30 de tineri din Republica Moldova, care îşi fac studiile în străinătate, ar urma să revină în patrie ca să-şi pună în valoare educaţia obţinută pe alte tărâmuri. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie şi Ministerul Tineretului şi-au propus, printr-un proiect, să-i readucă acasă unde vor deveni angajaţi ai unor societăţi private sau instituţii publice.
Cât de atractivă le-ar părea această propunere tinerilor bine şcoliţi în universităţile occidentale am căutat să aflu de la trei masteranzi ai Universităţii Carol de la Praga - Natalia Cosovan, Carolina Spivacenco şi Adrian Babin.
Ideea a fost pe placul Nataliei Cosovan, originară din raionul Edineţ: „Întrebarea e foarte delicată, eşti tentat sau nu să vii acasă? E foarte uşor să spui din start că nu vrei, să dai mânile în jos să spui gata, de ce să nu încerci? Să te întorci acasă, să aplici în practică cunoştinţele tale? Totuşi eu am o speranţă oarecare că vor fi schimbări şi vor fi schimbări radicale în ţara mea, şi sincer m-aş întoarce indiferent de salariul pe care l-aş primi iniţial, fie ca şi începător. E mai important să fii cineva acasă decât în străinătate”.
Dorinţa de împărtăşi colegilor din Republica Moldova experienţa şi cunoştinţele obţinute la Praga, ar fi un alt motiv pentru care Natalia s-ar întoarce acasă: „Este o experienţă, una deosebită, ceea ce nu pot spune că am avut acasă. Aş aduce ceva nou, cât de puţin dar ceva nou pentru ţară.
Europa Liberă: Sunt sigură că acasă, dacă ai să te întorci, vei primi mai puţini bani. Acest lucru nu te pune în gardă?
Natalia: „De fapt, de aici plec cu o ideea deja, o idee referitoare la proprie afacere, am să lucrez pe cont propriu dar în ţara mea.”
Europa Liberă: Ai nevoie de bani pentru aceasta?
Natalia: „Da, am nevoie de bani dar afacerea nu constă în mari investiţii, dar pe viitor va genera un profit destul de bun.”
Europa Liberă: Doar pentru tine sau ai să creezi şi locuri de muncă?
Natalia: „De fapt voi crea, pe parcurs”
„Ţinteşte într-un grup foarte restâns de oameni, iar noi ştim că în Republica Moldova rata tinerilor care nu sunt angajaţi în câmpul munii este destul de mare. Proiectul este orientat la o ţintă sau un grup relativ restrâns, de el va beneficia anumite categorii de oameni care, cred eu, şi aşa ar putea să fie de succes fără ajutorul proiectului, iar alte categorii de tineri care, poate, au mai multă nevoie de ajutor, ar putea rămâne în afara proiectului”
Discuţia între cei trei colegi s-a încins atunci când i-am întrebat unde ar prefera să lucreze, într-o instituţie de stat sau una privată? Adrian, care a lucrat câteva luni la Banca Naţională a Moldovei înclină spre o instituţie privată: „Pentru ca să avansezi pe scară ierarhică în interiorul structurilor de stat, trebuie să aştepţi ca cineva care este mai sus să plece. Este unica metodă ca să te ridic mai sus. Alte metode, că eşti mai deştept ca şeful, că nu ştiu ce, asta nu ajută.”
Europa Liberă: „La stat nu faci carieră?”
Adrian: „Faci carieră dacă ai răbdare, aştepţi câte 10-15 ani până pleacă oamenii care se satură.”
Argumentul însă nu a convins-o pe Carolina: „Trebuie să mai ai noroc, ştii Adriane? Nu cred că este aşa, oricum un an, doi, lucraţi la stat îţi dau mai multă experienţă, deţii foarte multă informaţie. Acesta este atuul tău. Apoi foarte multe organizaţii private sunt interesaţi să te aibă pe tine ca angajat. Cunosc tineri care au lucrat la stat dar care apoi s-au angajat în organizaţii internaţionale şi sunt apreciaţi”.
Adrian: „Asta tu si spune, că ideea este să pleci în altă parte, statul este o pistă de lansare. Pentru mine, BNM-ul a servit ca o pistă de lansare”.
Carolina: „Fiecare îşi alege drumul lui.”
Adrian: „Deosebirea este doar în salarii şi în faptul că uneori în companiile private tu poţi să mai sari peste unul sau peste altul dcă şeful va vedea că aduci mai mulţi bani. La stat aşa ceva nu-i”.
După o dezbatere aprinsă, concluzia la care au ajuns interlocutorii mei a fost următoarea: pentru mulţi tineri specialişti reţinerea în a munci în ţară este cauzată nu atât de salariile mici, ci de absenţa prestigiului profesional, că urcuşul pe scara profesională şi socială nu este bazat pe meritul propriu, ci pe alte principii…
