Două din trei victime ale traficului de fiinţe umane spun că au plecat peste hotare din cauza sărăciei şi pentru că erau bătute şi umilite în propria familie, arată datele oferite de PNUD Moldova. În rândul tinerilor cei mai vulnerabili la tot felul de probleme sunt absolvenţii orfelinatelor şi cei care provin din familiile sărace.
Voluntarii Centrului de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului au apelat la o metodă interactivă pentru a-şi informa semenii despre riscurile traficului de fiinţe umane şi a violenţei în familie, şi anume forumul teatral. Ieri, în faţa a peste o sută de copii ai şcolii internat din satul Ciniseuţi, raionul Rezina a fost jucată o piesă, bazată pe o istorie reală.
„Nina! Ce mai vrei? Dă-i 20 de leifetei ca să meargă după ţigări! Nu mai am bani! Dă-i 20 de lei! Tu nu ai pâine în casă da vrei ţigări! Amu! Să ştii că-s ultimii bani din casă!”
Ludmila Stihar, voluntara Centrului redă subiectul piesei jucată în scenă: „Este vorba despre o familie care se confruntă cu lipsa de bani. Tata este alcoolic, plus la asta este violent în familie. Are o fată care are şi ea nevoile ei. Mama a hotărât să plece peste hotare. Mai târziu a plecat şi fiica însă fără să se informeze şi în consecinţă a devenit victimă a traficului de fiinţe umane. ”
În timpul spectacolului copiii din sală puteau interveni şi schimba firul piesei. Iată doar câteva dintre soluţiile oferite de ei:
„Fiecare copil are problemele lui, trebuie susţinut de părinţi. Nu e bine mama să-şi lase copilul şi să plece peste hotare să facă bani.”
„În familia aceasta bărbatul trebuia să meargă la soţia să să o roage frumos să-i dea bani. Mai bine o trimetea după hrană”
„Nu trebuia să-i dea bani, trebuia să-i spună: du-te şi lucrează, câştigă-ţi banii şi cumpără-ţi ţigări”
Teatru la CinisăuțiÎn timpul spectacolului Nicolae de 15 ani a fost cel mai activ dintre cei prezenţi. Băiatul zice că piesa redă perfect situaţia din familia lui: „La mine acasă e tot aşa”. Deşi a înţeles care sunt riscurile migraţiei ilegale, Nicolae spune că îşi doreşte să plece peste hotare. Promite însă să se informeze înainte de a face acest pas: „Am să plec peste hotare şi îmi voi căuta de lucru. Vreau să devin lemnar sau dansator”. - „Dar înainte de asta ce ai să faci?” - „Am să anunţ neamurile, părinţii, vecinii”.
Şi Doina, colega lui Nicolae zice că acest continuţ al piesei nu-i este străin: „De exemplu, o fată de la mine din sat s-a dus în Turcia şi după asta când a venit toţi o arătau cu degetul, că aşa e aşa şi aşa, că amu a venit înapoi şi se vrea gospodină. Diferite lucruri de astea. Cred că în alte sate se face la fel. Trebuie să nu îndepărtăm persoanele care au fost abuzate ca să nu se separeze de celelalte persoane”.
Dar iată şi părerea unui profesor despre mesajul piesei şi impactul acestuia asupra copiilor: „Noi vorbim cu copii de realităţile acestea. Noi le explicăm şi avem broşurile astea, da... realitatea până ajunge la ei e cam greu. Toate problemele sunt acasă, pentru că dacă este baza materială este şi educaţie și este tot. Sunt foarte puţin oameni care muncesc. Ceilalţi stau acasă şi sunt nevoiţi să facă ce nu trebuie”.
Viorica Creţu, coordonator de proiect la PNUD Moldova spune că absolvenţii şcolilor internat sunt de 10 ori mai mult expuşi riscului de a deveni victime ale violenţei sau traficului de fiinţe umane, decât absolvenţii şcolilor obişnuite: „Pentru că un copil din şcoală obişnuită are o familie, are un cerc de rude, un cerc de siguranţă dacă putem să-i spunem aşa, la care poate apela. Copilul din şcoala internat, chiar dacă el are probabil părinţi, totuşi vine dintr-o familie vulnerabilă care nu este capabilă să-i acorde suportul necesar şi din această cauză el este mai vulnerabil la tot felul de probleme, alcoolism, droguri, exploatare, violenţă, inclusiv şi problema traficului”.
Cercetarile arată că foarte puţine sunt cazurile de violenţă şi trafic oficial înregistrate şi asistate. Oamenii arareori solicită sprijinul specialiştilor pentru că le este frică sau ruşine, pentru că nu au suficientă informaţie sau pentru că accesul la serviciile de asistenţă din partea expertilor este limitat.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE).
Voluntarii Centrului de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului au apelat la o metodă interactivă pentru a-şi informa semenii despre riscurile traficului de fiinţe umane şi a violenţei în familie, şi anume forumul teatral. Ieri, în faţa a peste o sută de copii ai şcolii internat din satul Ciniseuţi, raionul Rezina a fost jucată o piesă, bazată pe o istorie reală.
„Nina! Ce mai vrei? Dă-i 20 de leifetei ca să meargă după ţigări! Nu mai am bani! Dă-i 20 de lei! Tu nu ai pâine în casă da vrei ţigări! Amu! Să ştii că-s ultimii bani din casă!”
Ludmila Stihar, voluntara Centrului redă subiectul piesei jucată în scenă: „Este vorba despre o familie care se confruntă cu lipsa de bani. Tata este alcoolic, plus la asta este violent în familie. Are o fată care are şi ea nevoile ei. Mama a hotărât să plece peste hotare. Mai târziu a plecat şi fiica însă fără să se informeze şi în consecinţă a devenit victimă a traficului de fiinţe umane. ”
În timpul spectacolului copiii din sală puteau interveni şi schimba firul piesei. Iată doar câteva dintre soluţiile oferite de ei:
„Fiecare copil are problemele lui, trebuie susţinut de părinţi. Nu e bine mama să-şi lase copilul şi să plece peste hotare să facă bani.”
„În familia aceasta bărbatul trebuia să meargă la soţia să să o roage frumos să-i dea bani. Mai bine o trimetea după hrană”
„Nu trebuia să-i dea bani, trebuia să-i spună: du-te şi lucrează, câştigă-ţi banii şi cumpără-ţi ţigări”
Şi Doina, colega lui Nicolae zice că acest continuţ al piesei nu-i este străin: „De exemplu, o fată de la mine din sat s-a dus în Turcia şi după asta când a venit toţi o arătau cu degetul, că aşa e aşa şi aşa, că amu a venit înapoi şi se vrea gospodină. Diferite lucruri de astea. Cred că în alte sate se face la fel. Trebuie să nu îndepărtăm persoanele care au fost abuzate ca să nu se separeze de celelalte persoane”.
Dar iată şi părerea unui profesor despre mesajul piesei şi impactul acestuia asupra copiilor: „Noi vorbim cu copii de realităţile acestea. Noi le explicăm şi avem broşurile astea, da... realitatea până ajunge la ei e cam greu. Toate problemele sunt acasă, pentru că dacă este baza materială este şi educaţie și este tot. Sunt foarte puţin oameni care muncesc. Ceilalţi stau acasă şi sunt nevoiţi să facă ce nu trebuie”.
Viorica Creţu, coordonator de proiect la PNUD Moldova spune că absolvenţii şcolilor internat sunt de 10 ori mai mult expuşi riscului de a deveni victime ale violenţei sau traficului de fiinţe umane, decât absolvenţii şcolilor obişnuite: „Pentru că un copil din şcoală obişnuită are o familie, are un cerc de rude, un cerc de siguranţă dacă putem să-i spunem aşa, la care poate apela. Copilul din şcoala internat, chiar dacă el are probabil părinţi, totuşi vine dintr-o familie vulnerabilă care nu este capabilă să-i acorde suportul necesar şi din această cauză el este mai vulnerabil la tot felul de probleme, alcoolism, droguri, exploatare, violenţă, inclusiv şi problema traficului”.
Cercetarile arată că foarte puţine sunt cazurile de violenţă şi trafic oficial înregistrate şi asistate. Oamenii arareori solicită sprijinul specialiştilor pentru că le este frică sau ruşine, pentru că nu au suficientă informaţie sau pentru că accesul la serviciile de asistenţă din partea expertilor este limitat.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE).
