„O singură lume” - 3 ani de la lansarea proiectului

„Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată”

Pentru Lidia Litvinova de 11 ani recitarea imnului Moldovei este un succes de care e mândră. Dacă în această vară copila număra pe degete cuvintele pe care le ştia în română, obişnuitele: „pâine”, „masă”, „bună ziua”, astăzi se laudă că nu îi sunt străine versurile lui Eminescu sau Mateevici.

Vocabularul Lidiei s-a îmbogăţit în această vară, după ce a cunoscut mai mulţi copii din Chişinău şi regiunea transnistreană. De fapt, îmi spune copila originară din oraşul Ceadîr-Lunga, a fost pentru prima dată când a vorbit cu semeni din alte regiuni ale ţării decât Găgăuzia.

Lidia Litvinova: „Mi-am dat seama că suntem la fel, că nu sunt răi, că avem aceleaşi drepturi. Fiecare dintre noi are ceva special, ne deosebim doar prin culoarea pielii şi cea a părului. Nu cred că necunoaşterea limbii e un motiv de ceartă, mai ales că fiecare dintre noi este mai bogat dacă cunoaşte mai multe limbi”.

A devenit deja o tradiţie organizarea şcolii de vară „O singură lume”. În fiecare an zeci de copiii din regiunea transnistreană, Găgăuzia şi oraşe din centrul Moldovei se întâlnesc pentru a spulbera stereotipul că copiii din cele trei regiuni ar fi diferiţi. Singura diferenţă, îmi spune Alexandru Spiridon din oraşul Râbniţa, e limba în care comunică. Însă şi pentru această barieră s-au găsit soluţii.

Alexandru Spiridon: „Dacă unul dintre noi vorbea în rusă, ca mine, de exemplu, un coleg îmi traducea discuţia. Când acesta obosea, era înlocuit de un alt coleg. Respectiv, atunci când cineva avea nevoie de traducere în limba rusă, eu eram primul care îi săream în ajutor. Indiferent din ce regiune a ţării suntem ne unesc interesele comune, dansurile, muzica pe care o ascultăm”

Copiii chiar au sugerat că maturii ar trebui să le urmeze exemplul şi să dea dovadă de mai multă toleranţă:

„Cred că ei trebuie să-şi amintească că suntem simpli şi să nu se uite la toate lucrurile mai serioase”.

„Cam prea dificili sunt ei, se încurcă singuri în vorbele lor. Ar trebui să fie mai simpli, să nu accentueze fiecare problemă care se discută în aceste regiune. Când eşti mai simplu, mai uşor îi înţelegi pe cei din jur şi găseşti o limbă comună mai liber”.

„Eu cred că dacă ar comunica maturii, adică între Transnistria şi Chişinău, cred că s-ar schimba multe în ţara noastră”.

„Transnistria s-ar uni cu Moldova”.

„Am fi un stat mai mare.

EL: Dar suntem un stat.

„Nu, totuşi este o oarecare diferenţiere între noi şi ei”

Dar cum văd maturii copiii din cele trei regiuni? Tatiana Litvinova, preşedinta organizaţiei „Integrare” din Găgăuzia i-a urmărit timp de trei ani, atât cât durează proiectul „O singură lume” şi e cea mai indicată să spună prin ce se sunt deosebiţi copiii din Găgăuzia de cei de la Chişinău sau regiunea transnistreană.

Tatiana Litvinova: „Copiii din Transnistria îi vedem mai activi şi chiar putem spune uşor agresivi. Cei din centrul ţării, din împrejurimile Chişinăului sunt foarte binevoitori, foarte veseli. Cei din Găgăuzia i-aş caracteriza ca fiind foarte atenţi. Însă atunci când se întâlnesc la un loc aceste diferenţe dispar. Înţeleg că cu toţii suntem la fel, interesanţi în felul nostru. De multe ori i-am auzit pe copiii din Găgăuzia spunând că moldovenii, de fapt, sunt foarte buni, în ciuda stereotipurilor pe care le aud acasă”.

Adolescenţii de astăzi sunt primarii, jurnaliştii sau politicienii de mâine, îmi spune Tatiana Litvinova. Ea speră că atunci când vor creşte mari, copiii vor apela la amintiri pentru a rezolva un conflict, ştiind deja că problemele pot fi depăşite prin înţelegere şi comunicare.