De vorbă cu oamenii de la sat, despre stat

Exact peste o săptămână Republica Moldova va celebra 20 de ani de la declararea independenţei. Despre stat vorbim cu cei de la sat. Nu există drumuri practicabile, căci dacă le-ar fi avut satul ar fi fost gazificat, ar fi avut şi un apeduct şi un sistem de canalizare funcţional. Localnicii îmi spun că guvernanţii care vorbesc despre atragerea investiţiilor occidentale ar trebui mai degrabă să vină aici, în mediul rural pentru a-şi cultiva simţul realităţii. Mă aflu cu microfonul Europei Libere în apropierea Comratului, mai exact la Capaclia, sat în zona de Sud a Republicii, regiune despre care se spune că este foarte săracă. De la Galina Rotaru, care este secretar al Consiliului local am aflat că localnicii nu au prilej de a jubila 20 de ani de la independenţa statului pentru că ei o duc destul de greu.

La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă, în satul Capaclia

Galina Rotaru: „Fiecare se descurcă cum poate. Unul îşi face turte la cotlon, al doilea mănâncă zăhar pe pîine, al treilea face altceva. Fix aşa ne-au lăsat guvernanţii şi parlamentarii ca pe copii ceea besprizornici.”

Europa Liberă: De ce e sărac satul azi?

Galina Rotaru: „Pentru că oamenii chiar nu toţi vor să muncească. În al doilea rând legea statului nu-i statornică. Vreai să faci un business? Peste un an te gâtuie şi nu mai mergi înainte. Şi atunci ce-i de făcut? Pierzi încrederea în stat, pierzi încrederea în forţele proprii şi nu mai ai curaj. Laşi ariile în jos şi nu mai vrei să te mai ridici. Mergi pe cursul apei.”

Europa Liberă: Guvernanţii cunosc situaţia de aici, de la Capaclia, spre exemplu?

Galina Rotaru: „N-o cunosc. Ei mai departe de ochelari şi de creion nu cunosc nimic. Vine un reprezentant de al partidului înainte de alegeri, promite nişte lucruri, pe care nici el nu le crede, dar are aşa misiune de a promite oamenilor.”

Europa Liberă: Dar el promite de-atâta că urechilor Dumneavoastră le place să asculte ce el le promite.

Galina Rotaru: „Nu e adevărat, fiindcă cui am putut i-am adresat întrebări şi n-au nişte argumente care chiar te-ar convinge.”

Europa Liberă: Cum v-au convins?

Galina Rotaru: „Ei spun că au relaţii cu Rusia, cu CSI şi lumea mizează pe asta: măi, aiştea spun că au pe cineva, undeva şi fără cineva nu faci nimic. Şi asta e corect. Pentru că şi eu singură fără fini, fără nănaşi, fără prieteni, fără părinţi nu aş face nimic cu salariul ăsta pe care eu nu-l văd pe fundul la o farfurie.”

Europa Liberă: Ceea ce m-a surprins pe mine e că aici la Capaclia 75-80 la sută din populaţia satului din două mii de locuitori nu ar avea loc de muncă.

Galina Rotaru: „N-are cum să aibă loc de muncă, fiindcă nu sunt create întreprinderi noi, fiindcă legislaţia astăzi este pentru cel care investeşte, mîine îl gâtuie. Doar asta e un fapt, toată lumea îl cunoaşte. Pentru că dacă ai un business şi îţi declară că cinci ani de zile ai să fii scutit de un impozit oarecare, apoi peste un an ţi-l măreşte pe altul de 10 ori. Şi oricum te aduce la faliment.”

Europa Liberă: Cine şi ce trebuie să facă?

Galina Rotaru: „Până nu o să avem la conducere nişte economişti adevăraţi noi n-o să avem succese în ţară. Ştiţi ce ar mai fi bine să fie? Echipa de tineri, de 30, 35 de ani, ieşiţi din universitate, care deja au succes, au o viziune asupra dezvoltării ţării noastre, ei să formeze un partid şi ei o să fie votaţi. Ei nu-s corupţi. Nu sunt băieţi şi fete care ar putea să meargă la nişte provocări, dar ar putea să scoată ţara asta din impas. Pentru că aceştea care sunt acum la conducere, o parte s-au săturat de pe spatele ţării, o parte îs flămânzi şi de abia încep a mânca. Şi noi n-o să mai vedem izbânda niciodată.”

Europa Liberă: Care din instituţiile statului se bucură de cea mai mare încredere?

Galina Rotaru: „Doar primăriile se bucură, pentru că aici sunt oameni reali. Oamenii se cunosc personal.”

Europa Liberă: Da de Guvern, Preşedinţia, Parlamentul?

Galina Rotaru: „Da de unde? Nu am auzit pe nimeni să creadă în Guvern, în Preşedinţie şi în Parlament. Chiar n-am auzit pe nimeni. Să spună: că avem un Guvern super, sau Parlament – nu.”

Europa Liberă: Credeţi că banul decide totul astăzi?

Galina Rotaru: „Numai banii. La tema banilor – s-au dus mai mulţi pacienţi la medic şi medicul îi primea pe cei care aveau câte ceva în geantă. La unul a cântat un cucoş, o băbuţă, - a primit-o. La altul a cotcodăcit o găină. La al treilea – un gânsac. Nu mai cotcodăceşte nimic, iese medicul, şuieră pe coridor. Da o babă de colo zice: domnule, doctor am şi eu un răţoi, da-i mut. A primit şi baba, iată aşa. Da ceilalţi, care nu aveau nimic aşa şi au stat.”

Europa Liberă: Există două lumi paralele? Lumea bogaţilor şi lumea săracilor?

Galina Rotaru: „Există. Am fost într-un supermarket şi înaintea mea cumpărau de mia de lei. Şi eu am cumpărat de 40 de lei. La ceilalţi domn şi doamne li se punea în pachete. Mia mi-a aruncat.”

Europa Liberă: Sunteţi mândră că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

Galina Rotaru: „Da, sunt mândră. Mă socot norocoasă, numai pentru copii. Pentru ţară aşa, mai puţin. Nu chiar aşa de tare mă bucur că-s cetăţean al Moldovei, dar mă rog, nu am de ales. Părinţii şi ţara nu se aleg.”

Europa Liberă: Dar cu ce nu vă mândriţi?

Galina Rotaru: „Cu aceea că nu pot să-mi iau hotărârea de a pleca din ţară.”

*

Europa Liberă: Despre adevăratele probleme cu care se confruntă satul moldovenesc ne vorbeşte şi Tamara Busuioc, perceptor fiscal aici, la Capaclia.

-Dumneavoastră îmi spuneaţi că oamenii ar putea să o ducă şi mai bine dacă cei de la guvernare ar combate anumite vicii. Care anume?

Tamara Busuioc: „Dacă ar fi Moldova fără corupţie, fără sărăcie. Unde nu te-ai adresa, du-te la medicină – cere, fix aceeaşi şi la învăţământ. Peste tot cer – şi la avocat, la notar. Totuşi eu văd corupţie de bani acolo sus. Aici în sat, v-am spus, îs pustiite satele, au rămas moş Ion şi baba Lisaveta. Pe o muncă cinstită nu poţi să fii bogat.”

Europa Liberă: Ce viitor are satul şi statul?

Tamara Busuioc: „Satul va avea viitor, dacă se va investi în condiţii de trai. Da la noi la nivel de ţară, ţara poate să aibă viitor dacă va fi fără corupţie.”

Europa Liberă: Când daţi votul la ce vă gândiţi? Pentru ce vă daţi votul?

Tamara Busuioc: „Cu speranţă. Noi îi credem.”

Europa Liberă: Pe parcursul a 20 de ani aţi crezut în atâţia politicieni, ca a urmă să nu mai aveţi încredere în nimeni. Tot e un paradox.

Tamara Busuioc: „Când s-a format Alianţa s-a spus aşa, că nivelul de trai o să fie mai bun, pensiile o să fie mai mari, pensiile se vor mări. După doi ani de zile eu acum nu ştiu ce să fac. Pe cine să cred acum, dacă nivelul de trai o scăzut, preţurile au crescut nu ştiu de câte ori acolo.”

*

Europa Liberă: Să-l întreb şi pe viceprimarul Gheorghe Florinţa, care din forţele politice ar putea scoate Moldova din sărăcie?

Gheorghe Florinţa: „Lumea caută o echipă care într-adevăr ar face faţă lucrului.”

Europa Liberă: Credeţi că trebuie să apară o a treia forţă?

Gheorghe Florinţa: „Nu, ea este. Pur şi simplu ea trebuie susţinută mai departe să poată să scoată din impas.”

Europa Liberă: Ca să scoată ţara din impas ce trebuie de făcut?

Gheorghe Florinţa: „Dacă trecea referendumul era să fie mult mai uşor.”

Europa Liberă: Ca preşedintele să fie ales de popor?

Gheorghe Florinţa: „Da. Dacă avea să fie ales de popor era cu mult mai uşor, pentru că parlamentarii erau să se ocupe de legi, dar nu pe care să-l punem preşedinte. Acuma e bătaie între dânşii, care să fie preşedinte.”

Europa Liberă: Cine merită să fie preşedinte?

Gheorghe Florinţa: „Eu adică îl văd pe domnul Filat.”

Europa Liberă: Guvernul cui îi rămâne?

Gheorghe Florinţa: „Guvernul... are dumnealui aşa o persoană pregătită să-l înlocuiască şi dumnealui să conducă cu ţara. Dar el trebuie ales numai de popor. Dacă o să fie ales de parlamentari tot aceeaşi întrebare o să fie cu ţara noastră şi mai departe.”

Europa Liberă: Mai mulţi ani aţi activat în calitate de poliţist. De ce şi-a pierdut poliţia încrederea din partea cetăţeanului?

Gheorghe Florinţa: „Şi-a pierdut încrederea din cauza legilor. El sunt bune, sunt pentru oameni, ele sunt aduse de la Europa, dar la noi mentalitatea omului e încă pe vechi.”

Europa Liberă: Dumneavoastră în care din structurile statului aveţi încredere?

Gheorghe Florinţa: „Eu am încredere şi în judecătorie, şi în poliţie. Numai că acolo sunt oameni diferiţi. Sunt şi buni, şi răi.”

Europa Liberă: Oameni sunt diferiţi, dar legea e una.

Gheorghe Florinţa: „Legea e una, dar sunt care se conduc numai de buchea legii, dar sunt care o mai întorc. Asta e realitatea.”

Europa Liberă: Ce viitor are Moldova?

Gheorghe Florinţa: „Viitor Moldova are dacă o să fim uniţi şi o să ajungă la conducere la noi un partid de tineri.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Moldovei?

Gheorghe Florinţa: „Eu mă mândresc pentru că nu am de ales.”

Europa Liberă: Cu ce nu vă mândriţi?

Gheorghe Florinţa: „Nu mă pot mândri cu statul, nu mă pot mândri cu viaţa care o ducem la ziua de azi. Suntem nevoiţi să strângem cureaua până la os.”

*
Europa Liberă: Valeriu Panea este inginer cadastral. Vă puteţi mândri că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

Valeriu Panea: „Nu pot să mă mândresc cu situaţia care se află în Moldova la ziua de azi. Acum sistemul de vot cum alegem noi guvernanţii asta e tot același cumătrism, dar încă e mai adânc, pentru că e cu bani şi când se alegea un deputat pe o circumscripţie, din două-trei sate, omul cela venea acasă, se întâlnea cu omul. Din Capaclia, de unde era, stătea de vorbă cu oamenii. El era nevoit să lucreze cu oamenii oleacă. Dar în ziua de azi ce vedem noi? Ce vedem noi? Ei s-au ales între dânşii. Ei spun partid. Care partid?”

Europa Liberă: Cum s-au ales ei, dacă votul e al Dumneavoastră?

Valeriu Pană: „Păi dar a venit partidul. Asta nu e drept alegeri pe partid. Trebuie să fie omul, care poartă răspundere de votul ista. Asta e amăgeală de oameni. Vine partidul, noi nu ştim cine o să treacă din partidul cela. Noi nu ştim. E o grămadă de oameni şi noi votăm. La noi asta ţine ţara pe loc.”

Europa Liberă: Cine din politicieni vă insuflă încredere?

Valeriu Pană: „Ei, nici nu vreau să spun.”

Europa Liberă: Cine e un model de politician?

Valeriu Pană: „Godea parcă mi se pare că e mai deschis şi mai aproape de oameni. De ţară chiar parcă e mai aproape. Şi domnul Sârbu.”

Europa Liberă: De la comunişti?

Valeriu Pană: „Da. N-are importanţă că e de la comunişti. Îl stimez. La anii mei pur şi simplu m-au dezamăgit toţi. Nu mai cred în nimeni. Le urăsc toate partidele, fie el liberal, fie comunist. Fiindcă nu e drept asta cu partide. Nu e omul concret ales. De la începutul anului numai la două şedinţe aşa fugitiv şi au atins întrebarea agriculturii. Ţară agrară fiind nimeni nu-şi dă interesul cum e agricultura. Dvs. întrebaţi cum să fie ţara bogată? Iată când s-a atrage atenţia la principala ramură atenţie, toţi începând – şi Guvernul, şi Parlamentul şi același preşedinte dacă va fi ales. Şi să bată într-asta, că ţara porneşte. Că ţara noastră stă pe loc.”

Europa Liberă: Acum te jelui, cui?

Valeriu Pană: „Cui? Jelui-m-aş şi n-am cui.”

*

Europa Liberă: Chiar şi dacă problemele cotidiene sunt cele care-i macină pe săteni, ei tot despre politică vorbesc. Să aflăm şi părerea contabilei Elena Para despre politicieni şi partide.

Elena Para: „Lasă să fie partidele, dar dacă ei ar fi pentru interesele poporului, pentru lume, ţara să prospere mai departe, mai bine. Apoi ei chiar dacă au şi câştigat două-trei partide şi or zice: mă, ne unim toţi forţele şi davai să arătăm la oameni că noi într-adevăr suntem pentru popor. Dar ei nu sunt pentru popor, ei absolut sunt pentru dânşii, pentru scaunele lor cât mai moi şi cât mai mulţi bani.”

Europa Liberă: Dar ei au votul poporului.

Elena Para: „Da el votează într-adevăr partidul, dar nu-s oamenii concreţi. Că sunt oameni foarte deştepţi prin toate partidele şi ei dacă s-ar uni din toate partidele şi să facă un partid atunci o să prospere ţară şi o să fie bine pentru popor.”

Europa Liberă: Dumneavoastră în care politician aveţi încredere, sau cine poate servi drept model de politician?

Elena Para: „Sincer vă spun că nici în unul nu cred. Toţi vorbesc înainte de alegeri, dar pe urmă uită şi drumul poate spre casa lui părintească.”

Europa Liberă: Preşedinte cine credeţi că merită să ajungă?

Elena Para: „Of, pe cine să-l spun dacă ei vai de capul lor. Sincer, ei nu-s pentru popor, iată. Ei sunt numai pentru dânşii, nu ştiu cum să acapere din cel mai mult încă mai mult să acapareze.”

Europa Liberă: Dacă încă mai sunteţi chemaţi o dată la alegeri, mergeţi?

Elena Para: „E foarte greu de spus pentru că nu e nici o speranţă.”

*

Europa Liberă: Alătiri de noi este şi Raisa Stăvilă, contabil-şef. O să vă adresez şi Dumneavoastră aceeași întrebare: cine ar merita să ajungă în fotoliul prezidenţial?

Raisa Stăvilă: „Cred că nu s-a născut pentru ţara noastră preşedintele, eu aşa mă gândesc, dacă nu au pe cine alege. Lumea în genera a pierdut încrederea în toţi politicienii.”

Europa Liberă: Pierzi încrederea în politician, pierzi încrederea în ţară şi atunci?

Raisa Stăvilă: „Atunci rămâi pe drumuri. Ce ne-a îmbogăţit pe noi, iată ne-a dat pământ. Şi ce am făcute cu pământul? L-am dat la lideri şi gata. Ce, este o lege undeva, ca să scrie că da, la un hectar de pământ uite trebuie să-ţi dea o sută de kile de grâu, o sută de kile de răsărită. Nu, care şi cât vrea, atâta îţi dă. Care nu vrea nici nu-ţi dă deloc. Pentru ce nouă statul ne socoate patru mii de lei vnitul la un hectar la cotă, care noi nu ajungem nu că la un hectar, dar nu ajungem nici la două hectare la venitul ista. Că îţi dă o sută de kile de răsărită? Dar când ţi-o dă şi când nu ţi-o dă? Eu nu ştiu unde se gândeşte statul, eu vă spun cinstit. Se chinuie omul ista şi face nişte ceapă acolo, sau usturoi amuş îi ridică preţurile, amuş îi pune un impozit să plătească, care omul nici nu se gândeşte. Şi lasă-l mai bine pârloagă să rămână am să plătesc la stat un leu de sotcă.”

Europa Liberă: Nu vi se pare că totuşi moldoveanul a devenit mai plângăreţ şi mai mult nu face nimic decât să plângă?

Raisa Stăvilă: „De asta da. Nu că-i plângăreţ omul, de ce şi noi apelăm către stat? Să fie statul oleacă mai responsabil. Într-adevăr să-l întrebe ce a făcut același primar, ce a făcut același contabil, să aibă cineva o răspundere.”

Europa Liberă: Dar nu trebuie responsabilitatea să vină de la fiecare om?

Raisa Stăvilă: „Noi ne facem. Dar când vedem primprejur, dar chiar şi un funcţionar public să ridici o întrebare oarecare – nu-ţi place, eşti liber că noi avem lucrători. Eşti nevoit să stai să lucrezi.”

Europa Liberă: Ceea ce am aflat eu surprinzător că satul ăsta mai există datorită remitenţelor. Dacă nu ar veni bani de la cei aflaţi peste hotare, nu ar exista statul sau cum?

Raisa Stăvilă: „Datorită oamenilor ăștia care au plecat peste hotare şi trimit câţiva bani şi ce face omul ista, o reparaţie.”

Europa Liberă: Vedeţi ce-i mentalitatea moldoveanului? Lucrează peste hotare, adună bani să facă o cumătrie fastuoasă, să facă o nuntă unde mai mult se iroseşte, să-şi facă o reparaţie la casă şi să se întreacă cu vecinul, să-şi cumpere cea mai luxoasă maşină, dar nimeni nu se gândeşte că banii dau bani numai atunci când sunt investiţi în ceva.

Raisa Stăvilă: „Dar ştiţi de ce lucrul acesta îl fac? Se gândesc: decât eu să-mi fac o întreprindere individuală sau să-mi deschid o afacere şi să-mi mănânce statul să se hrănească pe banii mei, mai bine îmi fac eu o nuntă aşa şi am să-mi aduc aminte, uite eu am lucrat şi am făcut.”

Europa Liberă: Cu ce vă mândriţi Dumneavoastră?

Raisa Stăvilă: „Mă mândresc cu familia şi cu copii.”

Europa Liberă: Dar că sunteţi cetăţean al Moldovei vă mândriţi?

Raisa Stăvilă: „Şi cetăţean al Moldovei, pentru că oricum aici sunt născută, aici sunt crescută, aici sunt părinţii. Da, eu mă mândresc că sunt moldoveancă. Nu pot să spun că-s româncă şi nici rus nu pot să spun că sunt, de atâta că se numeşte ţara noastră Moldova. De ce să ne ducem noi şi să spunem că eu sunt român, limba noastră e română. Nu.”

Europa Liberă: Dar cu ce nu vă mândriţi?

Raisa Stăvilă: „Cu nedreptatea în ţară. Chiar şi același om simplu, el cu greu poate să ajungă la o instanţă ca să-şi scoată el dreptatea. Nu fiecare îţi zvârle aşa în faţă: tu eşti de la ţară, ei, d-apoi de alde voi am mai văzut noi. Când le trebuieşte pentru alegeri, satele-s foarte bune. Şi numai ce vedeţi oamenii şi-i vezi: alegerile. A venit unul străin şi iaca ne spune, şi ne dă şi ne face, şi ne promite. A uitat iar patru ani de zile. Şi după patru ani de zile iar mai vin. Dă Doamne să facă mai des alegerile adică îi vedem mai des.”

Europa Liberă: V-aţi obişnuit?

Raisa Stăvilă: „Când îi vedem – vin alegerile, gata.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi avut primari de diferite culori politice.

Raisa Stăvilă: „Da, de diferite, dar nu importă, pentru sat nu aş vrea să facem culorile partidelor. Suntem oameni de sat, eu aş vrea să ne respectăm unul pe altul şi să nu avem culoare. Şi ar trebui toţi să ne unim şi să ne înţelegem.”

Europa Liberă: Dar cine a divizat societatea?

Raisa Stăvilă: „Tot de sus a venit.”

Europa Liberă: Cum de sus? Iată am venit şi vă împărţim în ai noştri şi ai voştri?

Raisa Stăvilă: „Odată cu apariţia partidelor s-a făcut şi invidia, şi ura.”

*

Europa Liberă: O mare problemă la sat este lipsa locurilor de muncă. Problema nu poate fi rezolvată de nimeni, asta îmi ziceaţi Dumneavoastră, Natalie Para, care sunteţi asistent social aici, la Capaclia.

Natalia Para: „Omul n-are un loc de muncă şi n-are de unde să primească un sac de făină. Conform contractului care a dat pământul în arendă e foarte greu.”

Europa Liberă: Sunt săteni care trăiesc într-o adevărată sărăcie? Cine-s ei?

Natalia Para: „Sunt, avem poate şi la 20-30 de familii, care la moment nu au şi ce mânca, n-au o copeică cu ce să achite telefonul, lumina. Umblă ci ziua de nevoie, ca să poată să achite serviciile comunale.”

Europa Liberă: Ca funcţionar public, vă descurcați cu salariul pe care-l primiţi?

Natalia Para: „Nu, nu ne descurcăm deloc. Mulţumim Domnului că mai avem copii peste hotare şi ne mai ajută. Dar vă spun cinstit sunt la moment oameni care nu au ce mânca.”

Europa Liberă: Aţi simţit că aceşti doi ani Republica Moldova nu a avut preşedinte?

Natalia Para: „Parcă ne-am deprins de-acum.”

Europa Liberă: Cine ar merita să fie preşedintele Moldovei?

Natalia Para: „Nu m-am gândit la asta. Nu pot să răspund.”

Europa Liberă: Dacă ar fi alegeri, lumea mai merge o dată la alegeri?

Natalia Para: „Or merge, pentru că de-acum s-a deprins – da mă duc, da poate a face, da poate s-a schimba, da poate s-a săturat de câte are. Mă duc acuma să votez pentru că dacă punem altul înseamnă că acela va fi flămând. Îl lăsăm pe aista, că e sătul.”

Europa Liberă: La 20 de ani de la proclamarea independenţei, sunteţi mîndră că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

Natalia Para: „Da cum, de ce să nu fiu mândră?”

Europa Liberă: Dar cu ce vă mândriţi?

Natalia Para: „Nu pot eu să vă spun cu ce lucru mă mândresc. Suntem cetăţeni ai Republicii Moldova, cu asta mă mândresc. Altceva nu am cu ce mă mândri. Denumirea.”

Europa Liberă: Ce zice lumea de aici, din Capaclia despre ceea ce se întâmplă la Chişinău?

Natalia Para: „ Capaclienii spun aşa, că nu mai votăm pe nimeni, dă-i dracului, nu mai fac nimic. Îi mai convingem ca să votăm, ca să putem să câştigăm măcar o persoană ca să poată face faţă lucrului satului nostru. Nu ne mai gândim pentru Chişinău.”

*

Europa Liberă: Dacă primarul are o reputaţie proastă în sat, oamenii din lipsă de respect faţă de el vor vota împotriva opţiunilor lui politice. Asta mi-au spus localnicii, care aşa, după cum i-aţi auzit au o părere proastă despre politică şi politicieni. Un motiv ar fi şi acesta, că ei au divizat societatea. Îl invit la microfonul Europei Libere şi pe primarul de Capaclia, Alexei Busuioc.

-Dumneavoastră ce ne puteţi spune despre impactul acestei divizări pe criterii politice? Sau poate aici în mediul rural scindarea nu e atât de pronunţată?

Alexei Busuioc: „Aici în sat sunt fraţi, care nu vorbesc unul cu altul din cauza că unul este într-o echipă politică şi altul este în alta. Au ajuns fraţii să se duşmănească din cauza culorilor politice. Am un prieten foarte bun aici, care mi-a spus: Alexei, ultimul comunist dacă rămâne în sat, eu voi fi cu el. Şi i-am spus: eu n-am nici o pretenţie faţă de tine, noi suntem prieteni, dar tu eşti comunist, deşi eu nu am mare simpatie pentru comuniști. Altcineva mi-a spus altfel: Alexei, eu sunt unionist, eu nu văd Republica Moldova ca stat independent, eu îl văd numai în componenţa României. Eu i-am spus: bravo, că eşti unionist. Deci, n-are importanţă că tu eşti comunist, că ăsta e unionist.”

Europa Liberă: Bine, dar dacă unul trage la stânga, altul la dreapta?

Alexei Busuioc: „Păi asta e tragedia noastră naţională. Noi nu ştim cine suntem, noi încă ne căutăm ca identitate. O parte se consideră români, alţii se consideră moldoveni, a treia se consideră în genere nu ştiu ce. Noi nu ne-am regăsit într-o identitate. Noi n-am perpetuat tradiţiile astea stataliste, noi n-am avut niciodată stat, tot timpul am fost un protectorat al cuiva.”

Europa Liberă: Ori al ruşilor, ori al românilor.

Alexei Busuioc: „Ori al ruşilor, ori al românilor şi de-atâta noi nu ştim să ne comportăm cu suveranitatea. Noi habar nu avem ce-i asta. Suveranitatea pentru noi este un lucru ca pardon de expresie pentru o maimuţă o bombă atomică. Noi nu ştim ce facem cu ea. În genele noastre noi n-am fost niciodată suverani.”

Europa Liberă: Dar după 20 de ani de căutări nu se găseşte nimic?

Alexei Busuioc: „20 de ani n-au fost de căutări. Au fost 20 de ani de venituri pentru cineva, pentru o anumită castă de oameni, care au făcut nişte venituri. În aceşti 20 de ani fostele ţări socialiste care erau în sistemul comunista au ajuns deja în comunitatea europeană demult şi au o viaţă mai decentă cu mult, altă cultură. Dar noi n-am căutat, cum spuneţi Dumneavoastră. N-au fost 20 de ani de căutări. Asta au fost 20 de ani de stagnare, noi aşa şi nu ne-am pornit încă din loc, pentru că la noi nu este clar nici până în ziua de astăzi ce limbă vorbim, cine suntem noi după identitate.”

Europa Liberă: Cine trebuie să spună lucrurile astea?

Alexei Busuioc: „Nu le-aş da voie să spună politicienii, numai nu ei. este Academia de Ştiinţe, care trebuie să spună, dacă este limba română, lucrul ăsta trebuie să fie consfinţit prin Constituţie, română sau moldovenească. Nu trebuie în paranteză. Pentru că atâta timp cât noi n-o să spunem lucrurilor pe nume, lucrurile aşa şi o să evolueze într-o direcţie necunoscută. Ce limbă vorbim. Eu vorbesc româna, mă consider moldovean, chiar dacă încep a avea şi eu unele dubii – sunt eu sau nu sunt moldovean. Nu cumva suntem români? Pe măsură ce evoluez, pe măsură ce citeşti, tu înţelegi complet alte lucruri. Dacă cu cinci ani în urmă eu puteam fi categoric pe unele poziţii, astăzi eu sunt mult mai flexibil şi mai tolerant.”

Europa Liberă: Am încercat să adresez mai multor oameni întrebarea dacă sunt mândri că sunt cetăţeni ai Republicii Moldova. Dumneavoastră cu ce vă mândriţi?

Alexei Busuioc: „Mă mândresc cu fata mea, care-şi face studiile la Strasbourg. Cu soţia mea. Asta este mândria mea cea mai mare. Desigur că mă mândresc cu Moldova.”

Europa Liberă: Cu ce nu vă mândriți?

Alexei Busuioc: „Cu incultura Moldovei, cu incapacitatea economică a Moldovei, cu infrastructura Moldovei nu mă mândresc.”

Europa Liberă: Ce înseamnă să tragi în plug având o funcție responsabilă?

Alexei Busuioc: „ Am proiecte foarte mari în cap. Să vă faceți Dumneavoastră la mine în cap să vedeți ce proiecte am apoi ați spune că ăsta este cel mai bun primar. Dar problema este ca nu am nimic pentru a rezolva, și eu încerc și eu, știți cum e aici, câteodată oamenii se mai râd ca iaca care-i avocat bun? Acel care are legătură bună cu judecătorul și-i dă și lui, iaca cam așa-i și primarul. Știți, dacă eu am pe cineva în agenda mea telefonică din Guvern, din Parlament, și așa mai departe,și-l sun,da, prin Minister, rezolv întrebările satului prin cunoștințele mele personale, iată cum s-ar considera un primar bun, deși lucrul ăsta nu este normal ca eu să-l sun pe Vasilică sau Petrică pentru că lucrează în Guvern pentru ca să rezolv întrebările satului. Este un cadru legal unde trebuie să fie un buget anumit, reieșind din bugetul ăsta, dacă e un primar prost, și n-are nimic cu economia, el o să ducă de râpă toate chestiile astea și satul la următoarele alegeri nu-l mai alege. Dacă e un primar sănătos la cap care are anumite abilități economice el ridică cu suma asta care i se dă. el ridică satul.

Europa Liberă: Până la urmă cum e? Cum e satul așa e și statul sau cum e statul așa e și satul?

Alexei Busuioc: „Păi e ca o oglindă, cum e Tanda așa e și Manda, se zice la noi în sat. În sate este o oglindă a ceea ce face Parlamentul. Cam tot același lucru, numai că acolo în proporții mari, iar aici în proporții mici. Totul e împărţit pe culori, deşi se zice că e gata, de azi înainte noi suntem toţi consilieri şi hai să uităm culorile politice, dar nu e drept. Pentru că ăștia de la raion apasă pe consiliul local, acei de la Parlament apasă pe ăștia de la consiliul raional. În genere eu am fost tot timpul contra raioanelor. Este cu mult mai viabil judeţul. Mai puţini oameni, dar rezolvă aceleaşi probleme. Şi în genere, traseul acesta a banilor – eu ca să fac un proiect trebuie să-l dau la Cantemir, Cantemirul depinde de culoarea care sunt eu. Şi dacă e culoarea de care e culoarea care le place lor, ei dau la Ministerul Finanţelor, Ministerul Finanţelor se mai gândeşte...Nişte trepte, care ele îs inutile. Banii vin din Ministerul Finanţelor la trezoreria Cantemir şi de la trezoreria Cantemir pe contul Capacliei. Eu mă întreb: noi ce, suntem Statele Unite? Unde aven 240 de milioane de oameni? El nu ne trebuie deloc raionul ăsta. Dar uitaţi-vă ce maşinărie. Automat te obligă să fii un părtaş al unei culori politice. Iată asta eu nu vreau, lucrul ăsta nu vreau. Trebuie să intru în cârdăşie cu cineva de la raion şi trebuie să mă pun bine cu cela, cu celălalt. Asta este o mentalitate proastă, veche, sovietică.”

Europa Liberă: În următorii ani cum vedeţi Moldova?

Alexei Busuioc: „Sincer fiind, în următorii ani mă interesează numai Capaclia, nici nu vreau să mă gândesc la Chişinău şi la Moldova. Vreau să-mi fac apă, canalizare, gaz şi drumuri. Ce face Chişinăul, cum o să facă să se împace cel mai puţin mă interesează. E straniu, dar asta e realitatea. Dacă aţi vrut să fiu sincer până la urmă. Nu mă interesează Moldova, mă interesează Capaclia. Pentru că pentru mine Moldova începe aici.”