Un fan al tehnologiilor Apple pe care l-am întâlnit astăzi în scuarul central al capitalei, devenit loc de pelerinaj pentru tineri după ce primăria le-a oferit posibilitatea de a avea acces la internet pe gratis, mi-a spus că aceste produse funcţionează ca un hipnotizant: „Pentru că aşa un design ca iPhone-ul sau iPad-ul nu poate da deocamdată nimeni. Plus că sunt cele mai rapide. În general, produsele acestea au ridicat stacheta la un nivel la care competitia nu poate decat sa viseze. Cel care vrea calitate nu va alege altceva. Nu are rost pur şi simplu” - crede Kiril Strahovciuc, un licean din Chişinău de 18 ani.
Intervine însă vecinul de bancă, care se numeşte Sașa Munteanu. De la amicii săi din preajmă ştiu că are reputaţia unui guru în tehnologii informaţionale. El declară pe un ton categoric că nu şi-ar cumpăra niciodată un iPhone sau un iPad. Pentru cei mai puţin familiarizaţi vom preciza că este vorba despre cel mai subţire şi uşor telefon celular, cu ecran tactil, şi o tabletă de internet:
„Nu văd nici un rost în iPhone. Apple mai are de exemplu iPod Touch, care are toate funcţiile iPhone-ului, dar costă de 4-5 ori mai ieftin. Numai nu poţi suna de pe el. Ce rost are atunci să cumperi un iPhone? Şi nici în iPad nu văd rostul. Mai bine îmi iau un Asus transformer şi nu va fi mai rău, dar va fi de două ori mai ieftin. Este aceeaşi tabletă, la fel de subţire, dar cu o funcţionalitate mai bună chiar. În general, Apple îşi poate permite la noi doar un businessman de success. Un Macbook de exemplu, care lucrează foarte repede. În ceea ce priveşte capacităţile multimedia, ele rămân totuşi în urmă. La noi produsele acestea se cumpără mai mult pentru fudulie.”
Pentru că argumentele debitate de Sașa cu viteza smartPhone mă depăşesc, apelez la statisticile unor distribuitori oficiali ai produselor Apple. Ei recunosc faptul că nu se pot lăuda cu prea mari vânzări. Iată o explicaţie pe care au auzit-o de la managerul unui salon Apple din Chişinău:
„Este un produs pe care nu şi-l poate permite oricine. Vine, de exemplu, omul la noi şi spune – vreau un lap-top de 10 mii de lei. Din păcate nu avem aşa ceva. La noi sunt, dar cu preţul începând de la 20 de mii.”
Asta nu înseamnă însă că moldovenii nu deţin produse Apple. Aproape că nu există student care să se fi întors din călătoriile în SUA prin Work and Travel fără un iPhone, un iPad sau un Macbook.
Despre motivele revelaţiei Apple am discutat cu jurnalista Natalia Morari, şi ea un fel de fană a acestor produse:
„Am avut primul Machintosh în 2007, după aceasta Macbook, pe urmă primul iPhone 3G, pe urmă iPhone 4G, iPad. Tot ce a fost creat de compania Apple eu imediat am cumpărat. Nu pentru că ar fi fiţos. Dar pentru că omul care vreodată a încercat această tehnologie, nu mai vrea să renunţe. E un alt model de comunicare cu tehnologiile. E simplu, e comod.
Pentru un jurnalist este foarte important să fie la curent cu toate. Înainte eu mergeam cu calculatorul după mine. E greu să cari 2 kg. cu tine. Dar aici – câteva sute de grame. Mai există şi alte tablete, dar nu mi se par estetice. Când Steve Jobs a spus că a încercat să combine tehnologiile cu estetica, a avut dreptate. El asta a făcut. Ceva de genul acesta mie îmi pare că nu mai există”, conchide jurnalista Natalia Morari.
*
Adeptii inconditionali ai produselor Apple au fost intotdeauna priviti ca un soi de secta si numai transformarea acestora in produse de consum de masa a mai modificat perceptia. La inceputul anilor ʼ90 insa, cind fondatorul firmei si creatorul primului computer personal Steve Jobs fusese inlaturat de la conducerea firmei, Apple nu a supravietuit decit prin devotamentul acelor 3% din cumparatori care preferau cu incapatanare scumpele dar elegantele computere Macintosh… si care priveau cu mila superioara masa de sclavi uniformizati ai lui Windows-Microsoft.
Rechemat in fruntea companiei, Steve Jobs a reusit, in ceva mai mult de un deceniu, sa modifice radical si definitiv felul in care ne raportam la computere, telefoane si alte dispozitive electronice cotidiene. Niciodata nu vom mai privi un telefon ca pe un simplu dispozitiv de comunicare si de transmis vocea. Telefoanele au devenit „inteligente”… termen care se folosea inainte doar pentru rachetele teleghidate ale armatei americane.
Produsele firmei care are ca logo marul muscat nu mai sint azi semnul distinctiv al unei secte de esteti, ci au devenit universale. Ajungand sa fie una din cele mai profitabile companii de pe planeta, Apple a inceput sa puna cite un telefon iPhone in toate mainile, detronand pana si firmele cele mai solide in materie de telefoane inteligente, care erau Nokia si Blackberry.
Ba chiar, s-a ajuns la un soi de codificare sociala a purtatorilor de telefoane. Ramân citeva categorii sociale care pot fi scutite de la iPhone. Astfel, daca esti un om de afaceri, lucru arata de servieta si costum, poti scoate linistit un Blackberry din buzunar. Toleranta sociala aplicata si pustoaicelor care au voie sa deschida cu unghia degetului mare al unei singure maini cate un Samsung roz cu clapa. In rest, insa, trebuie sa ai un iPhone.
Gesturile inventate de Apple pentru a telefona s-au banalizat. Nimeni nu mai e atent la cei care fosnesc ecran dupa ecran alunecand cu degetul pe suprafata telefonului. In schimb, atrage imediat atentia cel care inca mai cara un telefon masiv cu sistem vechi, precum acei amarati care folosesc si acum un grosolan betisor electronic pentru a scrie pe ecran.
Dincolo insa de vulgaritatea unora din cei care folosesc iPhone ostentativ, putem spune ca odata cu telefoanele Apple am asistat la un caz rar in care un produs de lux se democratizeaza si devine universal fiind in acelasi timp util.