Pe Anatol Spînu din Căinari, raionul Căuşeni, l-am găsit în doi timpi şi trei mişcări, întrebând prin sat, aşa cum m-a îndrumat chiar el „cum îl găsesc pe nevăzătorul care creşte ciuperci”.
Când ne-am întânit acum câteva zile, Anatol Spînu tocmai urmărea bunul mers al cultivării ciupercilor. Anatol Spînu a improvizat crescătoria de ciuperci în incinta fostului laborator de medicină preventivă, lăsată de mai mulţi ani în păragină. Ideea i-a venit fiind student la Facultatea de Biologie.
Anatol Spînu: „Mi-am luat teza de licenţă despre folosirea deşeurilor agricole în producţie. Atunci am lucrat în Agenţia Ecologică din Căuşani şi văzând cum dau focul la paie pe deal, cum ard solul, subsolul şi toate îngăşămintele şi microorganismele, cum se poluează biosfera, am hotărât să arătăm la oameni că din deşeurile date se poate de făcut bani. Învăţînd la facultate mi-am luat licenţa şi după asta am început să fac totul în practică. Deja al treilea an mă ocup cu creşterea ciupercilor”
Atunci cînd a decis să pună pe roate afacerea, soarta l-a pus l-a grea încercare.
Anatol Spînu: „Într-adevăr a fost un accident. Lucrând la ecologie alergam după nişte braconieri. Am vrut să-i prind şi m-am lovit cu o creangă în ochi. După asta au fost mai multe intervenţii chirurgicale, după care mi-am pierdut vederea”.
Deşi de atunci s-a prăbuşit în beznă, Anatol spune că nu a lăsat întunericul să pătrundă în sufletul lui: „Ce-i dat aceea o tragem dar să laşi mânile în jos şi să aştepţi să-ţi deie cineva nu-i normal. Ce înseamnă a fi? Înseamnă a face, a lucra, a produce ceva, a arăta că tu nu eşti mort, eşti viu şi vrei şi poți să munceşti şi ai idei care trebuie îndeplinite, făcute şi arătate. Asta înseamnă a fi”.
Deşi nu cerşeşte mila celor din jur, Anatol regretă că nevăzătorii sunt lipsiţi de ajutor din partea autorităţilor: „O fost o adresare la directorul Pieţei Centrale de la Chişinău, ca să ne facă o masă două pentru nevăzători, nevăzătorii care produc ceva, au o producţie oarecare, chiar şi o ceapă, o ciupearcă, o găină, un ou, o vacă, o brânză, să aibă unde o vinde. Să nu umble cu dânsa prin piaţă să se roage cuiva să o ieie în vânzare. Că el nu poate, el e nevăzător, nu poate să vândă”
Europa Liberă: Şi?
Anatol Spînu: „Până când nu s-a rezolvat nicio întrebare nimic. Aşteptăm”.
Anatol Spînu a oferit o bucată de pâne şi celor cinci săteni angajaţi la crescătorie. El spune că nu duce lipsă de braţe de muncă.
Anatol Spînu: „Lucrători sunt. Foarte mulţi vor să lucreze din cauza că la sat oamenii la momentul de faţă foarte puţini care au de lucru. Şcoala, primăria, grădiniţa. În rest nu funcţionează nicio întreprindere”
Opinia lui Anatol Spînu o împărtăşeşte şi Maria Bumbu, pe care am întâlnit-o lângă crescătorie în speranţa că ar putea să fie angajată la lucru:.
Maria Bumbu: „Vreu să vin şi eu la lucru, să mă primească. Unde să mă duc să lucrez? La prăşit numai. E greu, e greu pentru moldovenii noştri care sunt la pământ, e tare greu. Am muncit 35 de ani la fermă şi am ieşit la pensie cu 360 de lei. Poftim, ţine 5 copii”.
Astăzi, Anatol Spînu vrea să-şi dezvolte afacerea, să procure utilaj nou şi chiar să cumpere clădirea în care a improvizat crescătoria de ciuperci. Şi mai are o dorinţă... să susţină teza de licenţă pe care acum trei ani a fost nevoit să o abandoneze din cauza accidentului care i-a luat vederea.
Când ne-am întânit acum câteva zile, Anatol Spînu tocmai urmărea bunul mers al cultivării ciupercilor. Anatol Spînu a improvizat crescătoria de ciuperci în incinta fostului laborator de medicină preventivă, lăsată de mai mulţi ani în păragină. Ideea i-a venit fiind student la Facultatea de Biologie.
Anatol Spînu: „Mi-am luat teza de licenţă despre folosirea deşeurilor agricole în producţie. Atunci am lucrat în Agenţia Ecologică din Căuşani şi văzând cum dau focul la paie pe deal, cum ard solul, subsolul şi toate îngăşămintele şi microorganismele, cum se poluează biosfera, am hotărât să arătăm la oameni că din deşeurile date se poate de făcut bani. Învăţînd la facultate mi-am luat licenţa şi după asta am început să fac totul în practică. Deja al treilea an mă ocup cu creşterea ciupercilor”
Atunci cînd a decis să pună pe roate afacerea, soarta l-a pus l-a grea încercare.
Anatol Spînu: „Într-adevăr a fost un accident. Lucrând la ecologie alergam după nişte braconieri. Am vrut să-i prind şi m-am lovit cu o creangă în ochi. După asta au fost mai multe intervenţii chirurgicale, după care mi-am pierdut vederea”.
Deşi de atunci s-a prăbuşit în beznă, Anatol spune că nu a lăsat întunericul să pătrundă în sufletul lui: „Ce-i dat aceea o tragem dar să laşi mânile în jos şi să aştepţi să-ţi deie cineva nu-i normal. Ce înseamnă a fi? Înseamnă a face, a lucra, a produce ceva, a arăta că tu nu eşti mort, eşti viu şi vrei şi poți să munceşti şi ai idei care trebuie îndeplinite, făcute şi arătate. Asta înseamnă a fi”.
Deşi nu cerşeşte mila celor din jur, Anatol regretă că nevăzătorii sunt lipsiţi de ajutor din partea autorităţilor: „O fost o adresare la directorul Pieţei Centrale de la Chişinău, ca să ne facă o masă două pentru nevăzători, nevăzătorii care produc ceva, au o producţie oarecare, chiar şi o ceapă, o ciupearcă, o găină, un ou, o vacă, o brânză, să aibă unde o vinde. Să nu umble cu dânsa prin piaţă să se roage cuiva să o ieie în vânzare. Că el nu poate, el e nevăzător, nu poate să vândă”
Europa Liberă: Şi?
Anatol Spînu: „Până când nu s-a rezolvat nicio întrebare nimic. Aşteptăm”.
Anatol Spînu a oferit o bucată de pâne şi celor cinci săteni angajaţi la crescătorie. El spune că nu duce lipsă de braţe de muncă.
Anatol Spînu: „Lucrători sunt. Foarte mulţi vor să lucreze din cauza că la sat oamenii la momentul de faţă foarte puţini care au de lucru. Şcoala, primăria, grădiniţa. În rest nu funcţionează nicio întreprindere”
Opinia lui Anatol Spînu o împărtăşeşte şi Maria Bumbu, pe care am întâlnit-o lângă crescătorie în speranţa că ar putea să fie angajată la lucru:.
Maria Bumbu: „Vreu să vin şi eu la lucru, să mă primească. Unde să mă duc să lucrez? La prăşit numai. E greu, e greu pentru moldovenii noştri care sunt la pământ, e tare greu. Am muncit 35 de ani la fermă şi am ieşit la pensie cu 360 de lei. Poftim, ţine 5 copii”.
Astăzi, Anatol Spînu vrea să-şi dezvolte afacerea, să procure utilaj nou şi chiar să cumpere clădirea în care a improvizat crescătoria de ciuperci. Şi mai are o dorinţă... să susţină teza de licenţă pe care acum trei ani a fost nevoit să o abandoneze din cauza accidentului care i-a luat vederea.
