Viitorul preşedinte al Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, a devenit ţinta criticilor unor internauţi, postcomunişti, creştini puritani şi ecologişti radicali.
Consensul supra-partinic, în urma căruia Uniunea Creştin-Democrată (CDU), Partidul Liberal (FDP), Partidul Social-Democrat (SPD) şi Partidul Ecologist (Bündnis 90/Die Grünen) au desemnat duminică seara un candidat comun pentru funcţia de preşedinte, în persoana lui Joachim Gauck, s-a şi fisurat. Asta nu din cauza faptului că Angela Merkel s-a opus pînă în ultima clipă desemnării lui Gauck, ci pentru că între timp au fost articulate public anumite rezerve faţă de persoana propusă pentru a fi aleasă în funcţia de şef al statului.
În urmă cu doi ani, cînd propunerea opoziţei social-democrat/ecologistă de nominalizare a fostului activist civic est-german a fost respinsă de către creştin-democraţii Angelei Merkel, Gauck s-a bucurat de o largă susţinere şi din partea reţelelor de socializare, a blogger-ilor, internauţilor şi forumiştilor. Acum tocmai această categorie de alegători, care între timp se simt reprezentaţi de către aşa numitul Partid al Piraţilor, îl resping pe Gauck pentru că acesta s-a pronunţat pentru depozitarea datelor electronice.
Controversata stocare a datelor este percepută de multă lume ca o formă de cenzură şi supraveghere poliţienească şi ca o îngrădire a libertăţii de exprimare. Într-un mesaj răspîndit pe Twitter, citat de postul naţional de radio „Deutschlandfunk“, un internaut a sintetizat ceea ce îi reproşează comunitatea "Twitter": "Gauck este pentru supravegherea internetului, este pentru Sarrazin, pentru război (...).“
Într-adevăr, Gauck a calificat controversata carte a lui Thilo Sarrazin, „Germania se desfiinţează“ drept o scriere „curajoasă“. În această carte cu numeroase accente xenofobe şi chiar rasiste, Sarrazin susţine teza că populaţia şi cultura autohtonă o să dispară din cauza numărului ridicat de musulmani din Germania.
Într-un interviu acordat ziarului „Frankfurter Rundschau“, deputatul ecologistul, Hans-Christian Ströbele, a amintit de această poziţionare pro-Sarrazin a lui Gauck, afirmînd că votul său în Adunarea Parlamentară (instituţia constituţională singulară care-l va alege oficial pînă pe 18 martie a.c.) depinde de declaraţiile pe care le face candidatul desemnat.
Şi comunitatea turcilor din Germania a fost iritată de lauda adusă lui Sarrazin. Poziţia politică a lui Gauck în contextul Declaraţiei de la Praga, din 2010, în care se cerea instituirea unei zilei de comemorare comună a victimelor comunismului şi fascismului, a stîrnit, la vremea respectivă, alte iritări. În opinia multor comentatori demersul respectiv fusese perceput ca o încercare de bagatelizare a Holocaustului prin punerea semnului egalităţii între fascism şi comunism.
Post-comuniştii din Partidul Stîngii (Die Linke) nu şi-au ascuns supărarea că Angela Merkel i-a ignorat şi nu i-a invitat la consultări în vederea desemnării viitorului şef al statului. Copreşedinta post-comuniştilor, Gesine Lötzsch, a anunţat că deputaţii Partidului Stîngii vor vota împotriva lui Gauck, deoarece acesta „vorbeşte mult despre libertate“, ignorînd „problema echităţii sociale“.
Ex-directorul Oficiului Federal pentru administrarea arhivelor fostei securităţi est-germane, Stasi, Gauck, a mai fost criticat şi pentru că nu se opune prezenţei militare germane în Afganistan şi respinge mişcarea anti-globalistă şi anti-capitalistă, „Occupy“.
Critici la adresa lui Gauck au formulat şi politicieni cu concepţii creştin-puritane. Astfel, Norbert Geis, membru al Uniunii Creştin-Sociale (CSU), ramura regională a Uniunii Creştin-Democrate (CDU) din Bavaria, i-a cerut să-şi clarifice situaţia familială. Într-o declaraţie reprodusă de ziarul „Passauer Neue Presse", deputatul Geis îl apostrofează pe Gauck (în vîrstă de 72 de ani), cerîndu-i să se căsătorească.
Problema e că el este căsătorit, dar din 1991 este despărţit de fosta soţie. Cu ea are şi patru copii. Cei doi nu sunt divorţaţi. De 12 ani Gauck este împreună cu prietena sa, jurnalista Daniela Schadt din Nürnberg. Schadt, în vîrstă de 52 de ani, lucrează la ziarul conservator local, „Nürnberger Zeitung“. În cadrul redacţiei conduce secţia de politică internă. Faptul că, după alegerea oficială a fostului preot Gauck în funcţia de preşedinte de către Adunarea Federală, Daniela Schadt se va muta împreună cu el în palatul prezidenţial constituie pentru fundamentalişti o adevărată blasfemie.
Între timp ministrul federal de externe, Guido Westerwelle i-a sărit în ajutor. „Germania este o ţară modernă“, a declarat ministrul de externe ziarului „Rheinische Post", iar criticile privind la adresa stilului de viaţă a viitorului preşedinte sunt „lipsite de stil“.
