Luni
Dimineața are un gust intens de semne pe care încerc să le citesc cu ochii închiși. Cafeaua face legea o prințesă a situației care te blochează pe o perioadă ce ți-o dorești o veșnicie.
La birou oamenii fac coadă. Cetățeniile române sunt în vogă. Eu descriu în registrul meu de lucru acte de stare civilă prin care decedații se fac comozi pe foile albe, precum și toate căsătoriile lor și divorțurile la fel.
In timpul orei de masă, fug la filmările organizate de NOROC TV pentru un interogatoriu de suflet cu cea care se numește Indiana. Mi-i dragă această fată, pentru că i se potrivesc foarte bine țoalele pe care le poartă și curcubeul de culori asortate care nu-i face nici un rău. Pentru mine e cam dificil. Evantaiul din garderoba mea e năsol în fiecare dimineață.
Revin la birou unde clientii fac spume la gură. Am întîrziat cu 20 de minute. Telefonul se înroșește în minile mele de aranjamentele pe care trebuie să le fac pentru 23 mai, în legătură cu vizita unor scriitori la Soroca, eveniment organizat de Fundația pe care o conduc. E catastrofal.
Fug la sport. Am antrenament la sala și tare mi-aș dori să chiulesc, dar nu pot. Am plătit banii. Seara e bine. Feciorul Vasile vine târziu, dar îi simt degetele de la tălpi când îmi închide cu cel mai mic efort ușa, ca nu cumva să-l întreb: cât e ora?
Marți
Ploaia este cel mai genial fenomen pe care cerul l-a creat. Cafeaua pare și mai gustoasă. De azi înfulec doar legume. De la un timp încoace nu citesc dar înfulec pe bune toate cărție Dnei Carmen Hara. Până acum am lamentat la lucrările ei: Decodificarea destinului, Carma de zi cu zi. Acum mă aliniezi la ultima ei operă: Sănătate la trei niveluri. E deștept să poți să te concentrezi, dar nu e omenesc, s-o faci. Adică se poate, dar... o dată trăiești.
Amiaza vine cu noutăți pe net, le răsfoiesc la fiecare 30 de minute. Clienții mă abordează cu cele mai vestite întrebări: cum e posibil de autentificat o procură? Le răspund: cît ai zice pește. Mai toți vor să devină cetățeni români. E prea multă lume la coadă pentru legalizări de copii. Oamenii își descoperă strămoșii. Legile universului își fac drum în toată existența mea: Legea înțelepciunii, Legea evoluției, Legea energiei vibraționale, Legea iubirii, Legea Karmei.
Mă opresc aici. Seara o iau pe Carmen Hara de la început. Oare câte legi a născocit universul?
Feciorul Vasile îmi închide ușa, iar eu i-am pregătit pe masa lui de lucru un șir de întrebări. Cu ochii închiși văd ce mutră va face.
Mercuri
Cafeaua servită la frizerie este cea mai fantastică. Se bea cu bârfe. Iar ele sunt atât de siropoase.
Ziua e prea încărcată. Clienții se fac comod pe coridorul din fața biroului. Lucrez cu dosarele de succesiune, dau consultații, autentific acțiuni care mai de care.
Am un seminar organizat de Baroul de avocați americani în R. Moldova. Eu sunt raportor. Va trebui să-mi conturez speech-ul pentru o oră și 20 minute. Voi vorbi despre femeia în justiție, cariera juridică și îmbinarea jurisprudenței cu alte activități din alte domenii.
Prânzul este unul sec. Nu plec nicăieri. Am o tranzacție de vânzare-cumpărare. Acțiune care se întâmplă mai rar în ultima vreme. Oamenii nu au bani de a procura imobile. Mai mulți solicită declarații pentru a pleca peste hotare. Este evident și simțibil un exod în masă a moldovenilor.
Seara am o întîlnire cu o doamnă care îmi face plăcere s-o ascult. Dar ca de fiecare dată ea mă ascultă pe mine. Știu că sunt o țoapă uneori, dar atât de rar se întâmplă să mă asculte și pe mine cineva?! Târziu de tot am revenit acasă, și mai savurez din cele spuse de Iulia. Voi face un bagaj de somn bun, pentru toate nopțile din ultima vreme nedormite.
Joi
Vasile e în plină pregătire de examene. Am emoții și eu. Pleacă în Marea Britanie pentru a susține trei examene la Anglia Ruskin University. Dimineața îl trezesc cu pupici ca să nu-i tulbur ziua care e atât de prețioasă pentru el.
Primăvara parcă își intră în drepturi, e cald și se aud o mulțime de păsări. La birou e același tablou. Sunt surprinsă de un telefon la capătul firului căreia este o voce dragă. O aud de atâtea ori pe zi, dar parcă astăzi e mai specială.
Fug la frizerie. Am înscriere la medic. Susțin raportul în fața studenților cu privire la rolul femeii în justiție. Fetele sunt fantastice, doar că la finele raportului mi-au pus întrebări o mulțime dar mai puțin la subiect.
Particip la lansarea cărții de versuri „Egal” a textierei Vica Demici. O seară de muzică și poezie. Versurile sunt fantastice, precum și actorii care le-au citit: Andrei Sochircă și Ala Menșicov. Apoi, lansarea CD cu un videoclip a interpretei Larisa Busuioc. O seară de jazz cu caraoke. Am întâlnit mulți prieteni. Viața are gust și sens.
Vineri
Rămân repetentă la somn. Nici nu știu când voi recupera orele nedormite.
La serviciu ma asteapta o multime de oameni. M-am întrebat: oare ce program de muncă au ei? Sunt foarte punctuali și mă apostrofează dacă ies din program. Știu. Sunt oameni care vin în viața noastră pentru un anotimp pentru o vreme, iar alții pentru totdeauna. Unii vin în viața ta, dar nu rămân. Oare de ce?
Amiaza e plină de recenzii a acțiunilor notariale. A venit Dorin, un amic, pe care îl cred că e cel mai deștept la moment. Are răspuns la toate întrebările mele. Atât de rar îl văd. E o zi deosebită. Urmeaza o întîlnire cu o prietenă. Pleacă la odihnă pe insula Creta, Grecia. E o norocoasă. Vreau să-i urez o vacanță fantasică. Mi-i dor de Vasile, care pleacă pentru două săptămâni la Londra. N-am știut niciodată să mă despart.
*Viorica Nagacevschi. Nascuta la 13 decembrie 1968 in localitatea Cosauti, raionul Soroca. A absolvit Facultatea de litere si facultatea de drept la USM. Autoarea a trei volume de versuri: „Flori de ziua ta”, „Eroul zilei” si „Cheia”. Notar.
