Cum s-a întîmplat? Sau: ce s-a întîmplat? Acum 4-5 ani, lumea părea bine așezată. Multe lucruri erau în schimbare dar cîteva din lucrurile importante păreau definitiv rezolvate: Occidentul, adică America și Europa de Vest, erau bogate și din bogăția lor venea și viața decentă pentru cei ce plecau în Ocident sau sau se străduiau, acasă, să își schimbe țara.
Toate aceste lucruri sigure au devenit mult mai puțin sigure. Aproape peste noapte, deși la drept vorbind problemele au început acum 2 ani, bogăția Occidentului s-a transformat într-un munte de datorii. Lumea bună a intrat în criză. Locurile de muncă, salariile, pensiile, asigurările au devenit o problemă. Nu foarte mare dar din ce în ce mai mare. Lumea a început să-și pună întrebări și să murmure: nu ni s-a spus că în democrație totul merge șnur?, nu era vorba că dacă facem reforme, vom trăi ca în Occident?
Întrebările sînt normale și nu vin din răutate. Pe de altă parte, nimeni nu crede în mod serios că merită să se răzgîndească și să se mute înapoi în socialism. Datoriile Occidentului sînt rele dar înapoierea Rusiei și chiar regimul strict în care lucrează chinezii sînt și mai rele. Lumea nu se dă în vînt după revenirea la trecut. Deocamdată, răspunsurile pe care le caută atîția oameni nu sînt clare. Însă încercarea de a afla ce n-a mers bine începe să aducă primele clarificări. Tot mai multă lume înțelege sau va fi obligată să înțeleagă că prea multe lucruri au fost pe gratis și că prea mulți s-au ales cu ceva fără să dea tot atît sau mai mult.
După un amar de vreme, o lume care se obișnuise să trăiască fără bilanț se întoarce la regulile simple care spun că există o măsurătoare pentru toate și că iluziile se plătesc. Deobicei, dublu.
