Moldovenii nu s-au hotărît cînd şi cum să serbeze Ziua Europei, astfel încît să se evite suprapunerea cu o altă sărbătoare marcată aici în ultimele cîteva decenii pe data de 9 mai, Ziua Victoriei.
Anul 2008 a fost primul în care, după ce ani la rind alesese calea neglijării, guvernarea comunistă îşi trecea pe agendă ziua de naştere a Europei, în declaratul său avânt integraţionist. Doar că, pentru a nu umbri sărbătoarea sovietică la care preşedintele comunist de atunci ţinea atît de mult, Ziua Europei era mutată pe 8 mai, adică pe data cînd vestul serbează încheierea celui de-al doilea război mondial. Un an mai tîrziu, totul se repetă, doar că ziua Europei este serbată post-factum, adică pe 10 mai.
Ce decizie iau liderii din alianţa care se află în prezent la cîrma Republicii Moldova? Să meargă pe calea unei precauţii maxime şi să mute sărbătoarea pe 15 mai, găsind şi un motiv pentru asta – prezenţa la Chişinău pentru această sărbătoare a Comisarului UE pentru Extindere si Politica de Vecinatate, Stefan Fule.
S-a afirmat că o astfel de abordare ar scoate la iveală lipsa de voinţă politică a membrilor alianţei, care, în loc să ne îndemne să privim spre un viitor propriu, adică european, ne întorc o dată în plus cu privirile într-un trecut străin, adică sovietic.
Este şi punctul de vedere al istoricului Igor Caşu: „Nu ştiu dacă este cea mai fericită soluţie de a nu supăra nici pe unii, nici pe alţii. Stalin a făcut intenţionat ca semnarea capitulării Germaniei să însemne o dată pentru Europa şi alta pentru URSS, după ora Moscovei, pentru a-şi conferi meritul exclusiv în această victorie. Dar noi nu aveam atunci nimic cu ora Moscovei, ora locală la noi era cea a Europei. Războiul la noi s-a terminat pe 8 mai, şi dacă vrem să fim alături de Europa, trebuie să acceptăm semnificaţiile acestor sărbători valabile în Europa.”
Alţi observatori, mai apropiaţi, trebuie s-o spunem, actualelor autorităţi, au afirmat încă că, dimpotrivă, tocmai asta ar fi europenizarea – evitarea conflictului între două date simbolice. Mai ales că distincţia dintre cele două sărbători ar fi una artificială, crede această categorie de politologi, întrucît Robert Schuman ar fi făcut declaraţia care a pus prima piatră de temelie a UE pe 9 mai tocmai pentru că în această zi se marca sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Prin urmare, cele două sărbători ar veni din acelaşi eveniment şi ar fi compatibile.
Sigur, pentru unii istorici, acest mod de a evita conflicte inutile este o dovadă de laşitate. Alţii sugerează însă tuturor celor care vor sa inteleaga ce inseamna ziua de 9 mai pentru Europa, să citeasca in aceasta zi Declaratia Schuman. Poate în acest caz ar descoperi, de exemplu, că ideea fundamentala a acestei declaratii era necesitatea reconcilierii franco-germane, reconciliere considerată indispensabila pentru instaurarea pacii in Europa.
Anul 2008 a fost primul în care, după ce ani la rind alesese calea neglijării, guvernarea comunistă îşi trecea pe agendă ziua de naştere a Europei, în declaratul său avânt integraţionist. Doar că, pentru a nu umbri sărbătoarea sovietică la care preşedintele comunist de atunci ţinea atît de mult, Ziua Europei era mutată pe 8 mai, adică pe data cînd vestul serbează încheierea celui de-al doilea război mondial. Un an mai tîrziu, totul se repetă, doar că ziua Europei este serbată post-factum, adică pe 10 mai.
Ce decizie iau liderii din alianţa care se află în prezent la cîrma Republicii Moldova? Să meargă pe calea unei precauţii maxime şi să mute sărbătoarea pe 15 mai, găsind şi un motiv pentru asta – prezenţa la Chişinău pentru această sărbătoare a Comisarului UE pentru Extindere si Politica de Vecinatate, Stefan Fule.
S-a afirmat că o astfel de abordare ar scoate la iveală lipsa de voinţă politică a membrilor alianţei, care, în loc să ne îndemne să privim spre un viitor propriu, adică european, ne întorc o dată în plus cu privirile într-un trecut străin, adică sovietic.
Este şi punctul de vedere al istoricului Igor Caşu: „Nu ştiu dacă este cea mai fericită soluţie de a nu supăra nici pe unii, nici pe alţii. Stalin a făcut intenţionat ca semnarea capitulării Germaniei să însemne o dată pentru Europa şi alta pentru URSS, după ora Moscovei, pentru a-şi conferi meritul exclusiv în această victorie. Dar noi nu aveam atunci nimic cu ora Moscovei, ora locală la noi era cea a Europei. Războiul la noi s-a terminat pe 8 mai, şi dacă vrem să fim alături de Europa, trebuie să acceptăm semnificaţiile acestor sărbători valabile în Europa.”
Alţi observatori, mai apropiaţi, trebuie s-o spunem, actualelor autorităţi, au afirmat încă că, dimpotrivă, tocmai asta ar fi europenizarea – evitarea conflictului între două date simbolice. Mai ales că distincţia dintre cele două sărbători ar fi una artificială, crede această categorie de politologi, întrucît Robert Schuman ar fi făcut declaraţia care a pus prima piatră de temelie a UE pe 9 mai tocmai pentru că în această zi se marca sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Prin urmare, cele două sărbători ar veni din acelaşi eveniment şi ar fi compatibile.
Sigur, pentru unii istorici, acest mod de a evita conflicte inutile este o dovadă de laşitate. Alţii sugerează însă tuturor celor care vor sa inteleaga ce inseamna ziua de 9 mai pentru Europa, să citeasca in aceasta zi Declaratia Schuman. Poate în acest caz ar descoperi, de exemplu, că ideea fundamentala a acestei declaratii era necesitatea reconcilierii franco-germane, reconciliere considerată indispensabila pentru instaurarea pacii in Europa.
