Marile institutii financiare internationale, Banca Mondiala si Fondul Monetar International, au fost create simultan in urma acordurilor de la Bretton Woods, din 1944. Atunci s-a stabilit, intre Aliatii din cel de-al doilea razboi mondial, ca directorul Fondului Monetar International va fi intotdeauna un un european, iar cel al Bancii Mondiale va fi –etern- un american. Cu toate ca directorul Fondului Monetar International este in mod obligatoriu un european, Statele Unite dispun de un drept unic de veto si in cadrul acestei institutii.
Diferenta intre cele doua institutii ar putea fi rezumata astfel: Banca Mondiala acorda imprumuturi tarilor in curs de dezvoltare si are ca scop declarat reducerea saraciei pe planeta, in vreme ce Fondul Monetar International (FMI, cum i se spune in mod curent), are ca scop principal stabilizarea ratei schimburilor, oferind insa, la randul sau, imprumuturi dintr-un fond la care contribuie toate tarile membre. Directorul FMI este astfel un francez, Dominique Strauss-Khan, in vreme ce cel al Bancii Mondiale este americanul Robert Zoellick, cel care tocmai a vizitat Republica Moldova in cadrul unui turneu in Europa de Est.
Sediile ambelor institutii sint la Washington. Ambele institutii ofera imprumuturi tarilor care au serioase probleme cu datoria externa si cu finantele publice, Banca Mondiala fiind mai mult orientata spre tarile lumii a treia, sau cum se spune pudic „in curs de dezvoltare“. Ca orice banca, institutiile internationale cer, pentru a acorda imprumuturi, anumite garantii, numai ca in cazul lor garantiile sunt de ordin structural: ele cer ca tarile beneficiare ale imprumuturilor sa aplice anumite reforme, reforme care in unele cazuri pot fi dureroase, in special in tari cu economie centralizata si obisnuite cu ideea ca statul este cel care trebuie sa fixeze rata schimburilor monetare. Nu o data conditiile de austeritate impuse de institutii tarilor beneficiare au dus la agravarea crizelor carora trebuia sa li se puna capat prin respectivele imprumuturi.
Diferenta intre cele doua institutii ar putea fi rezumata astfel: Banca Mondiala acorda imprumuturi tarilor in curs de dezvoltare si are ca scop declarat reducerea saraciei pe planeta, in vreme ce Fondul Monetar International (FMI, cum i se spune in mod curent), are ca scop principal stabilizarea ratei schimburilor, oferind insa, la randul sau, imprumuturi dintr-un fond la care contribuie toate tarile membre. Directorul FMI este astfel un francez, Dominique Strauss-Khan, in vreme ce cel al Bancii Mondiale este americanul Robert Zoellick, cel care tocmai a vizitat Republica Moldova in cadrul unui turneu in Europa de Est.
Sediile ambelor institutii sint la Washington. Ambele institutii ofera imprumuturi tarilor care au serioase probleme cu datoria externa si cu finantele publice, Banca Mondiala fiind mai mult orientata spre tarile lumii a treia, sau cum se spune pudic „in curs de dezvoltare“. Ca orice banca, institutiile internationale cer, pentru a acorda imprumuturi, anumite garantii, numai ca in cazul lor garantiile sunt de ordin structural: ele cer ca tarile beneficiare ale imprumuturilor sa aplice anumite reforme, reforme care in unele cazuri pot fi dureroase, in special in tari cu economie centralizata si obisnuite cu ideea ca statul este cel care trebuie sa fixeze rata schimburilor monetare. Nu o data conditiile de austeritate impuse de institutii tarilor beneficiare au dus la agravarea crizelor carora trebuia sa li se puna capat prin respectivele imprumuturi.