Linkuri accesibilitate

Infiltrarea de către Securitate a lumii literaților germani


Controversa Dieter Schlesak - Claus Stephani

Am fost două săptămîni la Bucureşti, unde am citit documente din arhiva fostei Securităţi. În perioada absenţei mele din Berlin, au apărut în presa germană noi dezvăluiri legate de trecutul unor autori din România. Astfel, scriitorul Dieter Schlesak, care după plecarea s-a din România, în 1969, s-a stabilit în Italia, a descoperit în dosarul său cîteva note semnate de „Stein Otto“. Acesta este pseudonimul poetului Oskar Pastior, despre care s-a aflat în septembrie că a acceptat să colaboreze cu Securitatea română.

Cazul Pastior a declanşat un val de comentarii în presa germană. Fără a avea însă dovezi documentare, Schlesak avansează teza că Pastior ar fi vinovat de moartea unui alt poet german din România, Georg Hoprich, condamnat politic în 1961. În urma traumelor provocate de represiunea aparatului poliţienesc, Hoprich s-a sinucis în anul 1969. Din cele 5 volume ale dosarul său penal (ACNSAS, P 013366), însă, nu rezultă că Securitatea l-ar fi folosit pe Oskar Pastior ca martor al acuzării. Nu este exclus să existe dovezi în alte dosare care deocamdată încă nu au fost identificate.

În mai multe articole şi interviuri Schlesak vorbeşte şi despre faptul că Securitatea i-a fabricat un dosar de colaborator (cf. ACNSAS, R 310059). Falsul este confirmat de lectura atentă a documentelor acesibile cercetătorilor. În acest context, Schlesak a amintit şi de activitatea nefastă a unui alt colaborator neoficial al poliţiei politice din România, conspirat sub mai multe nume: „Mircea Moga“, „Marin“ şi „Moga“.

În vederea preîntîmpinării altor dezvăluiri „Moga“ - care se numeşte Claus Stephani - a publicat în ziarul „Frankfurter Algemeine Zeitung“ (20.11.2010) un articol în care aruncă, fără nicio probă documentară, asupra lui Schlesak suspiciuni nefondate. Comparînd cazul său cu cel al lui Schlesak, fostul redactor al revistei bucureştene „Neue Literatur“ Claus Stephani sugerează cititorilor că el ar fi fost, de fapt, o victimă a Securităţii care i-ar fi fabricat un dosar imaginar de colaborator neoficial. Afirmaţiile lui Stephani sunt contrazise de dovezile existente în diversele dosare în care pot fi depistate chiar şi chitanţele pentru recompensele primite de la poliţia secretă pentru activitatea depusă (cf. ACNSAS, D 13381, vol. 7, f. 380).

Într-o scrisoare de protest, publicată de laureata Premiului Nobel pentru Literatură, tot în ziarul „Frankfurter Allgemeine“ (23.11.2010), Herta Müller califică aserţiunile lui Stephani drept insinuări şi denaturări ale realităţii.

O replică asemănătoare conţine şi interviul cu Schlesak, apărut în săptămînalul „Die Zeit“ (Nr. 48, 25.11.2010).

Cert este că după 1961 Stephani a furnizat Securităţii, aproape fără întrerupre, nenumărate informaţii operative, utilizate de politiţia secretă pentru suprimarea politică a unor scriitori şi intelectuali.
Previous Next

XS
SM
MD
LG