Sistemul medical din Republica Moldova are probleme mari şi cronice pe care şi guvernanţii, şi oamenii simpli nu se prea străduiesc să le înlăture. E un soi de inerţie, un soi de resemnare şi complicitate, un soi de convingere că mare lucru nu se poate schimba aici, că hibele sînt eterne.
Toată lumea ştie că medicii au salarii mici şi că mulţi dintre aceşti medici obişnuiesc să-şi suplimenteze lefurile cu donaţiile pacienţilor. Toată lumea ştie. Şi ce dacă? Corupţia rămîne invincibilă. De vină sînt în mare măsură înşişi clienţii care dau de frică să n-o păţească. Iar frica asta, din păcate, e de multe ori justificată. Păi, ce garanţie poţi avea în spaţiul ăsta că medicul va munci cu tragere de inimă, dacă nu-i dai nimic? Garanţii pacientul nu le are nici atunci cînd le dă.
Sau să luăm proverbiala infrastructură precară. Mai avem policlinici cu utilaje matusalemice, cu aparate roentgen din epoca brejnevistă. Şi ce facem ca să le înlocuim cu aparate moderne, de felul celor aciuate prin policlinicile guvernanţilor?
Mass-media vorbeşte în aceste zile despre moartea tragică a unui băiat de 13 ani la Spitalul Republican pentru Copii din capitală. Ministrul sănătăţii a reacţionat prompt, susţinînd că medicul anestezist i-a administrat pacientului o doză prea mare de medicament. Anesteologistul e deocamdată suspendat din funcţie, iar directorul spitalului, demis parcă şi el, declară că e nevinovat.
Că presa a scos cazul ăsta tragic în lumina reflectoarelor e foarte bine. Numai că e prea puţin. Ar fi nevoie acum de o anchetă imparţială care să spună lucrurilor pe nume, care să arate cine e sau nu e vinovat, ce merge prost şi ce e bine în domeniul anesteziilor. Iar presa ar face bine să nu uite cazul tragic şi să urmărească desfăşurarea anchetei. Zic asta pentru că au mai existat cazuri tragice asemănătoare, uitate însă mult prea repede de mass-media în goană după noi şi noi event-uri senzaţionale.
Şi mai e ceva. Sînt cazuri cînd medicii, care îţi apar în cale, te ghidează spre anumite tratamente, deşi există şi alternative, alte modalităţi de tratare a bolii. Alternativele sînt în preajmă, dar cei care te ghidează nu ştiu de existenţa lor, pînă cînd tu însuţi, pe post de stan păţitul, le găseşti în ceasul al doisprezecelea. Dar asta e deja o altă poveste tristă.
