La librăria din Cartier, colega noastră Lucia Diaconu a stat de vorbă cu Valentina Leu, masterandă la geografie, informatică şi asistenţă socială.
Valentina Leu: „Mă interesează foarte mult Soljeniţîn, vreau să-i cunosc opera şi anume operele despre deportări. Fiind mediatizat foarte mult evenimentul cu deportările, acolo sînt descrise amănunţit chinurile la care sînt supuşi oamenii. Nu pot să cred că în secolul al XX-lea se putea supune lumea la aşa chinuri. Şi vreau să cunosc mai multe despre acele evenimente din perspectiva unor oameni care au trăit în acele lagăre de concentrare.”
Europa Liberă: „Literatura este totuşi mai mult ficţiune. În ce măsură literatura artistică e o oglindă a realităţii? ”
Valentina Leu: „Literatura artistică practic îţi permite să-ţi creezi o lume proprie, să trăieşti prin personaje, să fii sau nu de acord cu acţiunile lor. Şi atunci cînd viaţa de zi cu zi îţi joacă nişte feste, prin literatură ai un refugiu de realitate”.
Europa Liberă: „Tu ai apelat la Soljeniţîn tocmai pentru că voiai să ştii mai multe despre deportări. Şi dacă vorbim totuşi de o operă artistică, şi nu una cu valoare istorică, în ce măsură ai ales sursa potrivită pentru documentare? ”
Valentina Leu: „În toate operele artistice există ceva adevăr, iar documentele istorice ori au fost secretizate, ori nu se ştie ce s-a întîmplat cu ele. Nu absolut totul e la îndemîna lumii obişnuite. Prin Soljeniţîn, şi nu numai prin el, am mai citit două cărţi despre deportări, am încercat să-mi creez un tablou mie. Nu că aş vrea să acuz, vreau doar pentru mine”.
Europa Liberă: „Literatura artistică mizează mai mult pe emoţiile cititorului, ceea ce nu se întîmplă cu documentele istorice. În cazul acesta de ce dai preferinţă literaturii şi nu unui document istoric?”
Valentina Leu: „Istoria spune clar, alb pe negru ce s-a întîmplat şi cum s-a întîmplat. În literatura artistică se îmbogăţeşte mesajul prin emoţii. Iar pentru un om să trăiască prin emoţii e foarte important”.
