Complexul de inferioritate al românilor nu dateaza de ieri, sau de la generatia parintilor nostri, ci e adinc inscris in ADN-ul natiunii, face parte din codul-sursa, din algoritmul de baza al sufletului românesc. Nivelul cel mai de jos al acestui complex ne e accesibil tuturor, in cotidian, cind calatorim. La nivelul superior, e de ajuns sa vezi slugarnicia multor politicieni români, prin Parlamentul European sau aiurea, fata de cel mai amarat si insignifiant coleg occidental.
Desigur, avem si vecini snobi, mai apropiati sau mai indepartati, care ne fac sa ne simtim inferiori: ungurii, slovenii, polonezii... Acestia simt oarecum ce e de pielea noastra... Ne temem de ei si ii evitam. Bulgarii, saracii, nu stiu insa, sint prea preocupati de propriul lor statut inferior in Europa... In mod uluitor, romanii si bulgarii, doua natii atat de apropiate, separate de o garla (ma rog, fluviul cel mai lung din Europa, sha-ba-da-ba-da) care poate fi trecut inot, s-au ignorat intotdeauna de-a lungul istoriei, intr-asa masura incît noi stim mai multe despre polonezii care veneau in Romania sa vanda sapun si sampon in timpul lui Ceausescu, decat despre bulgarii care stau gard in gard cu noi... Bulgarii la rindul lor nu au nicio idee clara despre romani, si oricum parerea lor nu ar conta. Cum o sa iei in serios ce cred niste bulgari?
In schimb, in restul Balcanilor, Romania e privita cu un soi de complicitate hoteasca. In Croatia, de pilda, tara care va intra anul viitor in Uniunea Europeana, Romania e vazuta cu admiratia pe care un scamator incepator i-o rezerva celui care, cu mai mult tupeu, are succes la public neposedand de fapt trucuri mai impresionante decat majoritatea colegilor lui de breasla.
Toata lumea stie ca Romania nu era pregatita pentru Europa - de fapt era chiar mai putin pregatita decit Croatia, care a fost nevoita sa astepte mai mult - insa Romania a reusit, prin tupeu politic, si ajutata de circumstante, sa devina membru plin al Uniunii Europene, cu toate avantajele ce au decurs de aici.
Cind spun in Balcani ca sint român, usile mi se deschid mai mult decat daca spuneam ca as fi francez sau german. Intrebarea, uneori chiar formulată explicit, este: „voi, tâlharilor, cum ați reușit?”...
Asa incat, una din invataturile pe care le-am tras in Balcani este ca romanii nu au de ce sa se simta inferiori. Faptul ca niste cunoscatori iti atribuie un tupeu si o viclenie pe care de fapt nu le ai nu poate decît sa-ti intareasca identitatea... Identitate balcanica, desigur, dar ce sa faci daca asta e ceea ce esti?…
