28 aprilie 2000
Actualitatea în Republica Moldova.
Parafarea tratatului de bază româno-moldovean.
Dan Ionescu: În sfârşit, după ani de negocieri şi de ezitări, tratatul bilateral de bază dintre Republica Moldova şi România a fost parafat astăzi la Chişinău. Atât ministrul de externe moldovean, Nicolae Tăbăcaru, cât şi omologul său român, Petre Roman, au vorbit cu această ocazie de un eveniment istoric. În orice caz, am adăuga noi, un eveniment cu o puternică încărcătură istorică. O istorie, ale cărei umbre au contribuit din plin la tărăgănarea încheierii documentului respectiv. În plus, tratatul mai are de parcurs încă un drum destul de lung, până la intrarea sa în vigoare, esenţială fiind în acest sens ratificarea lui de către parlamentele celor două state. Primele reacţii şi comentarii pe marginea acestui eveniment au şi apărut deja şi cu siguranţă ele se vor multiplica la nesfârşit în următoarele zile şi săptămâni. Despre ceremonia parafării tratatului, ca şi despre alte momente ale vizitei oficiale la Chişinău a lui Petre Roman, relatează corespondentul nostru la Chişinău, Radu Benea.
După negocieri, care au durat mai mult de şapte ani şi amânări repetate, astăzi la Chişinău a fost parafat tratatul politic de bază dintre Republica Moldova şi România. Tratatul se numeşte „de parteneriat privilegiat şi cooperare” şi a fost parafat de miniştri afacerilor externe ai celor două ţări, Nicolae Tăbăcaru şi Petre Roman, în prezenţa coordonatorului Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Bodo Hombach.
Imediat după ceremonie, ministrul român de externe, Petre Roman, a declarat că: „Pe bună dreptate se consideră, că acest tratat este un eveniment cu valoare istorică. Însemnătatea lui pentru cele două state româneşti este excepţională şi, în acelaşi timp, acest tratat are o însemnătate deosebită pentru mersul înainte al procesului de stabilitate, de securitate, şi de bună stare a întregii Europe.”
Petre Roman: „El consemnează caracterul special, deosebit, pentru că el se numeşte „Tratat de parteneriat privilegiat şi cooperare”. Şi, într-adevăr, conţinutul său reflectă această denumire, care în sine este deosebit de importantă. Dacă m-aş referi acum la acea prevedere din tratat, care arată că atât România, cât şi Republica Moldova înţeleg să se sprijine reciproc în drumul lor către structurile europene, de integrare în structurile europene, reprezintă un mare pas înainte faţă de ceea ce am fi putut spune cu doar cu câţiva ani în urmă. Am convingerea, că am realizat un lucru bun. Am convingerea, că forţele politice pe care le-am consultat înainte de această parafare, atât acasă, în România, cât şi aici în Republica Moldova, am convingerea că aceste forţe politice vor susţine încheierea acestui tratat. Pentru că, în final, ceea ce este pasul cel mai important, este ratificarea de către cele două parlamente ale acestui tratat. Tratatul în sine este cel care crează o bază juridică pentru dezvoltare, pentru amplificare. În nici un caz el nu înseamnă o stagnare, o stopare a relaţiilor noastre. Repet, acest tratat este o deschidere pentru mult mai mult şi nu împiedică nimic, din ceea ce voinţa politică din cele două state şi voinţa locuitorilor, cetăţenilor de pe aceste meleaguri va dori acum şi în viitor.”
La rândul său, ministrul moldovean de externe, Nicolae Tăbăcaru, a declarat că tratatul de bază dintre Republica Moldova şi România este „unul mult aşteptat, un document care reflectă realităţile de astăzi şi starea internă a ţărilor noastre. Este un document, care conţine toate elementele pe care trebuie să le conţină un tratat de acest gen şi în acelaşi timp reflectă relaţiile noastre speciale.
Nicolae Tăbăcaru: „Trebuie, în general, de menţionat că aspiraţia multor ţări pentru integrarea în Europa a stimulat în permanenţă stabilirea relaţiilor de bună înţelegere, a unor relaţii clare, transparente. Anume aşa fel de relaţii Europa aşteaptă de la toţi aspiranţii la integrarea europeană şi mie nu-mi rămâne decât să-mi exprim satisfacţia în numele părţii moldoveneşti, că acest document într-adevăr, suntem siguri, el va contribui la accelerarea procesului de integrare atât a României, cât şi a Republicii Moldova în structurile europene.”
Imediat după ceremonia parafării tratatului, cei doi miniştri de externe au plecat la Preşedinţie, unde au avut o întrevedere cu şeful statului, Petru Lucinschi. Apoi a urmat conferinţa de presă, la care cei doi miniştri de extrene au făcut şi alte precizări pe marginea tratatului de bază. Întrebat de jurnalişti, de ce tratatul nu denunţă pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia, Petre Roman a răspuns: „aşa cum este în tratat este întru totul de ajuns”.
Rugat să precizeze dacă România doar pentru a putea fi admisă în Uniunea Europeană a renunţat la ceea ce s-a numit „elementele emotive”, adică la denumirea de tratat de fraternitate, la denunţarea pactului Ribbentrop-Molotov şi la menţiunea că tratatul este scris în limba română, aşa cum se insista la începutul negocierilor, în 1992, Petre Roman a spus: „Vă spun eu nu. Oare un tratat se construieşte pe elemente emotive? În nici un caz. Era important să apară în acest tratat că există un caracter special al relaţiilor dintre două ţări. Şi apare. Era important să vorbim despre istorie, civilizaţie, cultură, limbă, care sunt comune. Lucrul ăsta în tratat apare chiar în două locuri. El este un exemplu de pragmatism politic, fără a renunţa la ceva din bogăţia noastră comună.”
La întrebarea de ce tratatul nu a fost semnat încă acum câţiva ani, ministrul român de externe a spus că: „s-a plecat de la texte destul de diferite. Mai ales în epoci, în care ideile politice dintr-o parte şi din alta erau ceva mai îndepărtate decât astăzi. Dar s-a ajuns la un moment optim din punct de vedere al convergenţei idelilor politice. Ideea politică majoră, convergentă, este integrarea în structurile europene. Din cauza aceasta, tratatul a devenit nu numai un lucru posibil, dar şi perfect necesar”, a declarat Petre Roman.
Legat de acuzaţiile din presă, potrivit cărora parafarea tratatului ar fi pripită şi chiar împotriva interesului naţional, Petre Roman a răspuns: „Pentru noi a fost clar în momentul în care a existat un text convenit, că avem de făcut un lucru bun pentru ambele state româneşti şi că avem un lucru bun de făcut pentru economiile noastre. Că avem de făcut un lucru bun chiar pentru cetăţenii noştri, simpli.”
Din Chişinău, Radu Benea, pentru Radio Europa Liberă.
