Într-un bilanţ al anului cultural german 2010, un loc de frunte ocupă cele trei expoziţii dedicate Hertei Müller. În aprilie la München, în septembrie la Berlin şi în decembrie la Stuttgart. Sub titlul „Podoaba rece a vieţii“, expoziţiile au prezentat numeroase aspecte inedite din biografia laureatei Premiului Nobel pentru Literatură. Expoziţia din Stuttgart se deosebeşte oarecum de primele două, punînd un accent pe dezvăluirile legate de trecutul poetului născut la Sibiu şi deportat, în 1945, în U.R.S.S., Oskar Pastior.
Tema trecutului recent se află şi în atenţia revistei „Sinn und Form“ (nr. 6, 2010), editată de Academia de Arte din Berlin. Cunoscutul scriitor şi preot evanghelic sas din România, Eginald Schlattner relatează, pe larg, într-un interviu, despre tematica romanelor sale. Toate reflectă experienţe traumatice autobiografice. Autorul celor 3 romane „Cocoşul decapitat“, „Mănuşile roşii“ şi „Pianul în ceaţă“ a fost confruntat, deseori, cu acuzaţii nefondate de colaboraţionism. Acuzaţiile se bazează pe faptul că Schlattner a fost martor în procesul de la Braşov, intentat, în 1959, unui grup de scriitori. În toată această poveste se uită că el însuşi a fost condamnat în urma unui proces politic.
Revista „Sinn und Form“ mai publică încă trei texte în care se analizează alte faţete ale represiunii politice din România comunistă. Într-unul din aceste eseuri se vorbeşte despre urmărirea lui Emil Cioran de către Securitate. Într-un alt eseu se prezintă metodele folosite de către poliţia politică în vederea destrămării „Grupului de Acţiune Banat“.
Revista mai cuprinde şi un eseu al lui Norman Manea, în care scriitorul român stabilit în America tematizează problema conservării limbii materne într-un mediu lingvistic străin.
