Analişti independenţi în economie susţin că deciziile actualei guvernări sunt corecte. În situaţia în care s-a pomenit, Moldova nu s-ar fi descurcat fără împrumuturi externe, consideră economiştii. Iată cum a comentat Valeriu Prohniţchi de la Expert grup temerile exprimate de partidul comuniştilor.
Valeriu Prohniţchi: „Asemenea scenarii apocaliptice sînt departe de adevăr, nu au şanse să se materializeze în viitorul apropiat în cazul Republicii Moldova din mai multe considerente. În primul rînd, Moldova nu este nici pe departe o ţară îndatorată după cum s-ar crede în general. Datoria publică a guvernului Republicii Moldova este foarte mică. Moldova are posibilităţi să împrumute. Şi, ţinînd cont de faptul că există necesitatea obiectivă de a finanţa bugetul, e mai bine să împrumutăm în condiţii mai lejere pe pieţele externe, inclusiv de la donatorii internaţionali, decît de pe piaţa internă, şi în acest fel să lipsim economia de resurse investiţionale. Acum Moldova trăieşte vremuri economice mult mai grele decît în perioada comuniştilor. Cred totuşi că în anii viitori Moldova va înregistra o creştere economică şi va fi capabilă să ramburseze aceste datorii externe care sînt contractate, trebuie să spunem, în condiţii extrem de avantajoase”.
În aceeaşi ordine de idei, fostul ministru al economiei Mihai Manole consideră că împrumuturile interne ar fi costat statul şi mai mult.
Mihai Manole: „Noi pornim de la faptul că nu avem alte surse de unde am putea atrage alte mijloace. Sursele interne sînt mai scumpe, dacă ne referim la piaţa titlurilor de valoare de stat. Ceea ce este oferit de FMI este în comparaţie mai ieftin şi chiar dacă sînt acordate sub formă de credit”.
În opinia lui Mihai Manole mulţi dintre indicatorii la care s-au referit economiştii comunişti şi în principal scăderea investiţiilor ar fi rezultatul erorilor pe care le-a admis fosta guvernare. Iată cum explică fostul ministru creşterea încasărilor la buget:
Mihai Manole: „Creşterea, dacă vorbim de accize, de veniturile la buget, a avut loc nu pe calea extinderii bazei fiscal, ci pe calea majorării. Mă refer la accize, benzină, motorină etc. Dar iarăşi poţi vorbi de o cale de extindere a bazei fiscale cînd ai un sector real al economiei. El nu a fost nici pînă la 5 aprilie 2009 şi sînt probleme şi azi”.
L-am rugat pe Mihai Manole să comenteze de ce s-a ajuns totuşi la un deficit bugetar atît de mare.
Mihai Manole: „Deficitul bugetar 3,5 miliarde, se vorbeşte de 4 miliarde. Da, dar ne aflăm în perioadă de criză, ceea ce PCRM nu a recunoscut în perioada aflării la guvernare şi s-a recunoscut după plecarea comuniștilor de la guvernare. Poate, dacă erau măsuri la timp întreprinse, nu ajungeam în situaţia existentă. Pentru că avem un şir de probleme, şi cu pensile, deci nu s-au petrecut reforme. Reforma nu dă rezultatul peste noapte ”.
În ce priveşte inflaţia, însă, prognozele economiştilor independenţi se opresc la 10 la sută.
Valeriu Prohniţchi: „Cu această inflaţie, chiar să vrea Banca Centrală să facă ceva, tot nu va face nimic. Pentru că este în mare măsură o inflaţie condiţionată de anumite ajustări administrative ale preţurilor şi este o inflaţie în mare măsură importată prin intermediul resurselor energetice care se scumpesc”.
Valeriu Prohniţchi: „Asemenea scenarii apocaliptice sînt departe de adevăr, nu au şanse să se materializeze în viitorul apropiat în cazul Republicii Moldova din mai multe considerente. În primul rînd, Moldova nu este nici pe departe o ţară îndatorată după cum s-ar crede în general. Datoria publică a guvernului Republicii Moldova este foarte mică. Moldova are posibilităţi să împrumute. Şi, ţinînd cont de faptul că există necesitatea obiectivă de a finanţa bugetul, e mai bine să împrumutăm în condiţii mai lejere pe pieţele externe, inclusiv de la donatorii internaţionali, decît de pe piaţa internă, şi în acest fel să lipsim economia de resurse investiţionale. Acum Moldova trăieşte vremuri economice mult mai grele decît în perioada comuniştilor. Cred totuşi că în anii viitori Moldova va înregistra o creştere economică şi va fi capabilă să ramburseze aceste datorii externe care sînt contractate, trebuie să spunem, în condiţii extrem de avantajoase”.
În aceeaşi ordine de idei, fostul ministru al economiei Mihai Manole consideră că împrumuturile interne ar fi costat statul şi mai mult.
Mihai Manole: „Noi pornim de la faptul că nu avem alte surse de unde am putea atrage alte mijloace. Sursele interne sînt mai scumpe, dacă ne referim la piaţa titlurilor de valoare de stat. Ceea ce este oferit de FMI este în comparaţie mai ieftin şi chiar dacă sînt acordate sub formă de credit”.
În opinia lui Mihai Manole mulţi dintre indicatorii la care s-au referit economiştii comunişti şi în principal scăderea investiţiilor ar fi rezultatul erorilor pe care le-a admis fosta guvernare. Iată cum explică fostul ministru creşterea încasărilor la buget:
Mihai Manole: „Creşterea, dacă vorbim de accize, de veniturile la buget, a avut loc nu pe calea extinderii bazei fiscal, ci pe calea majorării. Mă refer la accize, benzină, motorină etc. Dar iarăşi poţi vorbi de o cale de extindere a bazei fiscale cînd ai un sector real al economiei. El nu a fost nici pînă la 5 aprilie 2009 şi sînt probleme şi azi”.
L-am rugat pe Mihai Manole să comenteze de ce s-a ajuns totuşi la un deficit bugetar atît de mare.
Mihai Manole: „Deficitul bugetar 3,5 miliarde, se vorbeşte de 4 miliarde. Da, dar ne aflăm în perioadă de criză, ceea ce PCRM nu a recunoscut în perioada aflării la guvernare şi s-a recunoscut după plecarea comuniștilor de la guvernare. Poate, dacă erau măsuri la timp întreprinse, nu ajungeam în situaţia existentă. Pentru că avem un şir de probleme, şi cu pensile, deci nu s-au petrecut reforme. Reforma nu dă rezultatul peste noapte ”.
În ce priveşte inflaţia, însă, prognozele economiştilor independenţi se opresc la 10 la sută.
Valeriu Prohniţchi: „Cu această inflaţie, chiar să vrea Banca Centrală să facă ceva, tot nu va face nimic. Pentru că este în mare măsură o inflaţie condiţionată de anumite ajustări administrative ale preţurilor şi este o inflaţie în mare măsură importată prin intermediul resurselor energetice care se scumpesc”.
