Toată lumea știa cine va cîștiga Balonul de Aur. Pentru al treilea an consecutiv alegerea cîștigătorului a fost o formalitate. Lionel Messi domină fotbalul individual exact în măsura în care Barcelona domină fotbalul de club. Legătura e și mai clară dacă notăm că Messi a cîștigat cu Barcelona tot ce poate cîștiga un club dar nu a reușit să cîștige nici un trofeu cu celalată echipă în care joacă, naționala Argentinei.
Messi are doar 24 de ani și e de crezut că seria perfectă va continua în următorii cîțiva ani. Johann Cruyff, fostul internațional olandez, jucător și antrenor al Barcelonei, a făcut dealtfel o afirmație aparent gratuită pronosticînd că Messi va cîștiga Balonul de Aur și în următorii 3 sau 4 ani. Cruyff, poate cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, e și unul din cei mai profunzi cunoscători ai jocului de fotbal. Afirmația lui e lipsită de risc. În fiecare din cei trei ani cîștigați de Messi, Barcelona a avut cel puțin doi jucători în primii cinci. La o privire mai atentă, strucutura de vîrf a Balonului de Aur a fost constantă, cu Messi flancat de coechipierii Iniesta și Xavi, plus Cristiano Ronaldo, atacantul lui Real.
De aici, cîteva concluzii evidente. Mai întîi, supremația fotbalului spaniol care conduce la toate nivelele. Naționala e campioană europeană și mondială, într-o forumlă aproape fixă care pune la un loc Barcelona și Reală Madrid. La nivel de club, lucrurile se despart. Barcelona a cîștigat tot ce se putea cîștiga iar asta înseamnă implicit și victoria în marele duel cu Real. Rezultatul e penumbra relativă din care Real nu poate ieși. În aceași zonă stă și nenorocul lui Cristiano Ronaldo un fotbalist de super clasă care ar fi cîștigat, probabil, Balonul de Aur în ultimii cîțiva ani, dacă n-ar fi fost Lionel Messi.
Situația a fost descrisă cu precizie de Johann Cruyff care a vorbit de Real ca o mare echipă blocată de neșansa de a coexista cu Barcelona. Același lucru înseamnă, la nivel personal, că Ronaldo are neșansa de a coexista cu Lionel Messi. Lecția șansei și a neșansei îl atinge, însă, și pe Messi care are norocul de a juca într-o echipă sublimă la Barcelona. Minunile fiind nerepetabile, Messi are neșansa relativă de a juca într-o echipă foarte bună dar nu perfectă ca Argentina, în care nu există un Xavi sau un Iniesta. Lipsa acestor de doi creatori de situații face din Messi un jucător obligat să încerce prea mult și să obțină mai puțin.
Sistemul perfect pus la punct de Barcelona nu are, deocamdată, rival sau antidot. În actuala structură, Barcelona și Messi vor continua să cîștige tot. Următorii 2-3 ani de fotbal sînt adjudecați. Spania pornește Euro 2012 favorită la titlu iar Barcelona nu are practic cum să nu cîștige încă o Ligă a Campionilor.
Culmea, singurul semn de întrebare creat de aceast fenomen excepțional se întoarce împotriva lui Messi și privește valoarea reală: e Messi suficient prin el însuși sau e într-o măsură decisivă produsul echipei din jururl lui? Contribuția mediului de joc e indiscutabilă. Messi e supraturat de linia de mijloc extraordinară a Barcelonei. Însă funcția echipei e de găsit în cazul fiecăruia din jucătorii supremi. Așa a fost cu Johann Cruyff și Ajax, Pele și Brazilia, Maradona și Argentina, Di Stefano și Real Madrid. De fiecare dată, acest tip de jucător a avut în spate o mare echipă.
Domnia acestor jucători rarisimi a durat, spre deosebire de aparițiile talentelor fără susținere care au ajuns la vîrf dar au rezistat acolo doar un an sau doi. Messi se apropie de seria supremă și va rămîne probabil acolo unde stau deocamdată doar patru jucători. Messi va deveni probabil al cincilea și se va așeza curînd alături de Cruyff, Pele, Maradona și Di Stefano.
