„Memoria” - comemorarea victimelor războiului de pe Nistru

Zeci de participanţi la conflictul de pe Nistru s-au adunat în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare din centrul Chişinăului pentru a depune flori în cinstea victimelor căzute în războiul de acum 18 ani. Încolonaţi cum li se cuvine unor foşti militari şi cu feţe îngîndurate, aceştia au aşteptat tăcuţi pînă cînd fanfara a spart liniştea, iar soldaţii din garda de onoare au înaintat spre monument în pas cadenţat cu coşurile de flori, urmaţi de oficialităţile statului.

Printre combatanţii care au cinstit memoria celor căzuţi a fost şi Sergiu Tătaru, vicepreşedintele asociaţiei Tiras-Tighina pentru care această zi are o semnificaţie aparte.

Sergiu Tătaru: „Amintirea fraţilor noştri eroi, care au căzut în timpul luptelor din 1992 pentru acest pămînt. Asta-i principalul. Politica proastă, care se face astăzi cu noi, cu combatanţii care ne-am făcut datoria faţă de ţară, pe noi mai puţin ne interesează. Principalul e ca această zi să aibă o semnificaţie clară, corectă, numai nu aşa cum am înţeles eu că s-a votat că a fost un conflict. Ce fel de conflict? Conflict poate să fie între mine şi dumneavoastră, să ne sfădim şi pe urmă se ne împăcăm. Dar acolo au murit băieţi pentru cauza naţională, pentru ţară, pentru neam. A fost un război între Rusia şi Moldova”.

După ce a tăcut fanfara şi ultimul grup de copii de la un colegiu din Chişinău au depus garoafele pe care le ţineau în mîini, participanţii la conflict s-au îndreptat spre complexul memorial Eternitate, alăturîndu-se rudelor celor care astăzi nu mai sînt în viaţă. Mulţimea s-a adunat în faţa monumentului Maica îndurerată, unde s-au recules îndelung înainte să-şi ţină discursurile oficialităţile care şi-au exprimat regretul că acest conflict care a făcut victime umane, de fapt, încă nu s-a încheiat. La acest miting de comemorare a vorbit şi primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, care a fost şi comandantul suprem al forţelor moldoveneşti în acest conflict.

Mircea Snegur: „Războiul de la Nistru ne-a fost impus de cei ostili statalităţii, de către separatiştii locali cu susţinerea directă a forţelor imperiale din Rusia. Ziua de 2 martie nu a fost aleasă întîmplător. Anumea în acea zi Adunarea Organizaţiei Naţiunilor Unite a votat admiterea Republicii Moldova în această organizaţie internaţională, ceea ce însemna un imbold spre recunoaşterea pe cale largă a independenţei şi statalităţii Republicii Moldova în graniţele ei istorice”.

La sfîrşitul alocuţiunilor rostite de foşti şi actuali demnitari, anunţat de salvele trase de soldaţi, mulţimea s-a îndreptat cu flori spre plăcile comemorative. Oficiali, combatanţi, dar şi rudele acestora. Printre ei şi Maria Marcov cu faţa înlăcrimată care căuta numele feciorului Petru pe placa de granit.

Maria Marcov: „E foarte greu fără fiu. Ar fi avut acum 37 de ani. Ar fi fost un bărbat adevărat, ne-ar fi ajutat. Aşa însă… am rămas singuri…”

În timp ce AIE a insistat ca această zi să fie numită ziua eroilor independenţei, opoziţia comunistă s-a arătat deranjată de această formulare şi a refuzat să voteze, motivînd că denumirea va îndepărta şi mai mult malurile Nistrului, dat fiind faptul că se foloseşte termenul independenţă.

Primele reacţii de la Tiraspol la decizia Parlamentului privind declararea zilei de 2 martie zi a Memoriei au fost destul de dure. Analistul politic de la Bender Grigorii Volovoi explică de ce.

Grigorii Volovoi: „Vorba e că societatea moldovenească şi statul moldovenesc sînt şi acum divizate. Nu sînt clare încă toate cauzele acestei tragedii care au separat malurile Nistrului, nu e clar cine a organizat această separare reală. Deşi faza armată a conflictului a trecut, trebuie să fim foarte prudenţi, pentru că au murit oameni pe ambele maluri, cum unii şi-au apărat pămîntul, tot aşa şi alţii de pe celălalt mal şi-au apărat pămîntul.”