După o iarnă care a acoperit sub troiene cărările reformei şi a blocat mai toate măsurile anticriză, primăvara scoate oamenii la muncă, adică la proteste, că de muncit nu prea mai au ce. România are trei legi ale învăţământului în diferite faze de descompunere, prin arhivele Parlamentului, toate contestate mai mult sau mai puţin de cadrele didactice care au şi ieşit în stradă.
Pentru mulţi profesori, ieşitul în stradă a devenit o formă a luptei pentru supravieţuire. Starea de spirit nu e deloc primăvăratică nici în căile ferate unde s-au anunţat, începând cu aprilie, noi concedieri şi nici pentru medici sau magistraţi. 300 dintre aceştia din urmă au semnat un rechizitoriu al corupţiei din justiţie.
Scrisoarea demască oligarhia, favoritismul şi coplata din justiţie şi ne face să ne întrebăm dacă mai e cineva cu capul pe umeri la Înalta Curte sau prin Consiliul Superior al Magistraturii, să judece drept într-un sistem strâmb. Sistemul clientelar ar funcţiona de câţiva ani, ducând la fraternizarea şi chiar identificarea magistraţilor cu învinuiţii. S-ar părea că parlamentarul PSD Cătălin Voicu, cel care făcea şi, mai ales, desfăcea multe prin culisele politicii, avea dreptate-cele trei puteri în stat au ceva în comun: corupţia. Şi e o luptă continuă pentru o felie cât mai mare din acest tort.
Sistemul judiciar, cu tot ce are mai scump, corupţii săi, ar trebui dezinfectat începând de sus, sunt de părere semnatarii scrisorii de protest a magistraţilor. Situaţia este fără scăpare întrucât înşişi cei care trebuie să facă această triere au mâinile prinse în cătuşele borcanelor cu miere şi se jură că nu fură. Nu e de mirare că violarea, tranşarea şi abandonarea justiţiei prin subteranele mafiote dăunează grav sănătăţii sociale.
Ministrul justiţiei a avertizat recent că sentinţele date pe picior de instanţe au costat până acum circa 12 milioane de euro daune decise de Curtea europeană pentru drepturile omului. De multe ori, cea injustă, spunea ministrul, este chiar legea. Dar e posibil ca numărul dosarelor româneşti care aşteaptă judecata la CEDO ( vreo 4000 pare-se) să crească exponenţial, dacă guvernul va plafona la 10 mii de euro compensaţiile pentru foştii deţinuţi politici.
În justiţie se judecă cel puţin două procese care ar putea crea precedente - cel al disidentului Vasile Paraschiv şi al fostul preşedinte ţărănist, Ion Diaconescu. Sumele cerute pentru anii grei de puşcărie şi persecuţii se ridică la câteva milioane de euro iar dacă deţinuţii politici ar profita de aceste precedente juridice, sumele compensatorii pentru abuzurile statului român în perioada comunistă ar depăşi probabil profitul intern brut al unui an de creştere economică.
Desigur, e greu de crezut că în ţara în care foştii ofiţeri ai securităţii au pensii de zeci de ori mai mari decât cele ale victimelor, s-ar putea vorbi despre compensaţii. Se pare, totuşi, că se va mişca ceva, după ce unul dintre puţinii disidenţi ai acestei perioade, Teodor Mărieş, a declanşat greva foamei pentru a fi adoptată legea lustraţiei care ar interzice accesul foştilor comunişti şi securişti de rang înalt la funcţii publice pentru o perioadă de timp. Protestul său a mişcat, pare-se, proiectul de lege care bălteşte de ani prin Parlament iar Senatul se pregăteşte acum să-l discute.
Mâine, cele trei puteri în stat ar putea fi mult mai slabe după aplicarea acestei legi, spun unii. Pentru că atât în justiţie, cât şi în parlament uteciştii de ieri sunt politicienii de azi. La rândul său, guvernul este condus de un fost lider al tineretului revoluţionar clujean. Iar la Palatul Cotroceni se află un personaj din al cărui dosar de securitate nu a mai rămas decât damful. Nu trebuie plânşi, pot intra fără probleme în afaceri, că mai sunt multe de vândut şi de cumpărat.
