Sistemele europene de pensii sunt generoase si solide, insa apasa greu in acelasi timp asupra statului si asupra veniturilor persoanelor active. Nu exista nicio uniformizare europeana, pensiile – precum armata sau invatamantul, pentru a da alte exemple - nefacand parte din domeniile in care institutiile europene pot propune o uniformizare. Asa se intampla ca exista diferente, de la o tara la alta, in procentele pe care un lucrator le plateste din venitul lunar pentru a-si asigura pensia, dupa cum exista, de la o tara la alta, si in chestiunea varstei la care se iese la pensie. Criza economica si imbatranirea populatiei au facut ca unele tari sa ridice varsta la care se poate iesi la pensie. In anumite tari varsta iesirii la pensie era de 60 sau de 63 de ani. Aceste tari ridica varsta iesirii la pensie la 65, sau chiar 67 de ani.
Tot asa, statele occidentale sunt pe cale de a ridica numarul de ani in care lucratorul ar fi trebuit sa contribuie la un fond de pensii pentru a putea beneficia de o pensie completa. Astfel, in Franta, parlamentul majoritar de dreapta a ridicat deja numarul de ani de contributii obligatorii in sectorul public la 41, aliniindu-l pe sectorul privat, iar pana la sfarsitul deceniului numarul de ani de contributii obligatorii la fondul de pensii va fi ridicat la 42 – in Franta. Mai peste tot au avut loc greve in ultimele luni, inclusiv in generoasa Olanda, lucratorii, in special cei din sectorul public, protestand impotriva reformei sistemului pensiilor. In Olanda, legea garanteaza o pensie minima de la stat, de care beneficiaza la varsta de 65 de ani toti cetatenii. Cand s-a propus ridicarea varstei la 67 de ani, olandezii au facut greva.
Pana si in Germania, tara care avea cel mai generos sistem de pensii de pe planeta, legea a fost modificata in ’99 si in 2001, ridicandu-se varsta iesirii la pensie la 65 de ani, de la 60 cat era inainte, si abolindu-se distinctia dintre barbati si femei care se aplica pana atunci in calculul pensiilor. Ca mai toate tarile Europei, Germania isi incurajeaza acum cetatenii sa contribuie si la fonduri de pensii private, pentru a mai usura cuferele statului.
Europa continua sa aplice, asadar, acel model numit al „statului providenta”, insa toate aceste reforme ale sistemului pensiilor cauta sa duca, in acelasi timp, si la o mai mare responsabilizare a cetatenilor.
