Republica Moldova a obţinut recent aderarea la Comunitatea energetică europeană, insă de la apartenenţa formală şi pînă la integrarea efectivă este cale lungă, spun experţii. Chişinăul insistă să o parcurgă în speranţa că îi va reuşi să scape de dependenţa exagerată de resursele energetice din Est, chiar dacă nu are deocamdată o infrastructură internă pe potrivă și nici interconexiuni adecvate cu Vestul.
Directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică, Victor Parlicov, estimează că va fi nevoie de mai mulţi ani până se va putea vorbi despre şanse reale de integrare a Moldovei în spaţiul energetic european.
Victor Parlicov: “Din punct de vedere fizic, interconexiunile cu vecinul nostru România, prin care noi suntem fizic conectaţi la ţarile din comunitatea energetică sunt foarte slabe. Noi avem doar trei linii de 110 Kilovolţi şi una de 400, care nu este conectată practic cu sistemul nostru intern. Şi atunci nu putem vorbi despre faptul ca noi degrabă să putem da sau lua energie din această direcţie”.
Aceiaşi este situaţia cînd vine vorba despre gazoducte. Iată cum explică Victor Parlicov încetineala cu care sunt puse în aplicare proiectele de construcţie a unor interconexiuni energetice cu Estul, proiecte despre care se discută de ani de zile, dar fără ca lucrurile se pornească din loc.
Victor Parlicov: “Acum se preconizează construcţia liniei de 400 de Kilovolţi Bălţi-Suceava. Dacă asta o să se întâmple, în tarif la Moldelectrica va trebui să adăugăm vreo 32 de milioane de euro. Va creşte tariful. Dar ca să ai o conexiune sigură cu România, este nevoie de vreo trei linii din astea. Şi atunci trebuie să construim o linie din centru, de la Chişinău spre Iaşi şi de unit sudul, Vulcăneştiul adică, cu central. Şi asta costă vreo 200 de milioane de dolari dacă nu euro. Deci, de unde bani?”
Costurile aderării la sistemul energetic european mai includ reformarea infrastructurii energetice interne rămase la nivelul anilor sovietici, ceea ce îl face şi pe expertul Ion Preajcă de la ziarul Economist să fie sceptic în legătură cu şansele Moldovei de a se conecta într-un viitor previzibil la sistemele energetice europene.
Ion Preajcă: “E nevoie de investiţii enorme şi pentru a dezvolta generarea de energie, iar statul nu are capacitatea asta. Nu poţi să stai cu nişte CET-uri de 50 de ani care generează doar pierderi şi să aştepţi să ţi le modernizeze cineva.“
Republica Moldova a început procesul de integrare a sistemului său energetic în cel al Uniunii Europene în comun cu Ucraina, iar conectarea concomitentă ar fi în cazul Moldovei mai lesnicioasă date fiind legăturile solide pe care le are cu vecinul său din Est. Specialiştii moldoveni cred însă că, din diferite motive, Ucraina nu se grăbeşte să avanseze procesul, prin urmare Moldova nu se poate bizui prea mult pe tandemul cu vecinul răsăritean.
Directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică, Victor Parlicov, estimează că va fi nevoie de mai mulţi ani până se va putea vorbi despre şanse reale de integrare a Moldovei în spaţiul energetic european.
Victor Parlicov: “Din punct de vedere fizic, interconexiunile cu vecinul nostru România, prin care noi suntem fizic conectaţi la ţarile din comunitatea energetică sunt foarte slabe. Noi avem doar trei linii de 110 Kilovolţi şi una de 400, care nu este conectată practic cu sistemul nostru intern. Şi atunci nu putem vorbi despre faptul ca noi degrabă să putem da sau lua energie din această direcţie”.
Aceiaşi este situaţia cînd vine vorba despre gazoducte. Iată cum explică Victor Parlicov încetineala cu care sunt puse în aplicare proiectele de construcţie a unor interconexiuni energetice cu Estul, proiecte despre care se discută de ani de zile, dar fără ca lucrurile se pornească din loc.
Victor Parlicov: “Acum se preconizează construcţia liniei de 400 de Kilovolţi Bălţi-Suceava. Dacă asta o să se întâmple, în tarif la Moldelectrica va trebui să adăugăm vreo 32 de milioane de euro. Va creşte tariful. Dar ca să ai o conexiune sigură cu România, este nevoie de vreo trei linii din astea. Şi atunci trebuie să construim o linie din centru, de la Chişinău spre Iaşi şi de unit sudul, Vulcăneştiul adică, cu central. Şi asta costă vreo 200 de milioane de dolari dacă nu euro. Deci, de unde bani?”
Costurile aderării la sistemul energetic european mai includ reformarea infrastructurii energetice interne rămase la nivelul anilor sovietici, ceea ce îl face şi pe expertul Ion Preajcă de la ziarul Economist să fie sceptic în legătură cu şansele Moldovei de a se conecta într-un viitor previzibil la sistemele energetice europene.
Ion Preajcă: “E nevoie de investiţii enorme şi pentru a dezvolta generarea de energie, iar statul nu are capacitatea asta. Nu poţi să stai cu nişte CET-uri de 50 de ani care generează doar pierderi şi să aştepţi să ţi le modernizeze cineva.“
Republica Moldova a început procesul de integrare a sistemului său energetic în cel al Uniunii Europene în comun cu Ucraina, iar conectarea concomitentă ar fi în cazul Moldovei mai lesnicioasă date fiind legăturile solide pe care le are cu vecinul său din Est. Specialiştii moldoveni cred însă că, din diferite motive, Ucraina nu se grăbeşte să avanseze procesul, prin urmare Moldova nu se poate bizui prea mult pe tandemul cu vecinul răsăritean.
