi politologul Mihail Pogrebinski (Kiev). Andrei Babiţki l-a întrebat pe Maksim Şevcenko dacă nu cumva acum, după ce secretarul general al NATO Anders Rasmussen a confirmat că deciziile Summitului Alianţei de la Bucureşti rămîn în vigoare, intrarea Georgiei şi Ucrainei în NATO e un proces inevitabil? Sau totuşi Moscova i se poate opune?
Maksim Şevcenko: “În primul rînd, cred că e lucru imposibil. Georgia e o ţară cu probleme teritoriale nesoluţionate care mai are şi pretenţii teritoriale faţă de alte state. În Ucraina, preşedintele Iuşcenko exercită o presiune puternică asupra populaţiei. Însă ţinînd cont de actuala situaţie politică, Rusia nici nu trebuie să depună eforturi pentru a împiedica intrarea celor două ţări în NATO”.
În opinia lui Zurab Abaşidze, declaraţia lui Anders Rasmussen e o dovadă a faptului că poziţia NATO-ului nu s-a schimbat nici după războiul din anul trecut şi că aderarea la NATO a Georgiei şi Ucrainei e considerată posibilă. Pot, fireşte, să apară şi obstacole…
Zurab Abaşidze ”… asta dacă se va încerca ceva de felul agresiunii de anul trecut şi dacă Occidentul va reacţiona la fel ca şi anul trecut…”
Întrebat dacă poate intra Georgia în NATO fără să-şi soluţioneze conflictele, Zurab Abaşidze a spus: “În principiu, conflictele nesoluţionate sînt o dilemă şi nu există o poziţie clară a membrilor NATO în această privinţă, deşi, la diferite niveluri, s-a declarat că, în cazul în care Georgia va îndeplini celelalte recomandări, aceste probleme nesoluţionate nu vor fi un impediment pentru aderarea Georgiei la NATO”.
Maksim Şevcenko a admis că Georgia poate să adere la NATO, doar că “va trebui să uite de Abhazia şi Osetia de Sud”: “Dacă Georgia va deveni membră NATO, în actualele ei frontiere asta este posibil, Suhumi şi Ţhinval obţin automat suveranitatea, fiindcă despre restabilirea aşa-zisei integrităţi teritoriale a Georgiei, pînă la aderarea la NATO, nici nu poate fi vorba”.
Zurab Abaşidze consideră că îndeplinirea de către Georgia a celorlalte recomandări NATO va însemna totuşi crearea unei situaţii noi. Iar una din cauzele războiului din 2008 a fost dorinţa de a împiedica intrarea Georgiei în NATO, e de părere fostul reprezentant georgian la Alianţă.
Pe politologul Mihail Pogrebinski moderatorul discuţiei l-a rugat să comenteze sondajele conform cărora cel puţin o jumătate din populaţia Ucrainei este împotriva aderării la NATO. Mihail Pogrebinski a subliniat că o ţară, pentru a adera la NATO, trebuie nu doar să îndeplinească nişte criterii, ci şi să ia decizia de a adera.
Mihail Pogrebinski: “Sînt de acord că în Georgia, se pare, majoritatea e pentru aderare. În Ucraina e altă situaţie. Dacă acum s-ar face un referendum, nu mai puţin de 70% ar vota împotriva aderării la NATO”.
“Ţinînd cont de faptul că mai devreme sau mai tîrziu Georgia şi Ucraina ar putea să intre în NATO, se poate vorbi despre faptul că Moscova îşi pierde treptat influenţa în spaţiul post-sovietic?” l-a întrebat Andrei Babiţki pe Maksim Şevcenko.
Maksim Şevcenko: “Mai curînd Rusia va deveni membră NATO. Rusia chiar are şanse mai mari. Nu-mi amintesc să fi intrat în NATO ţări care generează conflicte în măsura în care o face Georgia. În ceea ce priveşte Ucraina, cred că orice guvern rezonabil ucrainean – pe Iuşcenko nu-l consider un preşedinte rezonabil – va tinde spre statutul de ţară neutră. Cred că aceste declaraţii ale Alianţei Nord-Atlantice sînt mai degrabă un mijloc de exercitare a presiunii în ajunul semnării acordului ruso-american privind armamentul strategic. Sau o reacţie la succesul evident repurtat de Putin în crearea unui sistem unic ruso-european de livrare a gazelor. Atît North Stream, cît şi South Stream reprezintă un pericol în plan energetic pentru Ucraina şi Georgia”.
Replica lui Zurab Abaşidze a fost următoarea: “Ceea ce facem, facem pentru întărirea societăţii şi statalităţii georgiene. Şi dacă vom mai şi intra în NATO, va fi bine. Iar dacă înaintea noastră în Alianţă va intra Rusia, va fi şi mai bine. Am impresia că de-a lungul anilor Georgia s-a îndepărtat de Rusia în aceeaşi măsură în care Rusia a respins Georgia ”.
În finalul discuţiei, Mihail Pogrebinski a fost întrebat cum vede Ucraina noul rol al NATO, acela de promotor al democraţiei şi stabilităţii, de organizaţie care ajută ţările din Estul Europei să dezvolte societatea civilă.
Mihail Pogrebinski: “În ceea ce priveşte aceste cerinţe ale NATO, Ucraina e foarte interesată să le îndeplinească. Numai că toţi înţeleg că, pe lîngă aceste minunate-frumoase cerinţe, există în continuare aspectul militar. NATO e totuşi un bloc militar al cărui lider sînt SUA. Şi atîta timp cît americanii rămîn în Irak, cît situaţia din Afganistan rămîne neclară, atitudinea populaţiei faţă de aderarea la Alianţă nu se va schimba, după părerea mea. Ceea ce nu înseamnă că Ucraina respinge apropierea de Uniunea Europeană în toate sferele şi inclusiv în sfera securităţii”.
Maksim Şevcenko: “În primul rînd, cred că e lucru imposibil. Georgia e o ţară cu probleme teritoriale nesoluţionate care mai are şi pretenţii teritoriale faţă de alte state. În Ucraina, preşedintele Iuşcenko exercită o presiune puternică asupra populaţiei. Însă ţinînd cont de actuala situaţie politică, Rusia nici nu trebuie să depună eforturi pentru a împiedica intrarea celor două ţări în NATO”.
În opinia lui Zurab Abaşidze, declaraţia lui Anders Rasmussen e o dovadă a faptului că poziţia NATO-ului nu s-a schimbat nici după războiul din anul trecut şi că aderarea la NATO a Georgiei şi Ucrainei e considerată posibilă. Pot, fireşte, să apară şi obstacole…
Zurab Abaşidze ”… asta dacă se va încerca ceva de felul agresiunii de anul trecut şi dacă Occidentul va reacţiona la fel ca şi anul trecut…”
Întrebat dacă poate intra Georgia în NATO fără să-şi soluţioneze conflictele, Zurab Abaşidze a spus: “În principiu, conflictele nesoluţionate sînt o dilemă şi nu există o poziţie clară a membrilor NATO în această privinţă, deşi, la diferite niveluri, s-a declarat că, în cazul în care Georgia va îndeplini celelalte recomandări, aceste probleme nesoluţionate nu vor fi un impediment pentru aderarea Georgiei la NATO”.
Maksim Şevcenko a admis că Georgia poate să adere la NATO, doar că “va trebui să uite de Abhazia şi Osetia de Sud”: “Dacă Georgia va deveni membră NATO, în actualele ei frontiere asta este posibil, Suhumi şi Ţhinval obţin automat suveranitatea, fiindcă despre restabilirea aşa-zisei integrităţi teritoriale a Georgiei, pînă la aderarea la NATO, nici nu poate fi vorba”.
Zurab Abaşidze consideră că îndeplinirea de către Georgia a celorlalte recomandări NATO va însemna totuşi crearea unei situaţii noi. Iar una din cauzele războiului din 2008 a fost dorinţa de a împiedica intrarea Georgiei în NATO, e de părere fostul reprezentant georgian la Alianţă.
Pe politologul Mihail Pogrebinski moderatorul discuţiei l-a rugat să comenteze sondajele conform cărora cel puţin o jumătate din populaţia Ucrainei este împotriva aderării la NATO. Mihail Pogrebinski a subliniat că o ţară, pentru a adera la NATO, trebuie nu doar să îndeplinească nişte criterii, ci şi să ia decizia de a adera.
Mihail Pogrebinski: “Sînt de acord că în Georgia, se pare, majoritatea e pentru aderare. În Ucraina e altă situaţie. Dacă acum s-ar face un referendum, nu mai puţin de 70% ar vota împotriva aderării la NATO”.
“Ţinînd cont de faptul că mai devreme sau mai tîrziu Georgia şi Ucraina ar putea să intre în NATO, se poate vorbi despre faptul că Moscova îşi pierde treptat influenţa în spaţiul post-sovietic?” l-a întrebat Andrei Babiţki pe Maksim Şevcenko.
Maksim Şevcenko: “Mai curînd Rusia va deveni membră NATO. Rusia chiar are şanse mai mari. Nu-mi amintesc să fi intrat în NATO ţări care generează conflicte în măsura în care o face Georgia. În ceea ce priveşte Ucraina, cred că orice guvern rezonabil ucrainean – pe Iuşcenko nu-l consider un preşedinte rezonabil – va tinde spre statutul de ţară neutră. Cred că aceste declaraţii ale Alianţei Nord-Atlantice sînt mai degrabă un mijloc de exercitare a presiunii în ajunul semnării acordului ruso-american privind armamentul strategic. Sau o reacţie la succesul evident repurtat de Putin în crearea unui sistem unic ruso-european de livrare a gazelor. Atît North Stream, cît şi South Stream reprezintă un pericol în plan energetic pentru Ucraina şi Georgia”.
Replica lui Zurab Abaşidze a fost următoarea: “Ceea ce facem, facem pentru întărirea societăţii şi statalităţii georgiene. Şi dacă vom mai şi intra în NATO, va fi bine. Iar dacă înaintea noastră în Alianţă va intra Rusia, va fi şi mai bine. Am impresia că de-a lungul anilor Georgia s-a îndepărtat de Rusia în aceeaşi măsură în care Rusia a respins Georgia ”.
În finalul discuţiei, Mihail Pogrebinski a fost întrebat cum vede Ucraina noul rol al NATO, acela de promotor al democraţiei şi stabilităţii, de organizaţie care ajută ţările din Estul Europei să dezvolte societatea civilă.
Mihail Pogrebinski: “În ceea ce priveşte aceste cerinţe ale NATO, Ucraina e foarte interesată să le îndeplinească. Numai că toţi înţeleg că, pe lîngă aceste minunate-frumoase cerinţe, există în continuare aspectul militar. NATO e totuşi un bloc militar al cărui lider sînt SUA. Şi atîta timp cît americanii rămîn în Irak, cît situaţia din Afganistan rămîne neclară, atitudinea populaţiei faţă de aderarea la Alianţă nu se va schimba, după părerea mea. Ceea ce nu înseamnă că Ucraina respinge apropierea de Uniunea Europeană în toate sferele şi inclusiv în sfera securităţii”.
