Economistii nedogmatici nu inceteaza sa repete ca nu exista economie functionala fara somaj. Numai societatile totalitare pot promite, in programele lor utopice si irealizabile, ca vor ajunge sa ofere populatiei un somaj zero… Nimeni insa nu a putut pina acum sa calculeze care este procentul somajului acceptabil... cit la suta din populatia activa a unei tari pot fi la somaj in vreme ce se spune totusi ca economia functioneaza perfect si este sanatoasa… Unii au incercat sa ofere o cifra… 5%, de pilda… In acest moment, insa, media europeana a depasit 10% someri din populatia activa, ceea ce reprezinta cea mai ridicata rata a somajului - la scara europeana - din ultimul deceniu.
Desigur, fiind vorba de o medie, asta inseamna ca in multe tari somajul este mult mai ridicat de 10%. Astfel, in Europa occidentala, Spania are cel mai mare somaj, care in unele regiuni depaseste 20%, de trei ori mai mult decat rata oficiala din Romania. Somajul nu tine de legislatia europeana, asa incat, in afara de a asigura dreptul la un somaj minim, tarile Uniunii sint libere sa legifereze in legatura cu durata si modalitatea acordarii ajutorului de somaj, cu drepturile somerilor s.a.m.d.
Cu toate astea, exista drepturi europene ale somerilor. Situatia s-a schimbat foarte mult astazi fata de anii ‘80 sau chiar ‘90, cind somerii, mai peste tot, erau obligati sa ponteze periodic, altfel zis sa se prezinte in persoana la biroul de somaj, in principiu in fiecare saptamana.
Astazi, legislatia europeana le da chiar dreptul somerilor sa locuiasca intr-o alta tara a Uniunii, „pentru o perioada rezonabila”, cum spun textele europene, pentru a-si cauta de lucru in acea alta tara. In absenta unei definitii a „perioadei rezonabile”, majoritatea tarilor opereaza cu o perioada acceptata de 6 luni in care un strain la somaj - dintr-o alta tara a Uniunii - are dreptul sa locuiasca acolo in cautare de lucru. Chiar si cineva care paraseste definitiv o tara in care primeste ajutorul de somaj are dreptul sa continuie sa primeasca acel ajutor vreme de inca trei luni dupa ce a parasit tara.
Criza economica tinde insa sa limiteze multe din aceste avantaje si beneficii, pe masura ce somajul nu mai ocoleste pe nimeni, in nici o tara a Uniunii… nici macar functionarii publici si amploaiatii guvernamentali.
Perspectiva de a completa armata de peste 100 de mii de şomeri din Republica Moldova îl sperie pe Valeriu Vasilache, un bărbat de 51 de ani care de cîteva săptămâni dă tîrcoale unei agenţii de angajare în cîmpul muncii. Proaspăt concediat de o companie de transporturi şi cu o sănătate şubrezită, bărbatul ar accepta şi o slujbă de paznic de noapte doar să nu fie şomer, chiar dacă remunerarea acestei munci nu ar fi cu mult mai înaltă decît ajutorul de şomaj care i se cuvine – după ce a cotizat vreme de vreo 30 de ani el poate să primească în jur de 800 de lei timp de cîteva luni, în funcţie de cît de repede îşi va găsi o slujbă, dar nu mai mult de nouă.
„Am încă familie şi ce am să fac eu… Numai pentru serviciile comunale îmi trebuie vreo mie de lei”.
Sistemul de asigurări sociale în Republica Moldova în caz de şomaj numai generos nu poate fi numit, recunosc autorităţile. Un şomer cu acte în regulă, adică înregistrat oficial, poate beneficia de un ajutor de şomaj care variază între 800 şi 1300 de lei, adică între 30 şi 50 la sută din salariul mediu pe economie. Este vorba despre 50 – 75 de euro, la un coş minim de consum de 80 de euro, sau de 1350 de lei, potrivit ultimelor date.
Cum se explică această zgîrcenie a statuluinu este greu de presupus. Iată, de exemplu, argumentul directorului agenţiei guvernamentale de profil, Ion Holban: „Nu suportă bugetul cheltuieli mai mari. Ele şi aşa sunt enorme…”
Spre deosebire de statele în care un şomer beneficiază de ajutor din partea statului pînă îşi găseşte un loc de muncă, în Moldova exită cîteva termene limită şi astea sunt de 6,9 şi 12 luni, în funcţie de perioada de cotizare. Ion Holban are o explicaţie şi pentru această situaţie: „În caz contrar, şomerul nu va fi motivat să-şi găsească loc de muncă. Un an de zile este suficient pentru ca să se determine cu asta…”
Iată însă cum apreciază oamenii rămaşi în afara cîmpului de muncă protecţia social pe care o primesc din partea statului.
„Primesc nişte fărîmituri. Nu pot cumpăra mai nimic pe asta.”
„E o intrebare care frige. Îmi vine să ridic capul la cer şi să strig de durere.
„Îi foarte puţin faţă de preţuri.
„Ajutoare primesc, da cîmpurile n-are cine le lucra.
Despre închirierea unei locuinţe, achitarea unor asigurări medicale pentru întreaga familie sau indemnizaţii adăugătoare pentru copii, lucruri de care se pot bucura şomerii în cele mai multe dintre statele dezvoltate, în Moldova – nici vorbă. Accentul cade aici in schimb pe masuri care i-ar stimula pe someri sa-si caute mai activ un loc de munca, masuri care, recunosc autoritatile, nu se incununeaza cu mare success deocamdata.
