La Librăria din Cartier, Lucia Diaconu a stat de vorba cu antreprenorul Dumitru Buga, comerciant de utilaje agricole dar cu studii filologice:
Dumitru Buga: Îmi plac foarte mult latino-americanii. Llosa, Marquez. Un veac de singurătate este pur şi simplu fenomenal.
Europa Liberă: În ce măsură autorii care au luat Nobelul în literatură pot fi accesibili. Putem spune că este o literatură elitistă care nu este pentru orice cititor?
Dumitru Buga: Pentru publicul larg sînt nişte tehnici pe care lumea nu le înţelege. Ea vrea să fie scris: a fost odată ca niciodată, baba şi cu moşul. Asta înţelege lumea că e literatură.
Europa Liberă: Şi atunci cum rămîne, îl lăsăm să lectureze ceea ce-i pe placul lui şi pe înţelesul lui?
Dumitru Buga: Important că citeşte. Nu poţi să-i impui anumiţi autori. Asta înseamnă un pic de dictatură asupra omului. De asta trebuie lăsat să citească. Cred că va ajunge singur la autori buni. Dacă nu va ajunge nu va ajunge. Asta nu-i problema scriitorului, de fapt. Cred că e vorba de o cultură.
Europa Liberă: Dar, hai să vedem, la ce i-ar trebui unui om modern lectura, cînd este teatrul sau filmul care e mai uşor de digerat, este pictura pentru delectarea văzului?
Dumitru Buga: Lectura în sine eu cred că ea există, ca fond. Eu cred că forma s-a schimbat. Au apărut cinematografele şi lumea spunea că o să dispară cărţile. Nu vor dispărea, pur şi simplu au luat altă formă. Este vorba de internet, este vorba, nu ştiu, de aceleaşi cărţi audio, care am înţeles că tot mai des se folosesc şi chiar mi-am downloadat şi eu de pe internet toată opera lui Marquez.
