Premierul Vlad Filat a deplâns în faţa alegătorilor ceea ce el a numit lipsa unei reforme suficiente în justiţie… De ce n-a fost posibilă - dacă n-a fost - această reformă îndestulătoare în justiţie - îl vom întreba astăzi pe domnul Alexandru Tănase, ministru al Justiţiei.
Europa Liberă: Domnule Tănase, premierul şi liderul PLDM Vlad Filat a deplîns ceea ce a calificat drept lipsa unei reforme suficiente în Justiţie - dacă a fost citat conştiincios de jurnalişti - drept „o mare irealizare” a actualei guvernări. Împărtăşiţi întru totul această apreciere tristă şi – după cum se poate intui - sinceră a dlui Vlad Filat… ?
În ceea ce ţine de reforme – ele au fost făcute în măsura în care au existat resurse şi a existat timp – două probleme sunt – resurse şi timp. Eu nu cred că s-au făcut progrese prea mari şi pe alte domenii. Nu cred că la capitolul contrabandă stăm mai bine sau că poliţistul care stă la colţul străzii nu mai ia şpagă. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu judecătorul – în măsura în care a fost posibil de a interveni, s-au făcut anumite intervenţii.
Europa Liberă: Ce-ar fi fost - în viziunea Dvs - o reformă suficientă a justiţiei astfel încât să fie calificată drept o performanţă a unei guvernări?
Alexandru Tănase: O reformă a justiţiei, nu ştiu, termenul suficient mie nu-mi vorbeşte despre nimic – dar o reformă a justiţiei care ar da anumite rezultate cred eu că ar putea fi cuantificată prin acte judecătoreşti calitative emise şi care nu sunt influenţate de acte de corupţie. Cu alte cuvinte – atunci cînd judecătorii nu vor lua mită şi vor pronunţa hotărîri legale am putea vorbi despre faptul că a avut loc o reformă judecătorească.
Or, în situaţia dată, se crează o percepţie nu tocmai exactă. Lumea, nu, mă rog, cu excepţia celor iniţiaţi, nu cunoaşte că demiterea unui judecător din funcţie este imposibilă, din simplul motiv că ei sunt numiţi pe viaţă prin decret prezidenţial, nu se subordonează nici ministrului justiţiei, nici nimănui. Şi recent, ei şi-au adoptat pe interiorul sistemului o hotărîre prin care un judecător nu poate fi demis nici pentru emiterea unei hotărîri ilegale, dacă această hotărîre este irevocabilă. Prin urmare, ca să ajungem la situaţia să purificăm corpul de uudecători noi avem nevoie de ani, ani şi multă, multă voinţă politică pentru a accepta că este necesar de a impune legalitatea în ţară.
Europa Liberă: Sunt nevoit să revenim la afirmaţiile premierului Filat – a fost citat de o agenţie şi nu credem că a fost denaturat astfel încît să nu putem apel la aceste citate - pentru a duce la bun sfârşit reforma justiţiei ar fi nevoie de deplina putere în stat … a afirmat domnul prim-ministru Vlad Filat. De fapt, dacă împărtăşiţi acest punct de vedere, ce-ar însemna „deplina putere în stat”, de natură să faciliteze cel puţin reformarea justiţiei? Dv. personal sau ministerul în general a simţit o insuficienţă de putere pentru a realiza cu mai mult succes, sau mai bine anumite reforme în justiţie?
Alexandru Tănase: Nu ştiu exact ce a avut în vedere premierul cînd a spus „deplină putere în stat”. Pot să vă spun că pentru a..., hai să zicem aşa - reforma justiţiei înseamnă reforma capitalului uman din justiţie, mă rog, eufemistic vorbind – noi avem la ora actuală în jur de 500 de judecători. Din punctul meu de vedere, esre necesară o împrospătare a acestui corp de judecători cel puţin cu 50-60 %; dacă lucrul acesta nu se întîmplă, toate discuţiile despre reforma justiţiei rămîn vorbe goale fără nici un fel de rezultat. Ca să împrospătezi 60 % din judecători, ai nevoie de cel puţin 3-4 ani de zile, de foarte multă voinţă politică şi de bani – sigur că, fără de asta nu ai cum să faci lucrul acesta. După alegeri, dacă va exista un angajament şi o înţelegere că reforma este necesară în felul în care o văd eu, sigur că de aici trebuie de pornit.
Europa Liberă: Unii – şi numărul celor entuziasmaţi faţă de prestaţia actualului minister al Justiţiei pare să fie impresionant – s-ar putea declara totuşi dramatic de dezamăgiţi: dacă nici o echipă condusă de un reputat jurist ca Alexandru Tănase nu reuşeşte să reformeze justiţia, atunci când şi cine ar mai putea-o face? Chiar ar trebui să se înţeleagă că ar fi aproape imposibil acum să fie realizate reforme radicale, tranșant vizibile pentru societate ?
Alexandru Tănase: Eu cred că este iarăşi o problemă de percepţie. Un guvern are un mandat pe anumite proiecte. Cel puţin noi, guvernul nostru, chiar şi la capitolul justiţie, am parcurs integral toată agenda pe care a avut-o pentru acest an de guvernare. Cu o singură excepţie – de fapt un singur proiect nu a avut susţine parlamentară, este vorba despre lichidarea instanţelor economice. Eu cred că la acest capitol se va reveni, eu nu ştiu - sau în viitorul guvern, viitorul Parlament, sau poate chiar pe mandatul actualului Parlament s-ar putea să se revină pentru că este o problemă care deja, mă rog, deranjează foarte multă lume.
Dar pe restul segmentelor noi am mers destul de bine, ca să vă zic eu aşa. Cea mai importantă reformă care cred eu că s-a făcut în justiţie pe parcursul ultimilor 10 ani de zile este reforma sistemului de executare, care nu este una deloc simplă. Dar ţineţi cont că şi această reformă s-a făcut într-o perioadă de austeritate bugetară, într-o perioadă de instabilitate politică şi cu un suport parlamentar foarte relativ. Pentru viitor, cred eu că ar fi necesară, sau mai bine zis o reformă a justiţiei se află într-o interdependenţă directă cu capacitatea clasei politice de a accepta legalitatea şi de a accepta regulile de joc.
La ora actuală, în Parlament, în diferite situaţii, mereu sunt solicitat de diferiţi colegi, parlamentari – domnule, uite ce fac judecătorii, hai te rog, ia şi intervină ca să mă ajute. Sau, nu interveni sau intervină ca să fac rău altcuiva. Cînd toţi vor înţelege că asemenea abordări sunt incorecte şi vom impune reguli de joc unice şi cînd vom da judecătorilor salarii bune care sigur că i-ar demotiva să recurgă la acte de corupţie, eu cred că putem începe o reformă în justiţie.
Europa Liberă: Dle ministru, voi reproduce acum un fragment de text, de fapt un fragment din felul în care – pe site-ul său oficial – înţelege să se prezinte pentru cetăţeni o judecătorie raională. Nota bene: acum, în 2010, după 19 ani de existenţă a statului independent Republica Moldova. „În Constituţia R.S.S.M., aprobată prin Legea din 10 februarie 1941, a fost prevăzut că justiţia în R.S.S.M. se înfăptuieşte de Judecătoria Supremă a R.S.S.M., de judecătoriile norodnice şi de instanţele specializate, înfiinţate prin hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S.” Trebuie să înţelegem că această judecătorie – şi probabil şi altele – îşi revendică spiritul justiţiar, prin succesiune, de la Constituţia stalinistă de la 1941… De ce însă nu de la Pravila lui Vasile Lupu, de exemplu, culegerea de legi din secolul 17? Din motiv – poate - că avea prevederi prea dure pentru adulter, de exemplu?
Alexandru Tănase: Eu am prins ironia din întrebarea dv. Bine, haideţi s-o luăm altfel – există mai mulţi judecători care – s-o spunem aşa cum este - nu au calificare intelectuală şi profesională necesară pentru a exercita acest mandat. Şi îi cunosc şi eu şi îi cunoaşte lumea. Legea este construită şi sistemul este construit în asemenea mod încît eliminarea unui asemenea judecător din sistem este imposibilă. Aţi văzut şi dv. cîte cazuri am avut cînd a fost necesară eliminarea judecătorului din sistem, ei merg şi contestă deciziile de demisie tot în justiţie şi sigur că ei îşi fac tot lor dreptate. Este o problemă din punctul ăsta de vedere.
Dar dacă, cred eu, că se va contura o majoritate parlamentară capabilă să-şi asume o reformă profundă şi adîncă şi vor fi capabili să voteze anumite legi care ar permite împrospătarea corpului de judecători, ceea ce ar permite ca pe parcurs la un an şi, mă rog, pînă la 2 ani de zile, noi să avem cam 250-300 de judecători noi, oameni tineri care nu sunt implicaţi în toate schemele şi toate proiectele acestea care au loc de ani de zile în justiţie, ar fi posibil ca să rezolvăm problema. Şi inclusiv oamenii tineri care ar veni şi-ar calcula existenţa lor nu de la pravila lui Vasile Lupu sau de la constituţia lui Stalin, dar de la momentul proclamării R. Moldova ca şi stat independent sau adoptării actualei Constituţii.
Europa Liberă: Domnule Tănase, vă mulţumim mult pentru amabilitatea de a ne fi acordat acest interviu.
