Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Viața prin plasmă


Sute de canale repetitive sau doar stupide ascund cele cîteva posturi serioase pe care însă un public reeducat la regimul de permanență tv nu le mai caută.


Televizoarele masive, cu burtă la spate, ecrane mici și multe kilograme au plecat la muzeu. În majoritatea statelor occidentale, semnalul tv analog va fi înlocuit din 2012 cu semnal tv digital care poate fi recepționat numai cu televizoare de ultimă generație. Altfel spus, plasmele, LED-urile și LCD-urile sau mai direct, televizoarele ușoare și ultraplate, cu ecrane mari și greutate de dietă.

Procesul e avansat și în Est, unde la început, așa numitele plasme au dat simbolul de prosperitate al parveniților. Între timp, ieftinirea a adus cu sine și răspîndirea. Însă schimbarea televizoarelor modifică și relația cu telespectatorul. Fostul privitor pasiv și limitat care se uita seara la televizor și știa cu o săptămînă înainte ce va vedea a dispărut.

Plasma impune o prezență mult mai apropiată, o aderență care lipește spectatorul de ecran. Imaginea domină categoric privitorul. Oferta de canale e nelimitată și își amețește clientul. Sute de canale repetitive sau doar stupide ascund cele cîteva posturi serioase pe care însă un public reeducat la regimul de permanență tv nu le mai caută. Noul telespectator se uită la telvizor fără să mai aleagă sau are senzația că alege dar se întîlnește mereu cu același produs. Televiziunea e, acum, un sport continuu și un planificator strict al vieții casnice.
XS
SM
MD
LG