Cifrele cu privire la numărul cetăţenilor RM aflaţi la muncă peste hotare nu spun ceva foarte clar, pentru că datele sunt contradictorii. Se vorbeşte despre 600.000 emigranţi, oficial, dar şi de circa 1 500 000, neoficial. Repartiţia lor pe ţări la fel rămâne o enigma, cel puţin la nivel public.
Ceea ce se cunoaşte însă graţie studiilor Băncii Mondiale este că cei mai mulţi bani din munca moldovenilor peste hotare vin din Rusia şi Italia şi că Moldova s-ar poziţiona pe locul II în lume după valoarea remitenţelor ajunse în ţară.
Până la recesiune, acestea ajunseseră să constituie 36 la sută din PIB, iar după ce moldovenii nu au mai putut conta pe aceliasi salarii in strainatatea lovita de criză, cota se redusese până la 23 la sută în 2009.
Datele cele mai recente cu care operează Biroul Naţional de Statistică arată că în Federaţia Rusă s-ar afla cca. 180 de mii de moldoveni, iar în ţarile UE – peste 90 de mii, cei maim mulţi în Italia, Portugalia şi România. În Israel şi Turcia s-ar mai afla 8 mii de cetăţeni moldoveni, iar numărul celor din Grecia ar fi de 3 mii. Datele nu includ însă şi moldovenii care părăsesc ţara definitiv împreună cu familiile, motiv din care organizaţiile internaţionale sugerează că cifrele real ar fi cel puţin duble.
Studiile care s-au făcut până acum au arătat că vârsta medie a celor plecaţi la muncă în străinătate este de 35 de ani, mai mult de jumătate ar proveni din localităţile rurale şi două treimi dintre ei ar fi bărbaţi.
Motivele de baza ale exodului populaţiei surprinse de sondaje sunt veniturile reduse în ţară, lipsa locurilor de muncă, dar şi starea jalnică a localităţilor rurale. Un alt motiv este lipsa oportunităţilor de creştere profesională, mulţi cetăţeni moldoveni mai migrând în căutarea unei vieţi mai uşoare, cu costuri de trai mai reduse, dar şi pentru a obţine venituri şi a-şi construi case de locuit.
Un studiu mai vechi a arătat de asemenea că majoritatea celor chestionaţi ar prefera să muncească în ţările Uniunii Europene, în Canada şi SUA, dar şi în ţările CSI sau chiar Australia.
Cercetările au mai arătat că deşi ajung mai uşor în ţările CSI, migranţii moldoveni nu se simt în siguranţă acolo. În Rusia, de exemplu, ei sunt angajaţi în special ca muncitori necalificaţi, au mari probleme cu legalizarea statutului, sunt sancţionaţi cu duritate pentru încălcări, iar majoritatea lor nu au încheiate contracte de muncă. Tot în Rusia, moldovenii lucrează mai mult în domeniul construcţiilor, dar se mai ocupă şi cu comerţul în magazine şi în pieţe, şi, aşa cum recunosc chiar angajatorii ruşi, acceptă să lucreze în condiţii grele neacceptate de localnici. O parte din cei care emigrează în căutare de lucru ajung şi victime ale traficului cu fiinţe umane.
Cu privire la situaţia moldovenilor în ţarile UE, studiile lipsesc cu excepţia Italiei, unde, aşa cum arată rapoartele Caritas-ului, moldovenii sunt una din cele mai integrate și mai respectate comunități străine.
Până acum, autorităţile de la Chişinău au încercat, în repetate rânduri, să lanseze programe de atragere a cetăţenilor săi înapoi în ţară, însă, fără prea mare succes, în opinia observatorilor.
Ceea ce se cunoaşte însă graţie studiilor Băncii Mondiale este că cei mai mulţi bani din munca moldovenilor peste hotare vin din Rusia şi Italia şi că Moldova s-ar poziţiona pe locul II în lume după valoarea remitenţelor ajunse în ţară.
Până la recesiune, acestea ajunseseră să constituie 36 la sută din PIB, iar după ce moldovenii nu au mai putut conta pe aceliasi salarii in strainatatea lovita de criză, cota se redusese până la 23 la sută în 2009.
Datele cele mai recente cu care operează Biroul Naţional de Statistică arată că în Federaţia Rusă s-ar afla cca. 180 de mii de moldoveni, iar în ţarile UE – peste 90 de mii, cei maim mulţi în Italia, Portugalia şi România. În Israel şi Turcia s-ar mai afla 8 mii de cetăţeni moldoveni, iar numărul celor din Grecia ar fi de 3 mii. Datele nu includ însă şi moldovenii care părăsesc ţara definitiv împreună cu familiile, motiv din care organizaţiile internaţionale sugerează că cifrele real ar fi cel puţin duble.
Studiile care s-au făcut până acum au arătat că vârsta medie a celor plecaţi la muncă în străinătate este de 35 de ani, mai mult de jumătate ar proveni din localităţile rurale şi două treimi dintre ei ar fi bărbaţi.
Motivele de baza ale exodului populaţiei surprinse de sondaje sunt veniturile reduse în ţară, lipsa locurilor de muncă, dar şi starea jalnică a localităţilor rurale. Un alt motiv este lipsa oportunităţilor de creştere profesională, mulţi cetăţeni moldoveni mai migrând în căutarea unei vieţi mai uşoare, cu costuri de trai mai reduse, dar şi pentru a obţine venituri şi a-şi construi case de locuit.
Un studiu mai vechi a arătat de asemenea că majoritatea celor chestionaţi ar prefera să muncească în ţările Uniunii Europene, în Canada şi SUA, dar şi în ţările CSI sau chiar Australia.
Cercetările au mai arătat că deşi ajung mai uşor în ţările CSI, migranţii moldoveni nu se simt în siguranţă acolo. În Rusia, de exemplu, ei sunt angajaţi în special ca muncitori necalificaţi, au mari probleme cu legalizarea statutului, sunt sancţionaţi cu duritate pentru încălcări, iar majoritatea lor nu au încheiate contracte de muncă. Tot în Rusia, moldovenii lucrează mai mult în domeniul construcţiilor, dar se mai ocupă şi cu comerţul în magazine şi în pieţe, şi, aşa cum recunosc chiar angajatorii ruşi, acceptă să lucreze în condiţii grele neacceptate de localnici. O parte din cei care emigrează în căutare de lucru ajung şi victime ale traficului cu fiinţe umane.
Cu privire la situaţia moldovenilor în ţarile UE, studiile lipsesc cu excepţia Italiei, unde, aşa cum arată rapoartele Caritas-ului, moldovenii sunt una din cele mai integrate și mai respectate comunități străine.
Până acum, autorităţile de la Chişinău au încercat, în repetate rânduri, să lanseze programe de atragere a cetăţenilor săi înapoi în ţară, însă, fără prea mare succes, în opinia observatorilor.
