Pe langa faptul ca e sangele Domnului si ca in cantitati mici face bine la sanatate, vinul este o bautura europeana prin excelenta. Prin partile noastre, el se bea din antichitate si se stie de altfel ca Dionisos al grecilor era un zeu trac, altfel zis venea oarecum din neamul nostru. Tot asa, mai spre nord, dacii se betiveau atat de tare, incat regele Burebista a ordonat distrugerea tuturor viilor, ceea ce probabil i-a impins pe stramosii nostri spre tuica. Pe la noi s-a baut de-a lungul secolelor atat de vartos, incat cronicarul spune despre Stefan cel Mare ca era un om drept, dar ca “pe la ospete taia fara giudetu”… altfel zis se imbata si hacuia pe cine ii venea la indemana.
Desigur, nimeni nu stie ce fel de vin bea Stefan cel Mare, adevarul este insa ca in ciuda legendei, in momentul caderii comunismului nici vinurile moldovenesti si nici cele romanesti nu au putut intra in competitie cu cele europene. Calitatea vinurilor de prin partile noastre s-a degradat considerabil de-a lungul deceniilor comunismului, iar industria vinicola romaneasca si moldoveneasca nu au stiut a beneficia de o campanie publicitara abila si eficace cum au avut bulgarii.
Enologii si comerciantii occidentali interesati s-au ingrozit cand au ajuns prima oara prin Romania si Moldova. Podgorii care foloseau la fabricarea vinului filtre din azbest – azbestul fiind, se stie, cancerigen -, vinuri rosii cu un continut ridicat de zahar, ceea ce este o erezie, vinurile rosii fiind in occident sistematic seci… totul mergand pana la proaste metode de imbuteliere si etichetare. Pe deasupra, producatorii, in special in Moldova, cereau in mod rigid preturi mult prea ridicate, motive pentru care nici nu au putut intra in mod serios pe piata Europei occidentale.
Aceasta ramane dominata de vinurile din Franta si Italia, urmate indeaproape de Spania. Aceste trei tari produc circa 80% din totalul european, iar Europa ramane la randul sau cel mai mare producator si consumator mondial de vin. Desigur, e stiut ca nimeni nu are in Europa o colectie precum cea de la Milestii Mici, insa pe de alta parte europenii au o cunoastere a vinului care s-a transformat intr-o autentica estetica pe care nu ne-o vom putea insusi decat band mai selectiv.
Desigur, nimeni nu stie ce fel de vin bea Stefan cel Mare, adevarul este insa ca in ciuda legendei, in momentul caderii comunismului nici vinurile moldovenesti si nici cele romanesti nu au putut intra in competitie cu cele europene. Calitatea vinurilor de prin partile noastre s-a degradat considerabil de-a lungul deceniilor comunismului, iar industria vinicola romaneasca si moldoveneasca nu au stiut a beneficia de o campanie publicitara abila si eficace cum au avut bulgarii.
Enologii si comerciantii occidentali interesati s-au ingrozit cand au ajuns prima oara prin Romania si Moldova. Podgorii care foloseau la fabricarea vinului filtre din azbest – azbestul fiind, se stie, cancerigen -, vinuri rosii cu un continut ridicat de zahar, ceea ce este o erezie, vinurile rosii fiind in occident sistematic seci… totul mergand pana la proaste metode de imbuteliere si etichetare. Pe deasupra, producatorii, in special in Moldova, cereau in mod rigid preturi mult prea ridicate, motive pentru care nici nu au putut intra in mod serios pe piata Europei occidentale.
Aceasta ramane dominata de vinurile din Franta si Italia, urmate indeaproape de Spania. Aceste trei tari produc circa 80% din totalul european, iar Europa ramane la randul sau cel mai mare producator si consumator mondial de vin. Desigur, e stiut ca nimeni nu are in Europa o colectie precum cea de la Milestii Mici, insa pe de alta parte europenii au o cunoastere a vinului care s-a transformat intr-o autentica estetica pe care nu ne-o vom putea insusi decat band mai selectiv.
