Daniela Munca: „Am făcut studii de masterat la Universitatea din Mississippi şi am făcut masterat în educaţie, cu specializarea în tehnologii moderne în predarea unei limbi străine.”
Europa Liberă: Şi despre ce premiu este vorba?
Daniela Munca: „În fiecare lună Departamentul de stat nominalizează pe cei mai activi absolvenţi din comunităţile din toată lumea, din toate ţările, care au proiecte de schimb cu Statele Unite şi au fiecare în parte câte o comunitate activă de absolvenţi. Diferite organizaţii sau locale, sau internaţionale, care lucrează cu aceşti absolvenţi desemnează pe cei, care sunt cei mai activi şi implemetntează cele mai de succes proiecte.”
Europa Liberă: Când spuneţi absolvenţi, îi aveţi în vedere pe toţi acei care au fost în programe de schimb? Nu doar în turism?
Daniela Munca: „Cei care au participat. Numai cei care au primit un certificat de absolvire a unui program oficial cu Statele Unite. De exemplu Work and Travel nu intră în această categorie.”
Europa Liberă: Toţi acei care intră în aceste programe, aşa sau altfel, se transformă într-un fel de agenţi de influenţă, aşa le spun adversarii americanilor. Ca şi cum ei au virusul „spionitei”. Dumneavoastră vă simţiţi spion american?
Daniela Munca: „Ca să fiu sinceră, experienţa mea nu poate fi numită numai americană. Experienţa, pe care am avut-o eu în State, este una internaţională, pentru că am avut ocazia să lucrez cu naţionalităţi diferite, să fac practica în organizaţii, care lucrează la rândul lor cu foarte multe organizaţii internaţionale. Aşa că experienţa mea şi bănuiesc a celor care sunt colegii mei din Moldova, absolvenţi, este una internaţională şi nu una americană. Deci, cultura americană reprezintă doar un segment din experienţa, pe care am acumulat-o noi acolo.”
Europa Liberă: Noi, la Europa Liberă, care suntem finanţaţi din bani bugetari americani, de multe ori suntem nevoiţi să intrăm în asemenea polemici cu antioccidentalii, cu antiglobaliştii, cu antiamericanii şi replica principală este că democraţia americană nu este perfectă. Cum răspund eu la aceste nemulţumiri, aţi auzit poate. Acum vreau să-mi răspundeţi Dumneavoastră la acest reproş.
Daniela Munca: „Bănuiesc că termenul ca atare de democraţie presupune, de fapt, existenţa unor lucruri bune şi a unor lucruri, la care trebuie să se lucreze în continuare. Şi nu există, probabil, nici o democraţie, care ar fi perfectă. Nu există perfecţiune de fapt, în general. Modelul american este un model, care încearcă să devină unul din exemplele pentru toate ţările, care vor să devină democratice. Şi iarăşi, noi, fiind o ţară tânără democratică, putem să implementăm unele din acele principii, care sunt promovate de democraţia americană. Aceasta nu înseamnă că noi o să copiem un model perfect. Pentru că nu există perfecţiune, în primul rând. În al doilea rând, unele principii care ar avea valoare în Statele Unite, nu neapărat pot să-şi găsească împlinirea aici, aşa cum suntem noi în Moldova, aşa cum înţelegem noi libertatea cuvântului, democraţia şi toate celelalte noţiuni, care sunt asociate în mod normal cu democraţia. Eu cred că fiecare din noi îşi crează un concept şi noi fiecare avem păreri diferite despre ceea ce se numeşte democraţie. Şi acceptăm unele sau alte elemente din modelul ăsta, pe care-l oferă Statele Unite. De aceea, bănuiesc că putem să discutăm la nesfârşit. Democraţia, aşa cum o vedem noi în Moldova, este un exemplu unic şi este încă în creare. Aşa că s-ar putea să avem şi noi un model nu mai rău decât cel creat de Statele Unite, peste câţiva ani. Cu cât mai curând, cu atât mai bine.”
Europa Liberă: Când le vorbiţi studenţilor Dumneavoastră, cărora le predaţi limba engleză, ca să spuneţi de la om la om despre trei trăsături ale societăţii americane, care vă încântă şi trei, care vă deranjează, care nu vă plac.
Daniela Munca: „Deci, în primul rând, mi-a plăcut faptul că în Statele Unite oamenii sunt deschişi spre ceva nou. Şi sunt foarte curioşi să afle. Prima întrebare este - de unde sunteţi? După aceea apar diferite întrebări, legate de istorie, de geografie, de cultură. Oamenii sunt foarte deschişi să înveţe ceva nou. Oamenii sunt foarte dornici să înveţe din exemplu, să nu înveţe istoria sau geografia din manual, dar să cunoască cât mai multe persoane. Şi este de fapt o trăsătură specifică a cetăţenilor americani de a-şi face prieteni din diferite ţări. Şi asta a fost primul lucru care mi s-a părut foarte interesant. Sunt mult mai deschişi spre lucruri noi, decât am fi noi, poate, în unele privinţe. O altă caracteristică este mândria, pe care o are poporul american faţă de cultura şi istoria lor. Deşi au o istorie relativ mică, comparativ cu Europa, de exemplu, sunt foarte mândri că sunt americani. Sunt foarte mândri de fiecare părticică din istorie. Şi zic eu că noi, moldovenii ar trebui să învăţăm lucrul ăsta de la ei. Şi să fim şi noi la fel de mândri de cultura pe care o avem, de limba pe care o vorbim, de literatura, de oamenii, care ne reprezintă în Moldova sau peste hotare. Naţionalismul, dar într-o formă foarte sănătoasă, cum am văzut-o eu în Statele Unite, este un lucru bun şi este un lucru de învăţat de la ceea ce numim noi democraţia americană.”
Europa Liberă: Dar, a propos, de istorie – cum e cu Pieile roşii? Cu petele ruşinoase din această istorie?
Daniela Munca: „Acum nimeni nu neagă această parte a istoriei. Şi chiar am avut ocazia să merg la o rezervație de indieni americani din Marele Canion şi chiar am fost surprinsă de faptul că absolut toţi americanii recunosc că a fost o greşeală, sau recunosc că lucrurile ar fi putut să fi decurs într-un alt mod. Şi faptul că ei recunosc, că a fost o perioadă nu neapărat perfectă a istoriei, este deja un lucru foarte bun, aşa cum îl văd eu. Este o interpretare sănătoasă a evenimentelor, care au avut loc atunci şi este un eveniment deschis, lumea are acces la informaţie, la date, la statistică ş.a.m.d. Au o atitudine foarte corectă şi vorbesc despre fapte – iată ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat şi nu trebuia să se fi întâmplat într-un fel sau altul. Şi se discută deschis. Şi asta, de fapt, înseamnă democraţie. Poate Statele Unite sunt considerate un stat atât de democratic şi datorită faptului că au avut aceste segmente de istorie. De fapt, la universitatea la care am mers eu, Universitatea din Mississippi are o tradiţie deosebită în ceea ce priveşte relaţia cu afro-americanii, aşa cum îi numesc ei, sau oamenii de culoare. A fost, de fapt, ultima universitate din Statele Unite, care i-a acceptat pe studenţii de culoare la egal cu ceilalţi. Şi am învăţat foarte multe momente importante din istorie. Şi de aceea cred eu că Statele Unite este acolo unde este acuma şi au foarte multe lucruri de invidiat şi de învăţat şi datorită acestor momente din istorie. Bănuiesc eu că au învăţat la maximum ce au putut din aceste momente.”
Europa Liberă: Lucrurile care nu vă plac la americani, există?
Daniela Munca: „Mie mi s-au părut Statele Unite o ţară a contrastelor. Pe cât sunt ei de deschişi în unele lucruri, pe atât sunt conservativi în alte lucruri. Sunt foarte multe principii legate de religie, de exemplu, sau de căsătorie, sau de problema avortului, în care unii americani sunt foarte şi foarte conservativi, sunt foarte şi foarte închişi. Mie mi s-a părut un contrast foarte vădit între ceea ce de fapt reprezintă cultura americană şi unele lucruri, care se întâmplă pe teritoriul Statelor Unite. În acelaşi timp, bănuiesc, că este un lucru firesc pentru că Moldova este o ţară mică, dar avem oameni atât de diferiţi, regiuni atât de diferite, o tradiţie atât de diferită, de la Nord la Sud. Vă daţi seama, Statele Unite, care se întinde pe un teritoriu impresionant şi având oameni, care vin cu rădăcini şi cu tradiţii atât de diferite. La fel sunt nişte lucruri, care la un moment dat pot să se contrazică, sau la un moment dat nu evoluează atât de rapid, pe cât ar evolua în alte regiuni.”
Europa Liberă: De exemplu, faptul că în unele state se păstrează pedeapsa capitală.
Daniela Munca: „Da.”
Europa Liberă: E o chestie ca şi cum strigătoare la cer, din perspectiva democraţiei moderne.
Daniela Munca: „Dar iarăşi, fiecare stat are o anumită autonomie în a-şi hotărî legile. Iarăşi, unele legi vin din statistică. De exemplu, dacă într-un stat nivelul de criminalitate este foarte ridicat, atunci aceasta ar putea fi ca o justificare pentru a menţine pedeapsa cu moartea. Un alt lucru, despre care eu am aflat mai multe, e educaţia sexuală în şcoală. Sunt şi eu profesor şi mi s-a părut foarte straniu, că unele lucruri nu se discută şi în unele şcoli nu este educaţia sexuală, aşa cum mă gândeam eu şi mă aşteptam să fie. De ce? Pentru că, iarăşi, regiunile de Sud, mai ales, unde am făcut eu studiile, sunt foarte conservative şi ei nu recunosc relaţiile sexuale în afara căsătoriei, da? Ceea ce poate nouă ni s-ar părea de modă veche. Dar în unele regiuni aşa este privit şi nu se discută. Şi este o dezbatere foarte aprigă în jurul acestui subiect. Subiectul legat de minorităţile sexuale, în general. Iarăşi avortul, care este o problemă stringentă de câţiva ani în Statele Unite. Foarte multe lucruri se dezbat şi există extreme la un moment dat şi asta mi s-a părut mie interesant, din punct de vedere al unui cetăţean moldovean. Pentru că noi întotdeauna ne plângem, că nu avem noi democraţie. Să ştiţi, că un lucru pe care l-am învăţat în State este că de fapt noi în unele privinţe suntem la fel de democraţi, chiar dacă nu mai democraţi decât alte regiuni ale lumii, de ce nu? Şi pot să spun cu mândrie, că vin dintr-o ţară democratică. În 2006, de fapt, foarte multe întrebări, pe care le primeam în State erau de genul: „Dumneata vii dintr-o ţară comunistă. Cum este situaţia acolo? Nu-i aşa că nu aveţi dreptul să vorbiţi liber pe stradă?”. Sau: „Nu-i aşa că nu aveţi Coca-Cola în vânzare?”. Sau: „Da, îl cunoaşteţi cumva pe Michael Jackson, a ajuns cumva muzica acolo?” Foarte multe întrebări, care veneau din faptul, zic eu, că lumea nu cunoştea suficientă informaţie despre ţărişoara noastră şi despre istoria ei, cum vine aceeaşi Uniunea Sovietică, cum s-a destrămat, cum au evoluat lucrurile. Mi s-a părut un lucru intersant şi o responsabilitate de a împărtăşi adevărul şi a spune: uite cum stau lucrurile la noi în ţară. Şi chiar, dacă am avut o perioadă un guvern comunist, nu înseamnă că nu am avut dreptul să vorbim liber, nu am avut dreptul să circulăm liber, să venim în Statele să facem studiile. Şi din acest motiv, iarăşi, consider eu că ne putem considera şi noi la rândul nostru o ţară democratică.”
Europa Liberă: Ultima întrebare. Şi vreau să verific o impresie – este adevărat, că deja s-a constituit o naţiune americană, din care fac parte mexicani, foşti irlandezi, italieni, chinezi, etc. Impresia Dumneavoastră care este?
Daniela Munca: „O să încep cu o anecdotă – prima dată când am fost în State, în 2004, am fost la o tabără de vară din cadrul organizaţiei Y.M.C.A., este cea mai mare organizaţie de lideri de tineret în programe educaţionale. Lucram cu toţii într-un birou. Şi a venit, la un moment dat, un tânăr de origine asiatică. Bănuiam eu că era sau din Japonia sau din Tailanda. Şi a venit şi a zis, că vreau să vorbesc cu fratele meu. La care eu instinctiv am răspuns că, de fapt, nu cred, că fratele Dumneavoastră este la noi. Pentru că noi toţi ceilalţi eram de origine europeană sau americană. La care el a spus: „nu, ăsta este fratele meu”. Şi mi-am dat seama, că el de fapt a fost înfiat. Într-o familie din care mai făcea parte încă o persoană de culoare. Şi mie mi s-a părut atunci foarte straniu – de ce o familie de americani ar înfia o persoană din Asia şi o persoană, să zicem, din Africa sau America de Sud. Şi mi s-a părut foarte straniu. Dar am observat, că ei toţi se consideră americani. Şi o spun foarte mult şi o spun foarte simplu. Şi o consideră o realitate ceea ce se numeşte concept american. A avea o piele de o culoare diferită, a vorbi o limbă diferită, a avea tradiţie diferită, de fapt, nu intră în contradicţie cu ceea ce se numeşte „Eu sunt american”. De exemplu, în Statele Unite limba spaniolă este practic în foarte multe oraşe la acelaşi nivel cu limba enegleză în ceea ce priveşte toate anunţurile oficiale – sunt în engleză şi în spaniolă. Deşi limba spaniolă se consideră limba celor veniţi, emigranţilor din Mexico, şi se spune că ei nu au aceleaşi drepturi. Se învaţă limba spaniolă în şcoală, se discută. Foarte multe staruri de origine latină se regăsesc în business-ul de pe teritoriul Statelor Unite, foarte multe vedete de cinema sunt de culoare sau sunt din alte regiuni, din Australia, din Orientul Mijlociu, de ce nu. Şi acest lucru îmi spune mie, că de fapt s-a coagulat şi s-a creat o naţiune, cum se numesc ei, americani, de care ei sunt foarte mândri. Şi probabil este un plus al lor faptul, că ei pot să combine atât de multe elemente diferite, culturi diferite, culori diferite, tradiţii diferite. Asta face cultura americană interesantă. Şi poate acest lucru este un element al acelui vis american, despre care noi toţi vorbim şi pe care noi toţi ni-l dorim. Visul acesta s-a construit cu ani de zile. Şi faptul că comunitatea în sine americană a fost deschisă spre schimbări şi spre varietate, a fost un plus imens. Vorbim de toleranţă, vorbim de toate aceste elemente importante, pe care fiecare emigrant îl aduce, sau fiecare om de altă naţionalitate, care emigrează în Statele Unite, îl aduce în cultură, contează pentru ei. Şi de aceea mi s-a părut mie Statele Unite un loc foarte interesant şi îl recomand tuturor celor care vor avea ocazia să călătorească sau să facă studii peste hotare, neapărat să beneficieze de această oportunitate. Acum că sunt atâtea programe de schimb şi atâtea oportunităţi de a pleca în State Unite. Neapărat ceva interesant de a studia şi foarte multe lucruri interesante şi care pot fi învăţate de la americani.”
Europa Liberă: Şi pot deveni utile pentru noi.
Daniela Munca: „Neapărat, da.”
