În topul filmelor preferate de juriul neoficial al criticilor de cinema sunt plasate ca favorite pe locul 1 Roman Polanski cu „Ghost Writer” şi austriacul Benjamin Heisenberg cu „Hoţul”, o povestirea dramatică a unui jefuitor de bănci. Ambele filme au obţinut 12 puncte. Producţia română din competiţie, filmul de debut al lui Florin Şerban, „Eu cînd vreau să fluier, fluier”. a obţinut 8 puncte şi ocupă locul 4 în acest top.
În cea de-a 8 zi a festivalului au rulat 2 filme de excepţie. Filmul „Na Putu” (On the Path) de Jasmila Zbanic (Austria/Bosnia/Germania) şi producţia germană „Jud Süß - Film ohne Gewissen” (Evreul Süß - Film fără conştiinţă) de Oskar Roehler.
Jasmila Zbanic tematizează prinderea unor bosniaci în plasa unor fundamentalişti musulmani. Deruta şi criza provocată după războiul civil din Bosnia cuprinde şi familiile, strică vechi relaţii de prietenie şi dragoste. Ofensiva fundamentalismului este zugrăvită în diferitele ei faţete, semănînd, pe alocuri, aproape cu o fatalitate istorică.
Despre o soartă individuală, plasată în sfera ideologică a propagandei naziste, este vorba şi în filmul german „Jud Süß - Film ohne Gewissen” (Evreul Süß - Un film fără conştiinţă) de Oskar Roehler. Regizorul prezintă biografia personajului principal din filmul de propagandă „Evreul Süß”, realizat după indicaţiile ministrului Goebbels (jucat de Moritz Bleibtreu). La început Ferdinand Marian (interpretat de Tobias Moretti) încearcă să respingă oferta de a juca rolul evreului Süß în filmul care urma să devină cel mai mare succes de propagandă antisemită. Filmul a fost vizionat de circa 20 de milioane de spectatori şi a rulat şi în România acelor ani. În Germania filmul a stîrnit un val de acţiuni antievreieşti, iar soldaţii au găsit în acest film artistic o justificare pentru operaţiunile de reprimare a populaţiei evreieşti.
Eroul filmului, actorul Marian, are mustrări de conştiinţă, dar acceptă în cele din urmă rolul principal. Asta în pofida faptului că ministrul Goebbels ordonă deportarea nevestei sale, pe motiv că are rădăcini evreieşti. Regizorul filmului de propagandă, Veit Harlan, a declarat după război că a fost obligat să realizeze pelicula. Personajul principal din film, actorul Marian, a fost supus pentru scurtă vreme interdicţiei de a-şi exercita profesiunea. În cele din urmă, Marian se sinucide.
Un alt film de excepţie care a avut miercuri seara premiera în cadrul secţiunii „Forum” a fost „Bibliothèque Pascal” realizat de regizorul Szabolcs Hajdu din Ungaria. În această coproducţie ungaro-germană joacă foarte mulţi actori români: Oana Pellea, Andi Vasluianu, Ion Săpdaru, Răzvan Vasilescu, Florin Piersic Jr., Marius Bodochi, Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Marius Manole, Dorel Vişan, Mihai Călin. Rolul principal e interpretat de o actriţă maghiară originară din România, Orsolya Török-Illyés. În film se vorbeşte în limba română, maghiară şi engleză, deoarece acţiunea se petrece în mare parte în România şi în Anglia, iar părţile vorbite în maghiară sunt plasate într-un tîrg bilingv din Ardeal.
Filmul tematizează drama femeilor care după intrarea în Uniunea Europeană a României au devenit victimele unor reţele de proxeneţi. Regizorul utilizează elemente ale realismului magic, fără însă a renunţa la o topografie concretă. Dimensiunea geografică bidimensională, româno-engleză, face din acest film o parabolă despre reunirea răului sub auspiciile unui continent care a depăşit perioada divizării.
În cea de-a 8 zi a festivalului au rulat 2 filme de excepţie. Filmul „Na Putu” (On the Path) de Jasmila Zbanic (Austria/Bosnia/Germania) şi producţia germană „Jud Süß - Film ohne Gewissen” (Evreul Süß - Film fără conştiinţă) de Oskar Roehler.
Jasmila Zbanic tematizează prinderea unor bosniaci în plasa unor fundamentalişti musulmani. Deruta şi criza provocată după războiul civil din Bosnia cuprinde şi familiile, strică vechi relaţii de prietenie şi dragoste. Ofensiva fundamentalismului este zugrăvită în diferitele ei faţete, semănînd, pe alocuri, aproape cu o fatalitate istorică.
Despre o soartă individuală, plasată în sfera ideologică a propagandei naziste, este vorba şi în filmul german „Jud Süß - Film ohne Gewissen” (Evreul Süß - Un film fără conştiinţă) de Oskar Roehler. Regizorul prezintă biografia personajului principal din filmul de propagandă „Evreul Süß”, realizat după indicaţiile ministrului Goebbels (jucat de Moritz Bleibtreu). La început Ferdinand Marian (interpretat de Tobias Moretti) încearcă să respingă oferta de a juca rolul evreului Süß în filmul care urma să devină cel mai mare succes de propagandă antisemită. Filmul a fost vizionat de circa 20 de milioane de spectatori şi a rulat şi în România acelor ani. În Germania filmul a stîrnit un val de acţiuni antievreieşti, iar soldaţii au găsit în acest film artistic o justificare pentru operaţiunile de reprimare a populaţiei evreieşti.
Eroul filmului, actorul Marian, are mustrări de conştiinţă, dar acceptă în cele din urmă rolul principal. Asta în pofida faptului că ministrul Goebbels ordonă deportarea nevestei sale, pe motiv că are rădăcini evreieşti. Regizorul filmului de propagandă, Veit Harlan, a declarat după război că a fost obligat să realizeze pelicula. Personajul principal din film, actorul Marian, a fost supus pentru scurtă vreme interdicţiei de a-şi exercita profesiunea. În cele din urmă, Marian se sinucide.
Un alt film de excepţie care a avut miercuri seara premiera în cadrul secţiunii „Forum” a fost „Bibliothèque Pascal” realizat de regizorul Szabolcs Hajdu din Ungaria. În această coproducţie ungaro-germană joacă foarte mulţi actori români: Oana Pellea, Andi Vasluianu, Ion Săpdaru, Răzvan Vasilescu, Florin Piersic Jr., Marius Bodochi, Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Marius Manole, Dorel Vişan, Mihai Călin. Rolul principal e interpretat de o actriţă maghiară originară din România, Orsolya Török-Illyés. În film se vorbeşte în limba română, maghiară şi engleză, deoarece acţiunea se petrece în mare parte în România şi în Anglia, iar părţile vorbite în maghiară sunt plasate într-un tîrg bilingv din Ardeal.
Filmul tematizează drama femeilor care după intrarea în Uniunea Europeană a României au devenit victimele unor reţele de proxeneţi. Regizorul utilizează elemente ale realismului magic, fără însă a renunţa la o topografie concretă. Dimensiunea geografică bidimensională, româno-engleză, face din acest film o parabolă despre reunirea răului sub auspiciile unui continent care a depăşit perioada divizării.
