Transnistria - un status quo ce convine Rusiei

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri. 15 minute cu Radio Europa Liberă. În ediţia de astăzi:

Ce-şi doreşte Rusia de la negocierile privind Transnistria? Poate deveni regiunea transnistreană o monedă de schimb în jocurile geopolitice? Şi în ce măsură opţiunea integrării europene ar putea fi asumată şi de oamenii din stânga Nistrului? Despre toate acestea discutăm cu invitatul ediţiei de astăzi, fostul vicepremier pentru reintegrare Victor Osipov.

Mai întâi însă ştirile cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Dialoguri transnistrene

------------------------------------------------------------------------------------
Preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu a declarat ziarului Timpul că în opinia sa conflictul transnistrean ar putea fi rezolvat chiar într-o lună, dacă ar exista voinţă politică din partea Rusiei. Domnul Ghimpu crede că Rusia încurajează Chişinăul să aibă convorbiri şi negocieri cu liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, dar, citez, „se înţelege cu Smirnov contra noastră”. Liderul Liberal susţine şi că la negocieri partea transnistreană nici nu ar trebui să participe pentru că ea face ceea ce i-a spus Moscova să facă. Numai influenţa Rusiei în Moldova ţine ţara departe de Uniunea Europeană, a mai spus Mihai Ghimpu în interviul cu ziarul Timpul.

Negociatorul rus pentru problema transnistreană a repetat la Chișinău că Rusia pledează pentru reluarea convorbirilor oficiale în formatul „5+2”. Potrivit unui comunicat al guvernului moldovean, Serghei Gubarev a făcut declarația joi 4 august la o întrevedere cu vicepremierul moldovean pentru Reintegrare, Eugen Carpov. Reluarea negocierilor oficiale, întrerupte în 2006, este un obiectiv declarat al Chișinăului și al tuturor mediatorilor și observatorilor implicați în proces, dar a eșuat la sfârșitul lunii iunie la Moscova. O nouă tentativă a fost preconizată pentru luna septembrie în capitala rusă.

Consultările de la Chişinău au fost precedate de discuţii purtate la Moscova de viceministrul de externe al Moldovei, Andrei Popov cu omologul său Grigori Karasin. Pe agenda discuţiilor s-a aflat problematica transnistreană şi în general colaborarea dintre Moldova şi Rusia. Andrei Popov a declarat Europei Libere că nu este sigur că negocierile vor fi reluate in această toamnă, dar că toate părţile implicate doresc acest lucru.

Potrivit unui sondaj de opinie dat publicităţii de centrul Levada din Rusia, la trei ani de la războiul ruso-georgian şi de la recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud de către Rusia, 53% dintre ruşi susţin independenţa celor doua entităţi, faţă de 40% , acum doi ani. 25% dintre ruşi spun că cele doua regiuni ar trebui să devină parte a Federaţiei Ruse, faţă de 35% cîţi susţineau acest lucru acum 2 ani. 50% dintre ruşi au o părere proastă despre liderul Georgiei, preşedintele Mihail Saakaşvili, faţă de 47% în 2010 şi numărul ruşilor care au o părere bună, în general despre georgieni, a scăzut de la 40% anul trecut la 37% în prezent.

Președintele rus, Dmitri Medvedev a criticat Senatul Statelor Unite, care a reiterat într-o rezoluție cererea de retragere a trupelor rusești din republicile separatiste georgiene. Medvedev a făcut declarațiile într-un interviu acordat de la Soci mai multor canale de radio si televiziune, inclusiv unei televiziuni georgiene, în premieră după războiul din 2008. Liderul rus a spus că cererile sunt nefondate și că reflectă preferințele, citez, „unor membri senili ai Senatului american, care s-au aliniat cu anumiți indivizi din motive subiective”. Medvedev a mai spus că, atâta timp cât președintele Mihail Saakașvili rămâne la putere în Georgia, cele două țări nu-și pot relua relațiile diplomatice întrerupte de războiul pe care l-au purtat în august 2008.

Şi tot preşedintele rus Dmitri Medvedev a cerut Georgiei să nu blocheze intrarea ţării sale în Organizaţia Mondială a Comerţului. Medvedev a spus că şansele Rusiei de a adera la OMC sunt mari anul acesta, dar întâmpină încă opoziţia Georgiei. Autorităţile de la Tbilisi au ameninţat că vor opune veto aderării Rusiei la aceasta importantă organizaţie, dacă nu îşi rezolvă disputa privind controlul vamal la cele doua republici separatiste, Abhazia si Osetia de Sud, pe care Rusia le-a recunoscut drept state independente după războiul ruso-georgian din 2008. Numai trei ţări ale lumii recunosc independenţa Abhaziei şi Osetiei de Sud.
------------------------------------------------------------------------------------

Europa Liberă: Negocierile pe tema Transnistriei stagnează de mai mulţi ani, chiar dacă în ultimi doi ani se poartă consultări neoficiale în formatul 5+2 al actorilor implicaţi. Ultima rundă de la Moscova a eşuat în încercarea de a relua oficial negocierile, iar următoarele discuţii vor avea loc tot la Moscova, în luna septembrie. Care este rolul Rusiei în rezolvarea conflictului şi ce scopuri urmăreşte la negocierile pe tema Transnistriei, la întrebat Valentina Ursu pe invitatul ediţiei de astăzi, fostul negociator din partea Chişinăului şi fost vicepremier pentru reintegrare Victor Osipov.

Victor Osipov: „Dacă este să judecăm după poziţia exprimată la masa negocierilor sau la discuţiile noastre care oricum sunt informale, deci nu toată lumea află e se discută acolo, poziţia era: fraţilor, fiţi atenţi, să nu facem mai rău. Haideţi, s-o luăm încet, să mai discutăm, haideţi să vedem ce-i cu documentele semnate anterior, de ce ele funcţionează sau nu funcţionează, trebuie să ţinem cont, eu ştiu, de aspiraţiile unora şi altora ş.a.m.d. Deci, ce înseamnă asta sau cum s-ar traduce din limbaj diplomatic într-un limbaj care să redea esenţa – status quo. Status quo care păstrează încă tot felul de scenarii posibile. Iar scenariile pot fi cele mai diferite. Şi iată noi tot prindem uneori semnale care ne încurajează sau ne trezesc optimismul că, ia uitaţi-vă, ruşii nu-l mai vor pe Smirnov, bunăoară, da îl vor pe Kaminski, de parcă asta pe noi ne-ar ajuta cu ceva. Dar mă refer la faptul că societatea noastră este foarte atentă la întrebarea pe care a-ţi pus-o: ce vrea Moscova? Că vrea una sau alta. Sau urmărim cu mare atenţie dialogul politic la vârf dintre Moscova şi Berlin: poate se înţeleg nemţii cu ruşii, cumva, că tot s-au mai înţeles şi înainte…”

Europa Liberă: S-au mai înţeles şi-n 1939…

Victor Osipov: „Da, dar Moscova s-ar putea întâmpla să vrea altceva în altă parte, pentru a ceda aici. Sau pentru a fi mai activă aici, ca să nu spun a ceda”.

Europa Liberă: Deci, Transnistria ar fi o monedă de schimb?

Victor Osipov: „În jocul diplomatic şi în înţelegerile care se fac pe plan internaţional, totul este un obiect de schimb. Probabil, adică Transnistria nu cred că este o excepţie. Eu vreau să spun că este extrem de important ce vrea Ucraina. Ucraina, care şi-a declarat independenţa cu trei zile înaintea Republicii Moldova. Ucraina, care în 2012 va deţine preşedinţia în Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi nu mai poate fi un actor pasiv. Ucraina, care a fost relativ pasivă în procesul de negocieri până acum, sau a fost în expectativă, v-a trebui să se activizeze. Şi, iarăşi, nu este o claritate, atunci când Ucraina se activizează, Republica Moldova va şti să convertească acest lucru în favoarea sau pentru cauza soluţionării conflictului sau se va întâmpla altceva? Semnalele pe care noi le avem ne dau un anumit optimism. Şi faptul că ţara vecină, cel mai mare stat ca suprafaţă în Europa, va avea responsabilitatea să conducă OSCE în 2012 ne face să ne gândim că Ucraina va contribui mult mai mult şi constructiv în acest sens.

Europa Liberă: Cum poate fi reunificată Moldova de vreme ce Chişinăul priveşte spre Vest, iar Tiraspolul spre Est?

Victor Osipov: „Eu vreau să accentuez aici aspectul pragmatic al abordărilor. Sunt sigur că oamenii, mulţi dintre ei, în regiunea transnistrean absolut pragmatici sau sunt destul de pragmatici. Şi beneficiile pe care le oferă spaţiul european, - nu vorbesc acum în cheie politică, - pentru oameni, pentru cetăţeni: să circule, să-şi poată găsi un loc de muncă, să nu fie strâmtoraţi, să nu aibă bariere de circulaţie, să poată face comerţ, să poată crea parteneriate de afaceri ş.a.m.d. Beneficiile sunt enorme”.

Europa Liberă: Păi, până la urmă, eurointegrarea Republicii Moldova ar putea să soluţioneze criza transnistreană?

Victor Osipov: „Este într-adevăr o miză foarte mare. Eu cred că ea este percepută ca atare şi în stânga Nistrului, dar concurează acolo cu propaganda separatistă de 20 de ani şi impactul pe care l-a lăsat ea în mentalitatea populaţiei. Să nu uităm, iarăşi, haideţi să nu ni se pară nouă că am fost pro-europeni întotdeauna. Răspunsurile în sondaje la întrebarea vreţi în Europa acum 15 ani nu erau cele de azi. Totul este în mişcare. Acum 15 ani în Republica Moldova conduceau agrarienii şi vă asigur că răspunsurile erau altele. Deci, să nu uităm că procesele sunt dinamice. Ele se dezvoltă, oamenii îşi schimbă opţiunea, înţeleg lucrurile se orientează în special către propriile interese, către libertate, către beneficii, iar Uniunea Europeană oferă aceste avantaje.

Şi eu cred că nu putem să colorăm doar cu alb şi negru opţiunea celor din Transnistria. În Transnistria avem, apropo, aproape 300.000 de cetăţeni, cu acte în ordine cum se spune, cetăţeni ai Republicii Moldova, documentaţi aici. Mai mulţi decât, în sumă, oameni care au optat pentru cetăţenia Ucrainei sau a Federaţiei Ruse, de asemenea, în mare parte, reieşind din situaţia de impas în care se află – au nevoie de acte cu care să poată călători”.

Europa Liberă: Dle Osipov, ce replică aţi avea pentru acele voci care acreditează ideea că problema transnistreană nu va fi rezolvată niciodată?

Victor Osipov: „Oricine are dreptul la opinie. Exista o problemă în matematică, irezolvabilă. Ştiţi că s-a găsit un matematician, considerat aşa, mai neordinar, la Sankt Peterburg, care a rezolvat-o. A primit pentru asta un premiu de un milion de dolari şi nici n-a vrut să-l ia, c-a zis că nu-l interesează, pe dânsul îl interesa să rezolve problema. Replica mea este: pe mine mă interesează să fie rezolvată problema. Pentru că ea ne creează disconfort tuturor. Şi celor de pe malul drept şi celor de pe malul stâng al Nistrului. Ne blochează pe noi în şansa noastră de dezvoltare, - căci nu ştiu dacă avem proiect de dezvoltare, dar în şansa noastră de dezvoltare ne blochează în mod sigur. De aceea, asta este replica. Poate cei care spun asta să mă considere un pic mai ciudat, dar eu voi spune că dacă avem o problemă, trebuie s-o rezolvăm, dar nu să stăm şi să scâncim ca-n povestea cu drobul de sare”.

Europa Liberă: oaspetele ediţiei de astăzi, fostul vicepremier pentru reintegrare, Victor Osipov, răspunzând întrebărilor Valentinei Ursu.

-------------------------------------------------------------------------------

Autorităţile din Tadjikistan încearcă să ajute un muncitor tadjik pierdut în Osetia de Sud. Dar cum Tadjikistanul nu are reprezentant diplomatic în acest teritoriu separatist, a cărei statalitate nu e recunoscută nici de autorităţile de la Duşanbe şi nici de Naţiunile Unite, oficialităţile tadjice nu pot face practic nimic. Relatarea corespondentului Europei Libere Farangis Najibullah este rezumată de Lucian Ştefănescu.


Cînd tadjikul Husniddin Mashrabov, muncitor imigrant de 23 de ani, a trecut graniţa din Rusia în Osetia de Sud, nu-şi închipuia că va deveni un ostatic al geopoliticii.

Dar la două luni după ce a naufragiat în acest disputat teritoriu caucazian exact asta s-a întîmplat. E acum departe de casă, într-o ţară care din cele mai multe puncte de vedere nu e cu adevărat o ţară, şi n-are loc de întors.

Autorităţile din Tadjikistan încearcă să-l ajute, dar nu au prea multe opţiuni la îndemînă. Mashrabov a intrat în Osetia de Sud venind din Osetia de Nord, o republică a Rusiei, în încercarea de a-şi pune documentele în ordine. Dacă totul decurgea bine, după trecerea frontierei ar fi putut obţine o nouă ştampilă în paşaport care i-ar fi permis să se reîntoarcă în Rusia ca să lucreze.

Doar că lucrurile n-au mers cum trebuie, pentru că grănicerii ruşi nu l-au lăsat să reintre în Rusia, spunînd că ar fi încălcat nişte regulamente ruseşti legate de migraţiune, şi aşa Mashrabov s-a trezit într-un teritoriu de unde se poate ieşi şi în care se poate intra, numai în şi din Rusia.

Originile situaţiei în care se găseşte muncitorul tadjik se găsesc în scurtul şi sîngerosul război purtat de Rusia şi Georgia în 2008, şi care a avut ca miză provinciile separatiste ale Georgiei, Abhazia şi Osetia de Sud. La terminarea acelui război, Rusia şi alte cîteva – puţine - state au recunoscut oficial statalitatea Osetiei de Sud, şi independenţa acestei provincii de Tbilisi.

Recunoaşterea internaţională a Osetiei de Sud se opreşte însă aici. Majoritatea ţărilor lumii, inclusiv Tadjikistan, nu recunosc statalitatea acestui teritoriu, care nu are reprezentanţă la Naţiunile Unite. Georgia continuă să considere Osetia de Sud o parte a teritoriului său.

Neavînd reprezentanţă diplomatică în Osetia de Sud, ministerul tadjik de externe a urmat uzanţa oficială şi a luat legătura cu Georgia. Autorităţile de la Tbilisi au spus însă că nu pot face nimic, din moment ce omul se află pe teritoriul Osetiei de Sud, a declarat purtătorul de cuvînt al externelor tadjice Davlat Nazri.

Mashrabov s-a adresat şi autorităţilor din Osetia de Sud, care permit străinilor cu viză rusească să intre în acest teritoriu. Documentele lui erau in regulă, pentru că nu depăşise perioada de trei luni cît are voie să stea în Rusia cu paşaportul său tadjik. Iar poliţia din Osetia de Sud i-a spus că e liber să plece, dar asta nu-l ajută cu nimic.

Externele de la Duşanbe au cerut ajutorul Crucii Roşii Internaţionale, prezentă în Osetia de Sud de al conflictul din 2008. Mashrabov spune însă că nici Crucea Roşie Internaţională nu poate să-l ajute, dacă poliţia de frontieră rusească nu-l lasă să intre în Rusia. „Nu vreau decît să mă duc acasă”, spune tadjikul care are probleme cu respiraţia după ce a lucrat într-o fabrică chimică din nordul Rusiei.

„Nu mi-e bine şi merg la doctor în fiecare zi. Vreau să mă întorc în Tadjikistan ca să mă tratez acolo. Nu am bani aici pentru că nu lucrez”

Mashrabov este fiul cel mare dintr-o familie de şase oameni, care depinde de banii trimişi de el din Rusia, cum se întîmplă cu multe familii din Tadjikistan. Şi căutarea de lucru, o altă muncă decît aceea care i-a afectat sănătatea la fabrica chimică, l-a adus în această regiune caucaziană.

Prea bolnav ca să mai poată munci, Husniddin Mashrabov e acum la mila unui conaţional de-al său, Jobir Karomatov, pe care l-a întîlnit din întîmplare în capitala Osetiei de Sud.

Muncitor imigrant el însuşi, Karomatov l-a luat de pe drumuri pe Mashrabov şi l-a adus în apartamentul său din marginea capitalei Ţhinvali.

Şi din cîştigul modest pe care îl are de pe urma muncii pe un şantier din acel oraş, Karomatov plăteşte notele de plată la doctor ale oaspetelui său, hrana sa, ba chiar şi convorbirile telefonice cu autorităţile de la Duşanbe, cărora li s-a cerut ajutor.

„Nu poate munci pentru că e foarte bolnav. Nu ştie pe nimeni aici, şi încerc să-l ajut cît pot. Voiam să mă întorc în Tadjiskitan, dar nu pot să-l las aici singur, n-ar mai avea unde să să stea, şi ce să mănînce. E pămînt străin.”

Mashrabov a încercat de cîteva ori să treacă graniţa în Rusia din Osetia de Sud, dar fără succes.

„Nu ştiu ce motive au să nu mă lase. Mi-au spus că nu am plătit o amendă, pentru o problemă cu serviciile ruseşti de migraţie dar le-am arătat chitanţa care dovedeşte că am plătit-o”.

Şi cum singura cale către casă e închisă, Mashrabov se teme că nu va reuşi să iasă din Osetia de Sud niciodată.

Europa Liberă: Lucian, Ştefănescu.

Doamnelor si domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte toate bune. Aici e Radio Europa Liberă.