„Satul sinistraților” din sus de Nemțeni

Chiar dacă au trecut câteva zile de la inaugurarea a 20 de case în noul cartier al satului Nemţeni, raionul Hânceşti, panoul cu salutul „Bine aţi venit” aminteşte sătenilor de ceremonia de înmânare a cheilor.

Douăzeci de familii care au rămas fără un acoperiş de-asupra capului în urma inundaţiilor din această vară, deja îşi fac planuri cum să aranjeze mobila în noua locuinţă şi, mai ales, ce pomi să sădească în grădină. Printre ei şi soţii Igor şi Cristina Ciobanu. În fiecare zi ei vin să-şi vadă noua casă, în care nu se grăbesc încă să se mute. Iată de ce: „Trebuie încălzire, nu a fost conectată la apeduct. Când va fi apa ne vom muta.

EL: Ştiţi cine vă vor fi vecini?

- „Da, sora mea şi mama vor sta peste drum şi soacra mea tot peste drum. Mahala, vecinii, cum am fost aşa şi rămânem. M-am bucurat foarte mult că vom avea un acoperiş de-asupra capului”.

Igor şi Cristina spun că nu au bani pentru o mobilă nouă, de aceea o vor folosi pe cea veche.

Cristina: „Ne mai ducem pe la vechea casă, udăm florile acolo.

Igor: „Ţinem acolo păsări, animale, dimineaţa mă duc, le hrănesc, vin înapoi. Ţăranul fără animale nu poate trăi. Am 20 de gâşte acolo, cal, viţel”.

Până cartierul din vârful dealului va prinde viaţă, familia Ciobanu locuieşte la bunicul Hristov, de 89 de ani, cel care le-a dat un adăpost după inundaţii. În afară de ei, aici s-au aciuat şi alte rude - Radu şi Stela Nicolau. „O casă ca-n poveşti” aşa îmi caracterizează Radu casele noi construite.

- „Am fost şi le-am văzut. Sunt foarte frumoase, au toate condiţiile, acolo-i oraş. Apă, gaz, veceu, baie, cu toate că este mai mică ca a mea, dar nu are rost să ţii mult. Din mobilă tot am salvat”.

EL: Cum se numeşte regiunea în care staţi?

„Botanica. Ca la Chişinău, avem raioane.”

EL: Şi dvs staţi la Botanica?

„Vom sta la Botanica, iar satul nostru cred că se va chema: „Satul sinistraţilor”.

Peste 130 de case au fost distruse la Nemţeni, în urma inundaţiilor din această vară. Pentru 115 familii s-au ridicat case în dealul satului, celorlalţi săteni le-au fost procurate alte locuinţe sau li s-au dat despăgubiri. Pensionara Maria Golban de 70 de ani nu a vrut să se mute cu toată lumea în cartierul numit „la Botanica” ci a preferat o căsuţă în bătătura satului.

- „E departe, în primul rând, şi eu sunt bătrână şi e greu, pe dealurile astea, dar aici e pe loc. Şi am toate condiţiile. În primul rând nu aveau să-mi ajungă bani să plăteasc chiria, mie pensia mai nu îmi ajunge să lucrez pământul, pentru arat, cultivat, semănat, da nu să mai plătesc apa, gazul, lumina, tot ce trebuie”.

Mariei Golban îi place mai mult casa pe care i-a cumpărat-o statul decât cea în care a trăit o viaţă. Tot răul e spre bine, spune femeia: „Aici condiţiile sunt altele, că acolo trebuia să aduc apă cu căldarea, aici totul e pe loc, acolo trebuia să mă scald într-o lohancă, într-un lighean, dar aici este baie, sunt toate cele necesare. Încă nu sunt obişnuită nici eu, mai nu ştiu de unde să le eu şi unde să le pun”.

Dar niciun moldovean nu se mută într-o locuinţă fără a chema rudele la „casă nouă”: „E ziua mea pe 19 noiembrie şi fac oleacă de sărbătoare – casă nouă şi ziua mea, cu familia, cu nepoţii, cu prietenii”.

Deznădejdea uşor, uşor s-a retras din satul Nemţeni ca şi apa care a distrus casele oamenilor. Doar sacii cu nisip şi pereţii cocîrjiţi ai caselor părăsite nu-i lasă să uite de urgia din această vară.