Abia au scapat saracii barbati de 14 februarie si de martisoare, si iata ca vine implacabil 8 martie, alta zi in care trebuie sa-ti freci capul ca sa gasesti ceva original pentru femeile din jur, in general aceleasi care au ramas deja dezamagite de la precedentele sarbatori.
I se spune zi internationala a femeii, dar nu e sarbatorita peste tot. Nu in Statele Unite, de exemplu. Chiar si acolo unde e inca respectata, in majoritatea tarilor, cu exceptia fostelor republici sovietice, ea nu e sarbatoare legala, altfel zis femeile continua sa mearga la lucru, chiar daca sint sarbatorite. Sarbatoare artificiala era ea oricum in tarile din fosta Uniune Sovietica, de unde s-a extins in toata lumea. Principalul avantaj, atunci, era ca, fiind o sarbatoare legala, puteai macar sa nu mergi la lucru. Chiar si barbatii. Pana si ambasadele se inchideau in acea zi. Ele nu ar fi putut functiona oricum, intrucat personalul util si muncitor, de la dactilografe si secretare la traducatoare si femeile de serviciu – altfel zis majoritatea angajatilor - lipseau in acea zi, asa incat fara ele ambasada, adusa in punct mort, se inchidea.
Prin alte tari si culturi, precum in Portugalia, de pilda, se obisnuieste ca femeile sa iasa singure de 8 martie, mergand intre ele la restaurant, fara barbati, sau organizand petreceri la care barbatii nu sunt acceptati, timida imitatie a ceremoniilor antice ale bacantelor. Pana si aici o buna parte a barbatilor nu au nimic impotriva, ba chiar rasufla probabil usurati ca raman si ei singuri o seara.
Vanzatorii de nimicuri festive apara la randul lor sarbatoarea, intrucat in zilele de dinainte de 8 martie ei isi rotunjesc frumos cifra de afaceri.
Toata lumea cauta insa sa faca uitata originea obscura a sarbatorii, care a fost pentru prima oara introdusa sub Stalin, de catre bolsevica Alexandra Kollontai, militanta ce ar fi dorit sa obtina distrugerea familiei si a casatoriei si introducerea amorului liber si colectiv. Nu tocmai ce intelegem astazi printr-o icoana a feminismului.
In sfarsit, cu tot cinismul afisat, 8 martie mai e o binecuvantare si pentru ziaristii din presa populara si cei care fac rubricile mondene... E o ocazie ideala de a recicla putin din acel material deja folosit in alti ani, dar care nu imbatraneste niciodata.
