Chiar daca e o relativa noutate, votul de la distanta este permis intr-o majoritate a tarilor planetei. Unele tari il permit cu anumite restrictii, in functie de activitatea persoanei care voteaza din strainatate, sau in functie de durata sederii alegatorului in strainatate. In general insa, cei care doresc sa voteze in strainatate trebuie sa voteze in persoana, mergand la ambasada, consulat, sau centrul de votare care a fost pregatit in acord cu autoritatile locale. In privinta procedurii care nu implica prezenta fizica in centrul de votare, 24 de tari accepta votul prin posta si numai 3 sau 4 permit votul prin internet.
Votul de la distanta modifica, desigur, tehnicile electorale, atat prin felul in care se deruleaza campaniile, cit si votul propriu-zis. Astfel, intr-o tara cum e Elvetia, in care se poate vota prin posta, votul in sine - „votatiunea”, cum spun elvetienii - se intinde pe mai multe saptamani.
In fostul spatiu sovietic, in Estonia se poate vota prin internet. Estonia a fost prima tara de pe planeta care si-a ales parlamentul, in 2006, printr-un vot tinut majoritar pe internet si se analizeaza acum modalitatile votului prin telefon.
In aceste tehnici electronice de vot de la distanta, alegatorul isi foloseste numarul cartii de identitate, sau pe cel din registrul national, dupa care primeste un cod, sau o cheie unica prin care poate vota o singura data.
Aceste sisteme necesita, desigur, investitii financiare si o tehnologie ultramoderna, insa ramane de vazut daca acele investitii le depasesc pe cele care trebuie facute oricum, actualmente, pentru a instala birouri de votare in strainatate, birouri la care oamenii trebuie sa se prezinte in persoana. In cazul votului prin internet mai dispar si toate limitatiile si conditiile suplimentare care se aplica uneori, cele care tin de natura muncii in strainatate, sau de durata sejurului acolo. Cei care voteaza prin internet pot fi oriunde, important este numai ca ei sa detina dreptul de vot si sa vrea sa si-l exercite.
