Jurişti şi avocaţi au criticat astăzi activitatea Procuraturii Generale. Apărătorii drepturilor omului spun că instituţia ar mima doar ancheta în dosarul 7 aprilie şi că de fapt cauzele puse pe rol stagnează fără explicaţie, iar „adevăraţii vinovaţi” au rămas în umbra anchetei. Învinuiri care vin după ce săptămîna trecută procuratura a scos la iveală noi imagini ale nopţii din 7-8 aprilie şi a recunoscut că ancheta merge greu, cerînd victimelor care se recunosc în secvenţele filmate să depună depoziţii asupra persoanelor care le-au agresat. Ce trebuia să facă pînă acum Procuratura şi n-a făcut, după părerea juriştilor, şi de ce se bate pasul pe loc în instanţa de judecată?
Argumentul care stă în capul acuzaţiilor ce i se aduc Procuraturii este că pe unele segmente ale anchetei lipsesc cu desăvîrşire dosarele. Puţinele care au ajuns în instanţă sînt pe fapt de maltratare şi stau pe loc, spun juriştii, în timp ce în umbra anchetei au rămas legalitatea acţiunilor colaboratorilor Serviciului Protecţie şi Pază de stat, distrugerea probelor şi documentelor la SIS sau responsabilitatea primelor persoane în stat, constată directorul executiv al Comitetului Helsinki de la Chişinău Teodor Cîrnaţ.
Teodor Cîrnaţ: „În judecată s-au dus numai dosarul Papuc, dosarul Botnari, dosarul Perju şi Gumeniţă. Credeţi-mă că nu aceştia sînt vinovaţi de acele crime care s-au produs pe 7 şi 8 aprilie şi ulterior. Deoarece nu putem noi să-i pedepsim pe unii, dar pe alţii să-i lăsăm la libertate şi, mai mult decît atît, să-i ridicăm în funcţie. Este o contradicţie. În faţa legii toţi sîntem egali. Şi odată ce ai fost complice la săvîrşirea unei infracţiuni toţi trebuie traşi la răspundere penală, cel puţin pe aceste evenimente din 7 şi 8 aprilie. Noi avem de la preşedintele statului, rolul lui. Noi am avut şi Roşca, o altă persoană care a fost prim-vice-prim ministru, care controla problemele organelor puterii de stat, securitatea, procuratura, MAI. Care a fost rolul lui Roşca în organizarea evenimentelor din 7 şi 8 aprilie? Pînă în prezent nu e dat un răspuns la această întrebare. Ar trebui să ne întrebăm care a fost rolul prim-ministrului de atunci Greceanîi. Şi toate mergem în jos”.
Care sînt motivele inacţiunilor Procuraturii? Activiştii pentru respectarea drepturilor omului spun că nu incompetenţa ar fi piatra de încercare a organelor de urmărire. Tărăgănarea premeditată a anchetei ar avea, la părerea acestora, motive extraprofesionale.
Teodor Cîrnaţ: „Actuala procuratură încă rămîne la discreţia faptului că poate se vor întoarce alte persoane la guvernare. Şi dacă se vor întoarce alte persoane la guvernare, sînt alte probleme”.
Deşi au existat peste 100 de plîngeri înregistrate la Procuratura Generală, în instanţa de judecată pînă acum au ajuns puţin peste 20 de dosare penale. IDOM administrează mai multe din aceste dosare, iar Ion Guzun, coordonator de proiecte în organizaţia pomenită, spune că nu vede o mişcare înainte şi critică organele judiciare.
Ion Guzun: „Practic sînt aceiaşi procurori care au lucrat şi înainte de aprilie 2009 sau nu au lucrat, mai bine zis. Foarte multe din acţiunile procesuale sînt stopate. Ele nu se întreprind. Vă dau un exemplu cu un client de-al nostru care a trecut ilegal frontiera Moldovei cu România. L-am convins după jumătate de an să revină în ţară, zicîndu-i că procurorul insită ca el să participe, că fără el nu se poate lucra, că nu pot să identifice persoanele care au maltratat, ca timp de 3 luni nimic în dosarul lui să nu se întîmple. Să aştepte oare procurorii alegerile şi referendumul? Pare a fi deja o coincidenţă. Se amînă şedinţele, unele dosare se conexează şi aici e o practică ineficientă, pe de o parte, iar pe de alta, chiar şi avocaţii menţionează că se observă o anumită tactică în acest sens, de a tergiversa examinarea dosarelor”.
Săptămîna trecută Procuratura Generală a recunoscut că ancheta merge greu şi a chemat victimele care se recunosc în secvenţele difuzate de organele de urmărire să depună depoziţii împotriva agresorilor, în lipsă de probe. Apel considerat ineficient de către cei care se declară apărători ai drepturilor omului, pentru că niciuna dintre victime nu a fost repusă în drepturi şi prin urmare există în continuare o neîncredere în organele de urmărire şi poliţie.
Pe de altă parte, analişti politici importanţi şi jurişti au calificat această acţiune a Procuraturii drept întîrziată pentru că probele pertinente în acest dosar ar fi dispărut demult. Aşa stînd lucrurile, îngrijorarea cea mare a apărătorilor drepturilor omului este ca odată cu trecerea timpului şi puţinii vinovaţi în dosarele deschise deja să fie achitaţi. Iar toate concluziile analiştilor converg spre ideea că organele de urmărire rămîn în continuare dependente de factorul politic.
