Luni
După 2 ore de somn ajung la Radio, cam debusolat, nu ştiam cum să încep emisiunea. Rezultatele exit-poll-ului erau unele, cele de la CEC altele.
Jurnalul săptămînii consemnat de Anatol Caciuc
Fără o părere concretă ce s-a întîmplat, încerc să mă detaşez de tematică electorală, căci trebuia să prezint emisiunea „Ghid European”. Deja mai simplu. Aproape totul era pregătit – comentariul ambasadorul ţării noastre la Roma Gheorghe Rusnac, despre participarea preşedintelui interimar Marian Lupu la festivităţile prilejuite de consemnarea a 150 de ani de la Unificarea Italiei. De asemenea, interviul cu Aurel Ciocoi, ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Danemarcei cu ocazia Sărbătorii Naţionale a acestei ţări. Realizez că pe dimensiunea politicii externe este mai simplu decât pe cea internă.
Ziua de luni a trecut în aceeaşi atmosferă în care a început. Confuză. Tot aştept rezultatele alegerilor. Anişoara Florentina , fiica de 17 ani mă întreabă de ce nu s-a ţinut cont de propunerea ca să fie acceptată vîrsta de alegeri de la 16 ani. Oare aveau să fie alte rezultate?
Deşi vreau să ajung mai devreme acasă, decît ora 22.00, cum obişnuiesc de ceva timp, nu-mi reuşeşte. Sunt invitat la o întîlnire cu Natalia Varlei, o vedetă a cinematografiei ex-sovietice pentru că urmează să prezint spectacolul ei de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet.
Marţi
Electorala - aceiaşi temă de discuţie şi multe presupuneri. Declaraţii şi învinuiri ale politicienilor. În centrul lor tinerii, mass-media.
Ajung la Radio Moldova. Citesc informaţiile despre rezultatele alegerilor, dar nu reuşesc să scriu nici un comentariu. Trebuie să mă pregătesc pentru spectacol. Răsfoiesc cartea Nataliei Varlei, pentru a-i contura portretul de creaţie. Mă încearcă un fel de jenă, căci accentul meu cînd vorbesc în limba rusă, este mai mult decît caraghios. Mă consolez la gîndul că vorbesc ca mulţi eroi din filmul care a consacrat-o „Prizoniera din Caucaz”. Nu mai pot da înapoi. Trebuie să mă mobilizez. Mai repet fraze din film. Dar nu prea am timp. Am programat interviul cu Ingrid Tersman, ambasadorul Suediei la Chişinău.
Constat, pentru a cîta oară, că nici cele 13-14 ore de aflare a mea în radio nu sunt suficiente pentru a îndeplini ceea ce îmi propun. Adevărul este că fac şi ceea ce nu se cere direct de la mine. As putea renunţa la unele emisiuni, teme. Or, în subconştient este un fel de examen de capacitate, o verificare a forţei de muncă. Este bine ? Merită ? Probabil - da.
Am vorbit ruseşte mai bine decît mă aşteptam. Şi serata a fost reuşită. Este o mare artistă, Natalia Varlei. Urma să plec şi la Bălţi, dar am de pregătit două emisiuni… Obligaţia mea directă.
Miercuri
Dis-de-dimineaţă la serviciu. Citesc ştirile de pe agenţii. Discutăm cu colegii tot despre alegeri. Trebuie urgent să pregătim conceptul emisiunilor de dezbateri la Radio Moldova. Care va fi reacţia auditorilor noştri. Vor mai crede în promisiuni. Va fi o prezenţă mai mare sau mai mică la alegerile din 19 iunie… Oricum, noi trebuie să ne facem meseria. Alegătorul în cabina de vot este singur în dialog cu propria-i conştiinţă. Nimeni nu-i poate influenţa opţiunea.
Joi
Oare cum ar fi să nu vin sîmbăta, duminica la Radio, sau sa-mi stabilesc un orar de 8 ore ? Nu-mi imaginez. Cînd încerc să mă „jelesc” că muncesc mult, îmi amintesc că mulţi prieteni, colegi ai mei sunt la fel, în special artiştii, care nu ţin cont de orar. Nu aş vrea să fie o asociere cu sloganul sovietic „prin muncă omul e slăvit”. Este un imperativ al timpului – să munceşti cu pasiune, cu dăruire, poate chiar să demonstrezi că eşti cel mai bun. În primul rînd, sieşi să-ţi demonstrezi.
Nu am prea mult pentru meditaţii, căci îmi telefonează fiica şi-mi aminteşte ca i-am promis să mergem la o agenţie de turism. Am stabilit ca imediat după alegerile din 19 iunie mergem în Antalia. „Fug” din Radio, la propriu, pentru a reuşi la ora stabilită să ne întîlnim. Operatorul de la agenţie povesteşte cît de atractiv este litoralul Mării Mediterane. Fiica se tot interesează de Wi-Fi, de alte atracţii. Eu mă uit la ceas, că trebuie să ajung cît mai repede la Radio. Spun că-mi place hotelul, primul pe care ni-l propune, şi fac rezervare. La propunerea fiicei de a vedea şi alte oferte îi răspund că foarte mult contează confortul sufletesc. Dar nu-i spun că uneori nici lux-ul de 5 stele nu te salvează. Mai este încă romantică, visătoare.
Vineri
Ultimele pregatiri pentru transmisiunea în direct de la conferinţa „70 de ani de la primul val al deportărilor din 13 iunie 1941”. Apoi va urma duplexul „Matinal de week-end” cu Radio România Actualităţi. Finalizez interviurile cu Mirabela Dauer şi Maria Dragomiroiu care au evoluat la Chişinău. Au vorbit foarte frumos despre publicul nostru, despre orchestra „Lăutarii” şi Nicolae Botgros. Cît de frumoasă este muzica. În comparaţie cu politica. Şi din nou studiez platformele electorale ale candidaţilor la funcţia de primar al municipiului Chişinău Dorin Chitoacă şi Igor Dodon. Mă pregătesc de o nouă rundă de dezbateri…
* Născut la 8 noiembrie 1966 în satul Pârliţa, Ungheni. A absolvit facultatea de jurnalism la USM, a studiat şi la ULIM, la facultatea limbi moderne. Director de programe la Radio Moldova, autorul cărţii „Dimensiunea clipei”, carte care cuprinde mai multe interviuri cu interpreţi de muzică populară şi uşoară din Republica Moldova şi România.
