Revine în discuţie idea unirii Republicii Moldova cu România. De ce şi cu ce efect? Sunt câteva din întrebările puse de Vasile Botnaru analistului politic Igor Boţan.
Igor Boţan: „Ex-preşedintele României, Ion Iliescu, a explicat foarte clar că au existat două impedimente majore în realizarea unirii Basarabiei cu România – prezenţa trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Moldova până în 1994 şi documentele internaţionale, cu referinţă la Carta de la Helsinki şi Carta de la Paris privind inviolabilitatea hotarelor în Europa. Deci, sunt argumente foarte puternice. Pe de altă parte, ex-preşedintele Parlamentului, domnul Alexandru Moşanu, spunea că politicienii de talie internaţională se opuneau realizării unirii Basarabiei.”
Un punct de vedere de Igor Boţan
Europa Liberă: S-au schimbat acum circumstanţele?
Igor Boţan: „Circumstanţele nu s-au schimbat, dar cei care reanimează ideea unirii cu România sunt în drept s-o facă. Există legitimitate pentru o astfel de opţiune, dar nu există circumstanţe care ar favoriza o astfel de unire. În primul rând toţi cunoaştem din istorie – a avut loc unirea în 1918 şi ea a fost contestată. Deci, de acum înainte orice eventuală unire trebuie făcută astfel încât să nu mai poată fi contestată, nici în exterior, nici în interior, lucruri care sunt imposibile pentru moment.”
Europa Liberă: Dar discuţiile despre posibila unire nu seamănă cu discuţiile despre moştenirea pe care o aşteaptă un nepot şi arde de nerăbdare să moară bunicul?
Igor Boţan: „Eu nu cred că lucrurile stau aşa, fiindcă aceste discuţii privind unirea cu România animează discuţii contrarii în tabăra moldoveniştilor, care iau şi ei măsuri pentru ca această opţiune a unioniştilor să nu se realizeze vreo dată.”
Europa Liberă: În partitura complicată de argumente în favoarea unirii există un argument destul de solid, care spune: dacă statul moldovenesc va fi în pericol, unirea cu România s-ar putea să fie colacul de salvare. Credeţi în asemenea argumente?
Igor Boţan: „Cei care se opun eventualei uniri a Republicii Moldova cu România tocmai invocau acest argument: este imposibil, dar probabilitatea nu este egală cu zero. Adică în situaţia în care Rusia ar nimeri într-o situaţie foarte, foarte proastă, rea şi deopotrivă cu Occidentul, Uniunea Europeană, iar România prin minune ar deveni foarte, foarte puternică şi atractivă pentru cetăţenii Republicii Moldova, nu putem exclude că o astfel de opţiune ar putea fi realizată. Dar noi înţelegem perfect că probabilitatea unui astfel de scenariu este foarte mică. După toate aceste lucruri putem spune: domnule, dar ce se întreprinde la modul serios, în afară de exprimări sentimentale? România nu are în Constituţie o clauză, precum a avut Germania şi cum are Coreea de Sud privind unirea teritoriilor istorice. România a făcut, şi clasa politică din România a făcut strictul necesar pentru a repara unele greşeli ale istoriei. Adică clasa politică românească spune că Republica Moldova şi România trebuie să aibă relaţii frăţeşti şi relaţii foarte, foarte speciale în virtutea trecutului istoric. Al doilea lucru – doi preşedinţi ai României vorbesc despre relaţiile speciale de următoarea manieră: două state româneşti, sau: un popor - două state. Deci, acestea sunt formulele la care se limitează clasa politică românească.”
Europa Liberă: Dar putem spune că de la Bucureşti vine semnalul de încurajare a unioniştilor, sau nu?
Igor Boţan: „De la Bucureşti vine un semnal mai degrabă îndreptat spre normalizarea relaţiilor cu Republica Moldova, fiindcă în acest teritoriu timp de 50 de ani de zile a fost promovată o propagandă antiromânească şi România a fost văzută de către cetăţenii moldoveni drept un duşman permanent. Ne amintim în şcolile din Uniunea Sovietică, de aici din Republica Moldova, cum era promovată imaginea României. Deci, ceea ce întreprind autorităţile româneşti este de a aduce situaţia la o normalitate. A recunoaşte că într-adevăr avem istorie comună şi rădăcini comune, că putem găsi formule care ar putea fi acceptabile şi a repara, aşa cum spunea Vladimir Tismăneanu acum un an de zile, cu ocazia a 70 de ani de la tragedia din 1940, care spunea foarte clar: pentru ceea ce s-a întâmplat acum 70 de ani poartă responsabilitatea şi Uniunea Sovietică şi autorităţile de atunci ale României. Fiindcă au lăsat de izbelişte proprii cetăţeni, fără să încerce să le ofere o protecţie, un ajutor. Şi atunci ajungem la concluzia că în prezent aceste greşeli pot fi reparate prin: oferirea dreptului la redobândirea cetăţeniei, a celor care au pierdut-o sau a urmaşilor lor. Oferirea posibilităţilor pentru tinerii din Republica Moldova să-şi facă studiile în România din contul statului român. Deci, sunt lucruri absolut normale şi dacă ele nu ar fi politizate în maniera despre care vorbim, toată lumea ar înţelege că de fapt lucrurile merg într-o albie de normalitate.”
